Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Neferici?ilor nu le e fric? de moarte, vol. I, Vie?i paralele

de Paul Pietraru

Avea s? treac? o lung? perioad? a t?cerii, aproape trei luni de zile ?i treptat aveam s? canalizez conversa?iile mele în zona virtual? recunoscut?, acceptat? f?r? dorin?a de a trece în lumea real?, dintr-o limitare a resurselor ?i din comoditatea traiului cotidian, vorbind tot mai des cu Doria.
Nu-i mai scriam, o sunam zilnic, vorbeam mult, zeci de minute, îi povesteam cum stau cu cartea, i-am descris personajele, originea lor real?, impactul lor în via?a mea, i-am trimis, din când în când, câte un fragment, nu ?tiu foarte bine ce gândea, mereu spunea doar - frumos-frumos! Mi-a cerut s?-i trimit "Casa de piatr?", citise câteva fragmente, în mod paradoxal, având-o în întregime, la îndemân?, aveam s? ajungem în luna mai ?i ea mai avea de citit. Nu m? suna decât atunci când rata vreun apel de-al meu, o înso?eam peste tot, la olimpiadele ?col?re?ti la care participa cu elevii ei, la ?ar? unde avea o proprietate ale c?rei poze le-am primit dup? lungi insisten?e, la parastasele mor?ilor din familie, mai vechi sau mai pu?in vechi. Într-o sear? i-am citit toate poeziile mele aflate la îndemân?, apoi i-am m?rturisit convingerea mea tot mai puternic?:
- Doria noi am gre?it foarte tare, mai ales eu, când m-am l?sat p?c?lit de speran?a c? poate te voi vedea, dar ?tiu tot mai precis c? nu te voi întâlni niciodat?, povestea c? distan?ele nu rezist? în fa?a pasiunii este doar de scris în poezii, în realitate, ?i eu ?tiam acest lucru, distan?a constituie un obstacol de netrecut, în anumite condi?ii obiective. Vom suferi foarte tare amândoi, am înc?rcat, am îmbog??it permanent rela?ia noastr? cu sim??minte alese, dar f?r? ?ans?. ?tii ce-mi place teribil la tine: discre?ia, nepre?uita ta discre?ie sentimental?. Vreau s? spun c? nu vii la întâlnirea cu mine, virtual? desigur, cu toat? familia ta, cu arborele t?u genealogic, cu istoria ta recent? ?i îndep?rtat?, cu pove?tile de iubire e?uate, c?snicia ta este un mister pentru mine, cu suferin?ele ?i bucuriile tale, trecute ?i actuale, diagnosticate ?i prezumtive. ?i mai ?tii ce regret foarte mult? Scânteia din ochi, din inim?, scânteia nedescoperit?, cu tine n-am avut privilegiul de a descoperi scânteia, acea flacar? care descuie toate u?ile, lumineaz? toate ungherele, cotrob?ie prin podul cu amintiri, înl?tur? orice obstacol, face totul posibil, aduce pace ?i lini?te în serile clar obscure, înc?lze?te casa la Cr?ciun ?i r?core?te pridvorul de Sfânta Maria, face întâmpl?rile d?un?toare f?r? importan??, iar pe cele frumoase le spore?te f?r? seam?n, da, nu am descoperit scânteia, dintr-un motiv simplu ca apa de izvor: nu ne-am întâlnit ?i nici nu cred c? ne vom întâlni vreodat?.
- Nu sunt de acord cu tine, repet, distan?a nu poate ucide decât ceva ce nu are via??, nu a avut niciodata via??, nu a primit acea suflare din sufletele noastre omene?ti, sau de la Divinitatea ce ne guverneaz?.
- Doria, cunosc valoarea prieteniei, am avut parte de ea ?i mai am înc?, sunt sigur de asta. Cu ceva timp în urm? am scris chiar câteva rânduri, pe care cu voia ta ?i le voi "citi", doar s? le g?sesc. Poezioara nu are nimic cu prietenia adevarat? fiind de fapt o deturnare de la ceea ce înseamn? prietenie. Se nume?te "Prieten de profesie" ?i sun? cam a?a:

"Prieten de profesie...
?tiu, ve?i spune:
- Ce nobil? îndeletnicire!
A?a este, doar leg?tura de sânge învinge prietenia adevarat?,
într-o lupt? de la egal la egal, în care
domni?a chiar arunc? e?arfa înving?torului.
Prieten de profesie...
?tiu, ve?i spune:
- Nu cere mai mult! Dar eu vin ?i întreb:
-Bucuria neîmplinit? este suferin???
Prieten de profesie...
?tiu, ve?i spune:
-Bucur?-te de darurile primite, tr?ie?te-?i… tr?irile ?i închide ochii, s? nu-?i scape vreo lacrim?.
Prieten de profesie...
?tiu, ve?i spune...
Dar nu v? mai ascult, v? spun doar:
-Eu am pl?tit pentru suferin?a de a asculta glasul îngerilor.
Al?ii îl primesc, f?r? a-l cere.
Prieten de profesie...
?i prietenia este o form? de iubire."
- Frumos-frumos! Mul?umesc pentru versuri!
- Sunt gânduri, gândurile mele spuse dintr-o suflare.
- Simt c? mi le-ai spus cu inten?ie determinat? de alt gând.
- Inteligen?a ta nu se dezminte, a? putea deveni un prieten de profesie, dar tu e?ti altfel, nu ai nevoie de a?a ceva. Tu nu ceri s? fii ascultat?, î?i place mai mult s? ascul?i, t?cerea este arma ta. Sigmund Freud spunea: "E?ti st?pânul a ceea ce nu spui ?i sclavul a ceea ce vorbe?ti" Privind astfel lucrurile tu e?ti o femeie liber?.
- Dar ?i libertatea celui ce scap? de povara vorbelor nespuse e de luat în seam?. Tu, poate, e?ti mai liber decât mine.
Ne rupeam greu din conversa?ii, vorbeam despre orice, c?r?i, mâncare, g?tit, haine, activit??i zilnice la serviciu ?i acas?, îi f?ceam inform?ri despre evenimentele ultimelor ore, îi povesteam c?r?ile citite recent, dac? m? opream se f?cea t?cere de cele mai multe ori, sau scotea un "Doamne! Doamne!, mantr? personal?, sau oftat neputincios, apoi vorbeam iar, povestindu-i chiar ?i evenimente live, am ajuns inevitabil ?i la op?iuni politice, i-am explicat c? refuz acest subiect din principiu, pentru mine to?i politicienii fiind la fel de nes?tui si nep?s?tori, indiferent de culoare, i-am stârnit indignarea ?i o pledoarie contrar? op?iunilor mele mi-a dovedit c? avem o real? incompatibilitate politic?, atât cât f?ceam noi politic?, convenind evitarea complet? a subiectelor de acest fel.
G?seam subiecte f?r? efort, eu vorbeam foarte mult, ea mai mult asculta, muncea foarte mult cu elevii, era o profesionist? ce punea mult suflet în munca ei. Când i-am comunicat admira?ia pentru locul trei ob?inut de o elev? de-a ei la faza na?ional? a Olimpiadei de specialitate, i-am în?eles mai bine triste?ea singur?t??ii.
- M? bucur tare mult, felicit?ri din tot sufletul, e?ti o prof? pe cinste ?i cred c? e?ti fericit? cu munca ta, mai ales când se întâmpl? ca ast?zi.
- Când se întâmpl? ca ast?zi, da, sunt bucuroas?, mai mult pentru bucuria copiilor, dar bucuria asta ?ine foarte pu?in, ?i dup? aceea... totul este ca înainte, a?a cum ?i-am spus. Nu e cine ?tie ce fericire, profesia.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro