proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Am ie?it din biseric?, închinându-m? la intrare, mi-am dat drumul, controlat, pe ramp?, am urinat într-o pung? special? cu gât, din care aveam permanent asupra mea, atât în ma?in? cât ?i în c?rucior, m-am transferat la volan, l?sând c?ruciorul lâng? portier?, mi-am l?sat scaunul pe spate ?i am adormit. Fetele au r?mas la toat? slujba, Leti?ia a?ezându-se pe un scaun, cerut de Mioara unui b?rbat apropiat.
- Unde ?i-e c?ruciorul? M-a întrebat, cu fa?a fals speriat?, Leti?ia, izbucnind imediat în râs, a?ezându-se lâng? mine cu ajutorul Mioarei.
- Sunte?i bine?
- Da, au r?spuns aproape deodat?.
- V? iubesc, voi ?ti?i asta? V? iubesc.
- Auzi Leti?ia! Pu?tiul ?sta ne iube?te... Ce facem cu el?
- Îl l?s?m s? ne duc? acas?... la el, dac? vrea, acolo om vedea noi...
- Atunci, hai s-o pornim c?tre casa mea... a noastr?.
Am ajuns pe lumin?, era sfâr?it de august, trecuse Schimbarea la fa??, frunzele galbene sporeau ca num?r, via?a noastr?, deja unit? prin multe fire pe care le ?tiam to?i trei, se lega într-un mod mult mai puternic, amestec de spaim? nenumit?, vibra?ie grav? a sufletelor c?zute în rug?ciune interioar? permanent?, ?i speran??. Îmi tremura sufletul când m? gândeam cât de singur este omul în fa?a mor?ii, cât de singur face ultimul pas, dar, pe lâng? prezen?a calm? ?i atent? lâng? cel suferind, nu ?tiam o alt? cale de înso?ire, nu cuno?team vorbe de alinare care s? nu sune chiar fals, sau cel pu?in artificial, îmi imaginam cum a? intra în mintea ?i-n inima ei comunicându-i c? sunt acolo cu ea, în ea, trecând împreun?, ?inându-ne de mân?, prin vam?.
Dar, pân? una alta, aveam de trecut o sear?, o noapte, o t?cere uneori prea lung?, sim??mântul de apartenen?? de când lumea, acelui loc, acelei case, acelei gr?dini din Str. R?stignirii, 33, apropiindu-mi o stare de bine, mai ales înso?it de cele dou? doamne din strania mea via??, f?r? început, cu sfâr?it imprevizibil.
- Sunte?i extrem de obosite?
- Încinge gr?tarul ?i f?, te rog, cea mai ademenitoare friptur? ?i cei mai aroma?i mititei din toate timpurile, treze?te-mi sim?urile, înnebune?te tot cartierul, s? v?d vecinii pe la garduri, porne?te ?i muzica ta frumoas?, iar voi destupa?i sticlele ?i bucura?i-v? de clipele astea magice în care suntem trei, to?i trei, fiecare cu lumea lui interioar?, dar aduna?i la un loc, într-o lume a noastr?, pe care n-o mai ?tie nimeni pe lume!
- Pân? preg?te?ti focul, merg s? cump?r tot ce-a comandat regina noastr?, d?-mi cheia ma?inii, când vin le trântim direct pe gr?tar, le iau gata preg?tite.
- Vezi c? toate comenzile sunt în maneta din dreapta! Ai mai condus ma?in? cu...
- Mare lucru... stai lini?tit, m? descurc.
Când s-a întors, mi-a dat saco?a, apoi a luat-o de mân? pe Leti?ia, lipsind o vreme în care s-a ocupat de primenirea ?i îngrijirea medical? a pacientei proasp?t externate, la revenire mirosea în zon? ca-n raiul gurmanzilor, îi preg?tisem Leti?iei un ?ezlong cu o p?turic?, pe mas? a?teptau cele necesare pentru dep??irea miezului nop?ii.
A sunat Mihaela b?nuind c? am ajuns ?i sporind m?car virtual num?rul celor din foi?or, bucurie, ur?ri de s?n?tate, îmbr??i??ri, nepot, p?rin?i ?i bunici, trei genera?ii în evolu?ie ireversibil?, implacabil?, cu sens unic.
Recuperarea mergea foarte bine, Mioara n-a mai plecat din cas?, n-a mai l?sat-o Leti?ia, dup? dou? luni, în noiembrie, a început munca, dar cu program redus ?i f?r? deplas?ri pe teren. Câteva ore pe zi, spunea ea, erau absolut necesare pentru a-?i men?ine tonusul ?i vibra?iile la un nivel ridicat. Se privea tot mai des în oglind?, sesizând ?i ea, la fel ca noi, modific?rile suferite de corpul ei incomplet, un început de buh?ire, dovad? a unei cre?teri în greutate, c?derea mai accentuat? a p?rului, care-?i diminua luciul ?i volumul, fle?c?irea musculaturii, cearc?ne tot mai vizibile, probabil ?i din cauza somnului zbuciumat ?i insuficient, potrivit m?rturisirilor f?cute Mioarei. Deocamdat? a refuzat folosirea somniferelor, încercând înlocuirea lor prin activitate continu?, care s?-i asigure natural odihna trupului ?i a min?ii.
?i totu?i via?a pulsa din plin în tot ce f?ceam, Leti?ia muncea cu îndârjire, firma func?iona în parametri, milostenia mea de asemenea, Mioara era sufletul inepuizabil al întregii case, controlul medical se f?cea la ?ase luni, la Cluj, set complet de analize ?i examinare clinic?, la trecerea unui an starea Leti?iei era stabil?, de dragul c?l?toriei împreun? ?i fiind în concediu, proasp?t întoars? din Fran?a, de la copii, ne-a înso?it ?i Mioara, ajungând acas? mai târziu decât de la Viena. Anticipând rezultatele bune ale controlului medical ?i bucuriile c?l?toriei în trei, aveam preg?tite în frigider ?i în bar toate elementele unei festivit??i private de excep?ie, care întrunea toate condi?iile s? fie mai reu?it? decât cea de anul trecut, când Leti?ia a fost obligat? s? priveasc? doar, de pe margine. Surpriza fetelor a fost total?, când, pe mijlocul mesei din foi?or trona un vas mare cu treizeci ?i trei de trandafiri, practic to?i cei care meritau a fi expu?i, din întreaga gr?din?. Nedumeririi lor justificate asupra felului în care au aterizat pe mas? trandafirii, cu pu?in timp înainte de a ajunge noi acas?, nedumerire exprimat? insistent prin întrebarea: - Cine-a fost? Pe cine-ai l?sat s?-i taie ?i s?-i pun? în vaz?, le-am r?spuns o vreme doar cu: - Nu ?tiu, habar n-am, eu n-am vorbit cu nimeni, r?spunsul venind simplu când vecinii no?tri ?i-au f?cut apari?ia în gr?din?, aducându-le doamnelor dulciuri, iar mie cheia por?ii ?i o sticl? de vin. Erau înso?i?i, spre surprinderea ?i bucuria noastr?, de Sergiu ?i de Veronica, prietena Dianei ?i iubita lui Sergiu din urm? cu ?ase ani. Proasp?t absolven?i de facultate, la nivel de masterate, r?ma?i prieteni pentru totdeauna, auzind c? vecina lor este foarte bolnav?, s-au gândit s?-i fac? o vizit?, cel mai emo?ionat fiind Sergiu, a c?rui fericire de a se afla în preajma Leti?iei se vedea pe chipul ?i-n gesturile lui, în sfiala cu care s-a apropiat, s?rutându-i mâna ?i apoi îmbr??i?ând-o cu emo?ie.
Veronica, mult mai dezinvolt?, a l?crimat strângând-o la piept pe Leti?ia, a îmbr??i?at-o ?i pe Mioara, apoi a venit în fa?a mea, m-a salutat r?zând ?i prinzându-mi palmele într-ale ei, p?tate de vitilgo, la fel cu pometul drept:
- A?i avut dreptate, cât? dreptate a?i avut!
- Adic??
- Mi-a?i spus, acum ?ase ani, c? voi sc?pa de complex, chiar dac? boala se va extinde, frumuse?ea mea nedepinzând de asta. Acum, dar de mai mult timp, chiar a?a simt, mereu m-am gândit la dumneavoastr?, când îmi încol?ea ru?inea în suflet.
- E?ti tare frumoas?, Sergiu este iubitul t?u?
- Nu, nu suntem iubi?i, doar prieteni, fiecare avem pe altcineva în inim?, dar prietenia noastr? este mai tare ca o iubire, pentru toat? via?a.
- Chiar sim?i?i asta?
- Da, Iona, pot s?-?i spun Iona? Ai un nume fabulos!
- P?i nu?...