Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Noroc cu unul care nu era ginga?

de Rodean Stefan-Cornel

Dup? dou? încerc?ri e?uate de a-mi cump?ra o cas? la ?ar?, în sfâr?it, am reu?it!
Nu descriu satul, casa, terenul ?.a., nu o s? m? laud cât am avut de munc? pentru a face locuibil? o ruin?, doar încerc s? povestesc o întâmplare, cu un umor bazat pe o situa?ie paradoxal?, putem zice.
De câte ori veneam de la Sibiu s? mai fac câte ceva la noua proprietate, urgent se „înfiin?a” la poarta mea un individ, b?rbat de vreo 45-50 de ani, „f?r? c?p?tâi”, dup? cum se mai spune pe la ?ar?.
Nu avea familie, nici serviciu, tr?ia de pe o zi pe alta. Cel mai bine o ducea când era solicitat pe post de muncitor necalificat de c?tre un constructor din zon?. Atunci, spre exemplu, lucra o s?pt?mân?, timp în care avea asigurate mâncarea, b?utura, ?ig?rile ?i, în plus, mai primea o sum?, bani care-i ajungeau o alt? s?pt?mân?, cel pu?in, dac? nu se înh?ita la b?ut cu al?ii sau dac? nu îl p?c?leau, cu afaceri p?guboase, anumi?i prieteni. În rest, mai „ciupea” câte ceva de la mine ?i de la al?ii ca mine, pentru tot felul de m?run?i?uri lucrate, mai primea un ajutor de la guvern, de la prim?rie sau de la UE, se descurca. Nici nu se gândea s?-?i caute serviciu. Chiar dac?, acum, dup? muncitori veneau microbuze de la fabric?, îi luau de acas? ?i dup? amiaza îi aduceau înapoi, nu avea rost s? se trezeasc? devreme în fiecare diminea??. Nu era un om tocmai nepriceput, nici foarte lene?, avea un bun sim? specific ??ranilor de odinioar?, iar când se îmb?ta nu era violent ca al?ii, mergea ?i se culca imediat.
Într-o zi îl întreb:
- M?i Gheorghi??, cum crezi tu c? a? putea s? cur?? ?i s? dezinfectez WC-ul ?sta din fundul cur?ii? Cuno?ti pe cineva care se ocup? cu a?a ceva? Sau firma care strânge gunoiul are vreo sec?ie, vreo vidanj?, în acest sens? Al?ii cum procedeaz? prin sat? ?tiu c? deja se lucreaz? în zon? pentru a se b?ga apa curent? ?i canalizarea în sat, am vorbit cu un instalator s?-mi construiasc? ?i mie o baie, dar mai dureaz? ?i, pân? atunci, mai avem nevoie când trecem pe aici...
- Este foarte simplu! V? rezolv eu, dac? dori?i. Uite, acum m? apuc ?i sap o groap?, în care trebuie mutat „con?inutul”, apoi, spre sear?, când se mai r?core?te, demontez frumos „tronul” ?i câteva scânduri din jur ?i, cu o lopat? ?i o g?leat?, rezolv ce este mai greu. Pân? se întunec?, o s? dau ?i cu var peste tot. O s? mai r?mân?, pentru mâine, doar s? montez ?i s? înlocuiesc ni?te scânduri. Mare noroc ave?i c? m-a?i g?sit pe mine! În sat oamenii î?i cur??? doar la ei, nimeni, în afar? de mine, nu merge ?i la al?ii. Eu am mai f?cut asta, nu sunt ginga?, nu îmi este grea?? de a?a ceva! Iar cu banii o s? ne în?elegem, oricum v-am r?mas dator, c? mi-a?i mai dat în zilele trecute.
Am fost de acord cu tot planul ?i Gheorghi?? s-a apucat de s?pat.
Pe la jum?tatea lucrului mie mi s-a f?cut foame, deci l-am invitat ?i pe el la mas?, ca s? nu m?nânc singur (so?ia mea era la serviciu, înc? nu se pensionase, ca mine), el a b?ut o ?uic? ?i o bere, apoi, dup? ce a terminat groapa, mi-a cerut „un avans”, c? nu mai are ?ig?ri (de fapt, dorea s? mearg? la cârciuma din sat, deoarece, probabil, i se deschisese apetitul ?i îi era ru?ine s? mai cear? de b?ut) ?i a revenit spre sear?, a?a cum discutasem.
Primul lucru pe care l-am f?cut când s-a întors a fost s? îi dau o masc? din pânz?, din care aveam mai multe, cump?rate pentru când voi stropi, cu diferite pesticide, pomii din livad? sau pentru când a? fi vopsit ceva tâmpl?rie.
Gheorghi?? a zâmbit larg, etalându-?i cei trei „col?i” pe care îi avea pe post de „dantur?” ?i, pe un ton sigur, u?or superior:
„Eu nu am nevoie de masc?, de mine nu se prind microbii, c? sunt vaccinat cu ?uic?. ?i apoi, doar v-am spus, nu sunt ginga?, nu îmi este scârb? de miros, de nimic, sta?i lini?tit!”
Treaba mergea conform planului, dar uitasem ceva destul de important. Adic?, oricât de atent lucra, tot mai sc?pau, pe mâinile lui, ceva stropi de „material”. Ar fi trebuit, de la început, s?-i dau ?i m?nu?i de protec?ie, c? aveam ?i din astea. I le dau, iar el m? prive?te mirat:
„P?i, ce, eu sunt muncitor de-?la din reclame, care lucreaz? numai cu m?nu?i? Eu, dac? îmi pun m?nu?i, nu simt lucrul, pur ?i simplu nu pot! Iar de scârb?, doar v-am mai spus, nu sunt ginga? la nimic! A?i avut noroc s? m? g?si?i pe mine!”
Se face noapte, amândoi suntem mul?umi?i de ce am realizat. Ca s? îi fac un compliment, îi spun lui Gheorghi??:
- M?i, tu e?ti un b?rbat harnic, b?trân înc? nu e?ti, dac? î?i repari dantura, poate î?i g?se?ti ?i tu o femeie! Grije?te un pic de banii pe care îi câ?tigi la construc?ii, ?i-oi mai da ?i eu ceva ?i te duci la dentist.
- Eu nu o s? m? duc, niciodat?, la niciun dentist!
- De ce?
- Cum s? î?i bage cineva mâna la mine în gur?? Mi-e scârb?!

Rodean Stefan-Cornel (rodean) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro