proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

I.
– Ce faci, Cristina? întreab? Nina, trântindu-se în fotoliu cu un plictis familiar pe fa??. Colega ei de camer? privea din nou aceea?i comedie româneasc?. Iar te ui?i la aia, n-ai în?eles-o?
– Da’ las?, c?-mi mai sp?l gândurile, ce s? fac. Am g?tat pl?cinta. Ai g?sit-o în dulap, ?i-a pl?cut?
Nina o privea lung, întrebându-se în secret oare când î?i va lua prima ei cas? ?i va sc?pa de Cristina, s? înceteze s?-?i mai ascund? por?iile de mâncare imense, colorate, pe care le consum? ?i s? poat? sta goal? – indiferent de camer?, atelier sau sufragerie. Aceste dou? lucruri îi lipseau ?i via?a p?rea mai banal?, de?i sl?bise câteva kilograme de când era con?tient? c? al?i doi ochi îi vor judeca fiecare mi?care.
– Miroase bine. Nu am mâncat. ?tii c? ?i-a venit pachetul azi?
– Ce pachet, ?la cu cristale? întreab? colega de camer?, f?r? s? se concentreze prea mult. Limbajul de lemn din film o face s? se piard? în detaliile saturate ale ecranului.
– Da. Pe la cinci, continu? Nina plictisit?. Stai, ce cristale?
Cristina, la treizeci de ani, era interesat? de „ezoterism”; câteodat? vorbeau pe balcon despre posibilitatea existen?ei a unui „zeu total" sau a altor creaturi mistice, n?scute din energiile oamenilor. Mintea ei, colorat? ca ecranul televizorului, reunea idei simplificate din hinduism, cre?tinism ?i New Age. ,,C? doar nu s-a transmis mitologia pân? în ziua de azi degeaba. La fel ?i astrologia." ?i terapia cu îngeri...
Femeia purta haine perfect c?lcate ?i avea un comportament previzibil în via?a de zi cu zi; era tem?toare ca Nina o va crede inferioar?. Ea citea c?r?i de psihologie ?i dezvoltare personal?, uneori oferindu-i sfaturi teoretice Cristinei, urmate de exemple detaliate pe care nu le aplica niciodat? în via?a ei. Colega strecura indirect în discu?ii întreb?ri curioase, adresându-se Ninei: „noi suntem electricitate, dac? stai s? te gânde?ti. Pot freca un deget în p?rul t?u ?i apoi s? prind hârtia cu el, în aer. Dar totu?i, cum s? inventeze a?a ceva? De camera Kirlian zic.” Alteori îi propunea discret Ninei sa devin? mai spiritual?, c? poate asta o va ajuta s? fac? alegeri romantice potrivite.
- În fine, zise Nina, v?zând c? femeia e atent? la film. Era tot nemernicul ?la de curier care se uita urât. Nu ?tiu ce are cu mine. Sunt respectuoas?, sunt zâmbitoare, m? place toat? lumea...
Face o pauz? ?i se uit? în gol, cu fa?a schimonosit?.
- Am observat c? b?rba?ii sunt de treab? doar cu femeile mai slabe. Omul a zis c? vine la dou? ?i ajunge la cinci jumate, când m? pun s? dorm.
- Aha... D?-l naibii! comenteaz? Cristina, f?r? s? î?i ia ochii din televizor.
- Dar ?tii ce am f?cut? Nici nu i-am deschis. I-am zis atât, cu u?a întredeschis?: PIN-ul este 3727. Intr? ?ân?arii în cas?, d-aia nu deschid. S? nu cread? prostul c? sunt ?i vreo ciudat?.
Nina revede momentul în gând ?i obrajii ei se înro?esc de frustrare ?i ru?ine.
- ?i când s? iau pachetul, deschid mai mult ?i m? uit doar la colet, încruntat?. Dar l-am v?zut cu coada ochiului cum se uita mirat! M-a sim?it foarte rece; apoi a ?optit mai blând ca niciodat? „o zi bun?” ?i a plecat ?i eu n-am zis nimic. În timp ce poveste?te, femeia simte o oarecare satisfac?ie. Am fost destul the good girl, toat? via?a mea. Mereu respectuoas?, mereu cu ru?ine. M-am s?turat. Asta e adev?rul! Sil?, sil?, sil?.
Cristina a început s? fie atent? când Nina vorbea mai tare.
- Eu în?eleg, fat?, dar cred c? î?i dai toat? energia acolo unde nu trebuie. Stop! Respect?-te! E un curier, n-o s?-l mai vezi niciodat?! Te legi de lucruri mici pentru c? via?a ta n-arat? bine. Trece tinere?ea ?i înc? nu ai f?cut ce trebuia s? faci.
În timp ce colega ei vorbe?te, Nina se uit? în jos ?i pe burt? i se a?az? un ?ân?ar. Îl strive?te cu putere, parc? dorind s? î?i treac? pumnul prin stratul gros de gr?sime; la un moment dat se opre?te. Gânde?te c? acolo va fi casa unui bebelu? într-o zi, de?i are treizeci ?i cinci de ani ?i b?nuie?te în mod realist c? nu va apuca s? r?mân? gravid? vreodat?. Încearc? o clip? de lini?te. Ofteaz? lung. Î?i trece degetele prin p?rul proasp?t vopsit blond. Î?i adun? firele c?zute, gândind c? nu ar trebui s?-l mai vopseasc? de trei ori pe lun?. Acum dou? s?pt?mâni a fost ro?cat?.
Se plimb? mult, aiurea prin Bucure?ti, în c?utarea admira?iei, a unei priviri-innuendo. Ajunge acas? ?i simte cum zeci de mii de ochi au trecut prin ea ca prin zid. Î?i aminte?te reac?iile discrete ale str?inilor atunci când v?d femei frumoase ?i suple, apoi le compar? obsesiv cu reac?iile stârnite de prezen?a ei. Când un b?rbat se uit? la ea, îi caut? microexpresiile. Ghice?te acolo posibile întreb?ri despre „cum a ajuns a?a batoz??”. Înghi?itura în sec a masculului face m?rul lui Adam s? urce ?i s? coboare încet sub piele, atunci când apare o femeie atractiv?. Nina simte c? acel gest are o înc?rc?tur? erotic? extrem de puternic?. Înghite ?i ea în sec uneori, crispat?, în a?teptarea unor astfel de semne banale în ochii altor femei.
- Am obosit. M? duc s? m? culc, zise Nina cu mâinile pe genunchi, preg?tit? s? se ridice.
- Hai, du-te la somn. Nu vrei s? m?nânci întâi? întreab? colega din reflex.
Cristina asta e proast? r?u, se gânde?te ea cu ur?. Continu? s? mearg? ap?sat, p?r?sind sufrageria.
Dac? nu scap? de energia negativ? prin pictat coapse feminine într-un mod abstract (sau prin mâncat emo?ional), prefer? s? se masturbeze sub p?tur?, întins? casnic în pat. Totu?i, î?i închipuie c? poate fi atractiv? în ochii cuiva, odat? ce i se va descoperi vulva micu?? ?i ferm?, neatins? vreodat? de o mân? str?in?. Aceast? idealizare a a?a-zisei purit??i, combinat? cu imagina?ia bogat? ?i insidioas? o face, pentru o secund?, s? vad? frumuse?e în trupul ei.
În timp ce î?i mângâie încet sexul cu un leu de plu?, în mintea ei curg toate momentele când va deveni fata rea - nu va mai spune mereu „mul?umesc” b?rba?ilor. În loc de zâmbet, va exersa un facies întunecat. Va omite mesajele oamenilor care nu depun efort, va bloca profilurile celor care nu afi?eaz? muzica preferat?. Toate aceste lucruri vor fi f?cute cu mândrie, pentru c?, chiar dac? nu e slab?, recunoa?te c? e tot un simplu om ?i merit? ceva mai bun.
Mitroi..., ?opte?te ea stins ?i prelung în timp ce î?i apas? mai tare plu?ul între picioare. Pentru o clip?, se imagina cu acest b?rbat la mare, în v?zul tuturor. S? priveasc? ?i al?ii cât de mult e dorit? de artistul cu p?r negru, înalt, un intelectual cu aur? boem?. Toat? candoarea ?i grija m?moas? fa?? de el disp?reau atunci când Nina î?i dorea s? fie juc?ria lui uman?. În acel moment, voia s? fie o femeie u?oar? ?i strâmt?. Mitroi s? mu?te hipnotic din carnea ei, pip?indu-i ap?sat, cu toate degetele, suprafe?ele mari de fund ?i sâni rozalii. Atunci sim?ea c? se elibereaz? de toate conven?iile p?mântului ?i putea fi ea îns??i, cunoscând ce înseamn? pasiunea.
Odat? ce prinde orgasmul, tremurul dispare încet-încet; arunc? obiectul pl?cerii la cap?tul patului. Îl prive?te ?i se întinde dup? el, apoi î?i a?az? juc?ria de plu? pe fa??, începând s? o adulmece. Se uit? la bl?ni?a umed? în locul care i-a atins sexul, apoi în ochii de plastic goi ?i str?lucitori ai leului de plu?. Simte o nimicnicie profund? ?i alege s? se culce cu fa?a la geam, îmbr??i?ând strâns la piept juc?ria ei preferat? din copil?rie.

II.

El e genul de b?rbat care arat? bine la orice vârst?. La cincizeci ?i patru de ani se vopse?te, merge la solar ?i se epileaz?. Când vorbe?te, se simte o arogan?? persistent? fa?? de majoritatea oamenilor, dar devine fireasc? pentru interlocutor. Carisma lui e natural?. Deschide orice subiect cu u?urin??. E profesor de desen ?i expune local, câteodat?, al?turi de Nina. Arta lor e foarte diferit? pentru c? Nina nu ar accepta s? par? c? a luat lec?ii de la Mitroi. Pentru lume, ei sunt doar ni?te prieteni foarte buni care împart spa?ii alternative de expozi?ie.
- ?i ce ai f?cut cu...
- Cu ce?
B?rbatul nu mai are r?bdare ?i mu?c? înc? o dat? din croissant. Nina soarbe cafeaua tare ?i încearc? s? nu zâmbeasc? tâmp. Se uit? la cerul senin; e fericit? de fapt c? e cu Mitroi. Terasa e plin? de cupluri. Miroase a platouri cu mic-dejun-uri proaspete, pr?jituri ?i cappuccino. Pe strad?, parc? to?i oamenii sunt întineri?i, în denim ?i tricouri albe; majoritatea se gr?besc s? ajung? la serviciu.
- Ai zis c? vrei s? ?inte?ti mai sus. Ce se aude cu concursul ?la?
- Am pierdut banii ?i tot. Credeai c? m? duc pân? în State? Se opre?te s? ia o gur? de espresso. Doar nu-s nebun?, continu? Nina.
- Deci tu ai câ?tigat un concurs interna?ional de pictur? ?i nu te-ai prezentat la premiere, spuse Mitroi, cu accent pe nu.
- ?i bani de cazare de unde? De bilete dus-întors? întreab? Nina cert?re?.
- ?tiu c? ar trebui s? fie incluse astea, dar nu te-ai interesat ca lumea.
- Nu ?tii nimic. Totul ar fi fost pe banii mei. M? costa mai mult decât a? fi primit.
- ?i cât luai, drag??
- Cinci sute de dolari. D?-i dracu', i-am ?i sunat, le-am dat ?i mail s? întreb ce se întâmpl? cu premiul meu. Pân? la urm?, eu sunt câ?tig?toarea. M? ?i imaginam la TV, c? dau interviuri, c? o s? dea bine în CV, spuse femeia chicotind.
- ?i?
- ?i s-a notat c?-s absent?. Premiul a fost acordat altcuiva.
- B?i, ??tia-s nebuni? Cum s? dea premiul altcuiva? Trebuia trimis cumva prin po?t?, nu ?tiu.
- Uite a?a. Nina zâmbe?te amar. Nu ?tii ce crize am f?cut. D?-mi ?i mie o ?igar?, te rog. Era un concurs local m?, au doar o galerie micu??. Pân? la urm?, ce, crezi c? era mare brânz??
- Atunci nu m? mir deloc. Mitroi î?i mu?c? buzele în treac?t, privindu-o, ?tergându-se de firmituri cu ?erve?elul. În orice caz, nu trebuie l?sat a?a.
- M?car s?-mi trimit? înapoi pânza. Nici nu ?tiu ce se întâmpl? cu ea. B?rbatul o prive?te din nou cu interes, observându-i bluza alb? cu vol?na?e roz care îi descoper? umerii rotunzi ?i l?pto?i.
- This is a mad world, kiddo, adaug? el, presând ?igara în scrumier?.
Nina a strâns firimiturile de pe mas?, vrând s? pl?teasc? partea ei. El a refuzat vehement. Tocmai când voiau s? se ridice, apare un b?trân care îl ?tia pe Mitroi drept ,,evreul". Era un colec?ionar care vorbea pompos ?i arhaic; nu prea cuno?tea istoria artei, dar cump?ra orice i se p?rea cu poten?ial, inclusiv lucr?rile amicului Ninei. Îi pl?cea semn?tura lui mare în ebraic?.
- Maestre, s? v? v?d expus la Israel! C? tot merge?i pe acolo ?i pe la întâlnirile noastre nu v? mai v?d... Oricum, e?ti ceva deosebit, râde amabil b?trânul.
Mitroi nu are copii de crescut, nici so?ie sau o iubit? de între?inut. Fiind liber ?i cu ceva bani, c?l?tore?te des în Israel. Crede c? are o leg?tur? special? cu acel loc. Se zvonea în sat c? mama lui era evreic? pentru c? era singura m?slinie între atâtea ??r?nci cu pielea ro?ie ?i unsuroas?; crede cu putere c? are ?i el r?d?cini semite ?i recunoa?te cu greu c? e n?scut ?i crescut în România. Nu ?tie limba, dar ascult? cu interes muzica tango în idi?. I s-a p?rut o idee excelent? s? î?i semneze toate lucr?rile folosind alfabetul ebraic. Era mândru. Un detaliu care aparent iese în eviden?? în atâtea lucr?ri minore. Aceste particularit??i o încânt? enorm pe Nina, fiindc? i se pare un om diferit.
- E?ti frumos r?u cu c?ma?a ro?ie, exclam? ea.
- Tu e?ti cam dulce, r?spunse c?lduros, cu o privire c?tre sânii genero?i care s?ltau în timpul mersului.
Mitroi intuia c? Nina simte mai mult decât arat?. Aveau deseori întâlniri bizare, în care doar se priveau ?i se atingeau noaptea prin locuri publice. În fiecare sear? încerca s? o duc? la el ?i s? o ispiteasc? s? se dezbrace. Odat?, când a pozat nud pentru el, a crezut c? vor face dragoste. Ea, cu naturale?ea unei c?lug?ri?e perverse, s-a îmbr?cat zâmbind ?i a plecat. ,,Eu nu vreau doar asta, b?iete" erau cuvintele pe care le tot repeta la sfâr?itul întâlnirilor.
Amicul ei ?tie ?i c? sufer? de depresie. To?i banii ei merg la diver?i terapeu?i, pentru c? îi place s? repete unui nou psiholog povestea ei în care la optsprezece ani a fost refuzat? sexual de singurul exemplar masculin care p?rea interesat de ea. De atunci a decis c? se va oferi doar unei mari iubiri, dac? va exista cu certitudine ?i din partea lui, nu doar a ei.
- E?ti tu frumos, dar vei îmb?trâni... O s? am grij? de tine, n-o s? î?i pun femeie de serviciu, sparge Nina t?cerea, râzând zgomotos.
- O s? speli tu cu mânu?ele alea un impotent am?rât? Nu c?uta un r?spuns. O s? pozezi nud ?i atunci pentru mine? întreab? el ca s? evite cât se poate subiectul rela?iei.
- De ce nu? Crezi c? nu exist? femei care fac asta, pân? la sfâr?it? Unde e iubire, totul e simplu, de fapt. Asta nu în?elegi tu.
B?rbatul o ia de fa?? ?i îi strânge obrajii ?i gura ca un bot de r??u?c?. Singura ei surs? de tandre?e ?i eros. E topit? pentru c? îl simte sincer - face asta în fa?a altor oameni în plin? zi. Se întreab? deseori, totu?i, de ce nu se întâlnesc la dou? zile ?i dac? el chiar merge în Israel a?a de des. De ce nu o ia ?i pe ea? Dar nu mai conta. Pentru c? se simte dorit? ?i valoroas? acolo, atunci, alege s? petreac? dup?-amiaza la el.

III.

Pentru c? era foarte cald, Nina a preferat s? fac? o baie. Dup? un timp, b?rbatul intr? brusc peste ea ?i o prive?te goal?, plin? de spum?. Trupul ei cu pielea alb?, umezit?, pare o statuie de cear? uleioas?. O prive?te sim?ind cum inima vrea s? sar? din piept. Se apropie de ea ?i îi ia mâna, s-o lipeasc? de inima lui.
- Vezi ce simt pentru tine?
În ochii Ninei joac? dorin?a, „nu m? atinge”, disperare, „dar dac??”. Simte cum îi amor?e?te fiecare milimetru p?trat din sexul strâmt. Înghite în sec, ca b?rba?ii care privesc femeile frumoase pe strad?. ?i inima ei bate nest?vilit, ?i ar vrea s? o opreasc?. Nu ?tie ce s? spun?, ce s? fac?. Î?i zice doar sie?i: „Am treizeci ?i cinci de ani, sunt trecut?. Mai conteaz? puritatea? C? o s? doar?? Îl cunosc. Îl plac. Poate m? va iubi. Dar nu e nevoie. Dar pe cine am a?teptat atât? Cum r?mâne cu dragostea? Acea dragoste... Dar dac? nu voi mai g?si pe cineva ca el? Am tot, aici, acum. M? simt iubit?, chiar dac? nu... E atât de atr?g?tor, c? a? putea s? îl omor prin asfixiere cu un s?rut”.
- M? simt ca o feti??... spuse Nina, privindu-l angelic, incitant, aproape l?crimând de sinceritate.
- E?ti o feti??, spuse el cu vocea natural îngro?at? de feromoni.
Femeia simte c? va avea un orgasm spontan, f?r? atingere.
- Pot s? vin? întreab? rug?tor b?rbatul.
S-au îmb?iat împreun?, f?r? atingeri evidente, la cererea Ninei. L-a mângâiat pe tot corpul cu buretele, storcându-i spuma pe piept. El îi preseaz? s?punul roz pe corpul c?rnos într-un du-te-vino, urm?rind toate curburile, atât pe cele aspre, cât ?i pe cele feminine.
Ea îi privea pielea lucind de bronz, contrastând artificial cu trupul ei ca un lac de nuferi. Îl contempla ?i sim?ea pl?cere, prins? în dinamica lor preferat? de prad?-vân?tor. Alterna mi?c?rile tandre ale unei maici care nu a cunoscut vreodat? p?catul, cu oftatul inten?ionat subtil ?i erotic. Sim?ea atunci c? îl iube?te ?i c? l-ar distruge în acela?i timp. S? îl fut?, cum gândea cu vorbele ei, apoi s? plece ?i s? nu-l mai vad? niciodat?. S? fie minunat?, sfânt?, bizar? ?i câteva zile s? tac? pur ?i simplu. Apoi s? reapar? ?i s? repete povestea. S? vin? el la ea, nu ea la el ?i s? simt? în sfâr?it cum cre?te iubirea.

IV.

În cas? era lini?te. Toate draperiile au fost trase.
Candela cu ulei parfumat r?spândea un iz de lev?n?ic? în tot apartamentul. Pensulele profesorului erau a?ezate în ordine pe un prosop verde pal, iar pere?ii erau acoperi?i de schi?e cu figuri asimetrice, conturate intens cu negru. Într-un dulap mic din col?ul camerei z?ceau sute de schi?e erotice; femeia era portretizat? ca o sclav? supraponderal? în diverse pozi?ii. B?rbatul a hot?rât c? Nina nu trebuie s? ?tie niciodat? despre aceste fantasme.
Atmosfera era cald? ?i uscat?, dar aerul condi?ionat f?cea zgomot în buc?t?rie. R?coarea ajungea cu greu în patul mic din atelier, unde cei doi se descopereau atent. Era atât de lini?te încât zgomotele s?ruturilor se auzeau de pe hol. Triste?ea, ca un zumzet în p?rul ciufulit al Ninei; chiar ar?ta ca o adolescent?. Se temea c? ajunsese s?-l iubeasc? a?a cum nu ?i-a imaginat.
- De ce e?ti trist?? Nu ?i-a pl?cut? întreab? el simplu, ca dup? o întâmplare obi?nuit?.
Nina se gândea c? nimic nu mai conteaz?. Nici dac? i-a pl?cut sau a durut-o. Sau dac? a p?rut a?a cum e - femeia plin? de stâng?cii, dar foarte imaginativ?. A fost bine. Pielea ei mirosea, în sfâr?it, a b?rbat, a?a cum spunea. Virginitatea ei a fost ca o triste?e slinoas? - o ratare. Dar devenise femeie. Una cu ?i mai multe întreb?ri. P?rea c? tot ce visase despre puritate a fost o autominciun? stupid?. Pl?cerea oferit? de mângâierile ?i privirile lui a fost anestezia perfect? pentru opera?ia chirurgical? râvnit? de mult timp. Acum totul pare pu?in mai normal decât înainte. ,,Doar pu?in", spunea în sinea ei.
- Nu ?tiu de ce m? simt a?a ciudat, e o tâmpenie... Nu ?tiu ce am azi! ?i diminea?? la fel!
Nina sim?ea c? acest eveniment nu va schimba prea multe în leg?tura lor stranie. B?rbatul privea în gol, t?când, încercând s? se deta?eze. Nu îi pronun?a numele. Ea îi mângâia mâinile continuu ?i spunea c? ar trebui s? mearg? la du?. Încerca s? ias? din aceast? deja-amintire, aducând în discu?ie ce va face în urm?toarea zi sau cum o s? îi contacteze pe escrocii din State. Apoi se uita la el ?i sim?ea cât? putere a avut acel om asupra ei. Atunci realiza to?i anii pierdu?i.
Mitroi a sim?it ?i el cu precizie ceea ce transmite Nina. A cuprins-o în bra?e ?i capul ei s-a a?ezat ca într-un cuib pe pieptul lui. Mitroi credea c? e o femeie frumoas? ?i complex?, dar nu se ?tie din ce motiv, nu putea empatiza cu ea pân? la cap?t. Ce, nu s-au mai futut femeile?, gândea el ironic. Dup? lungile discu?ii în care Nina i-a spus totul despre ea, despre traumele ?i neajunsurile ei, Mitroi nu ?tia cine e Nina de fapt ?i de ce a fost atât de greu s? fac? pasul asta.

V.

Era o duminic? senin?, în miezul zilei. Clopotele bisericii b?teau atunci când s-au întâlnit. S-au apropiat încet. Florile te f?ceau s? lacrimezi de albul lor ?i albinele se înmul?iser?. Oamenii erau voio?i, a?teptând s? înceap? evenimentul. Nina zâmbea larg. Apropiindu-se de el, clipea rar ?i ap?sat. Se sim?ea ca într-o slujb? religioas?, unde ea îl binecuvânta ?i deopotriv? era binecuvântat?. Era o revedere la cererea ei, în parc. Pe scena mare se cânta jazz în câteva minute. El a îmbr??i?at-o ca întotdeauna, s-au s?rutat pe buze ?i i-a oferit un trandafir. Nina era plin? de speran??, fericit? c? Mitroi nu p?rea foarte schimbat, a?a cum se a?tepta.
- Vezi c? nu pot sta mult. Trebuie s? ridic o comand? de materiale, m?rturisi el.
- Vin cu tine. Face o pauz?, moderând entuziasmul. Dac? vrei...
- Las?, stai ?i cu Cristina. Mereu te vezi cu mine duminica ?i ea cu cine r?mâne? r?spunse el tacticos, aparent lipsit de griji.
Nina s-a comportat ca de obicei - cald?, binevoitoare. Îi complimenta ba parfumul, ba vestimenta?ia. I-a spus c? vrea s? îi aduc? ni?te pr?jituri dup? ce termin? luni orele. Au b?ut ?ampanie în parc, stând îmbr??i?a?i. Lumina zilei c?dea pe noile lui fire gri, în zadar vopsite ?i r?s-vopsite. El sim?ea c? Nina îi prive?te p?rul.
- S? m? ier?i, dar am ajuns s? îl fac la cinci zile ?i tot cre?te, al naibii! o privi scurt, cu drag, apoi se uita pe scen?.
- Ea îl strânge mai tare în bra?e ?i se face confortabil?. Se apropie cu buzele de urechea lui, spunând ca o incanta?ie:
- O s? fii b?trân... O s? am grij? de tine... N-o s?-?i pun femeie. Râde. Oricum te voi iubi.
Râsul s-a transformat în chicotit ironic, cu drag ?i un dor inexplicabil, pân? i s-au umezit ochii. Mitroi o zguduia ca pe un copil mare, certând-o în joac?:
- Taci, m?i, omule, m?i! S? ascult?m ce zic b?ietii ??tia! ?i râdea cu toat? gura, carismatic; apoi brusc ap?ruse o seriozitate nostalgic?.
- Am prea mult? iubire în mine, asta m? sperie, continu? Nina, f?r? s?-i pese dac? e auzit? sau nu. ?i nu am cui s-o ofer.
Prietenul ei s-a pref?cut c? nu aude din cauza muzicii, chiar dac? auzise totul. Era blocat. I-ar fi r?spuns c? e prea b?trân pentru ea ?i va muri repede, dar i se p?rea nepotrivit. Încerca s? se aga?e de orice chichi??, s? numere pân? ?i bulinele negre ale unei g?rg?ri?e care se a?ezase pe rochia ei, tem?tor c? aceast? femeie va dori s? îi fure libertatea. Nu se ?tie dac? Mitroi sim?ea cu adev?rat ceva fa?? de Nina sau doar era deosebit de educat ?i atent la ce spune, din orgoliu. ?tia îns? c? ar vrea s? profite cât se poate de fantezia burlesc? a corpului ei moale.
Muzica saxofonului alterna ritmuri lente ?i energice. Nina, mai frumoas? ca niciodat?, ?i-a ?ters lacrimile mici. Cei doi au ascultat îmbr??i?a?i concertul de jazz. Tot corpul o durea de nostalgie ?i c?ldur?, dar închidea ochii, râzând în soare.