Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

De?i mi se prezentase cu mul?i ani înainte interdic?ia de a gândi a?a, în interiorul meu cel mai profund sufeream teribil pentru inexisten?a unei familii a mea, cu leg?turi de sânge ?i trecut comun, chinuit mai ales de con?tientizarea lucid? a faptului c? nici nu voi avea vreodat? a?a ceva, fiind sortit celei mai evidente ?i certe singur?t??i. Dar, din fericire, Mioara nu m? l?sa nici pe mine prea mult s? m? pierd în introspec?ii deprimante, cerându-mi îndeplinirea unor activit??i administrative, sau participarea la altele. Pân? s? vorbesc eu cu Leti?ia, ea a clarificat ?i prezen?a mea în echipajul pentru Viena, Leti?ia fiind vindecat? de orice urm? de orgoliu sau prejudecat?. Am pl?tit ?ederea mea ?i a Mioarei în hotel pentru dou? s?pt?mâni, rugând-o s?-?i sacrifice concediul de odihn?, estimarea Mioarei fiind aproape exact?. N-am vizitat-o niciodat? pe Leti?ia la clinic?, fiindu-mi team? de o reacutizare a sim??mintelor mele negative fa?? de agresivitatea atitudinii lor, vorbeam mereu pe videotelefon, descoperind, zi de zi, evolu?ia ei spre bine. La hotel îns? n-am putut evita expunerea, afi?ând ostenta?iv ostilitate ?i dispre?, altfel spus mi se rupea de to?i neghiobii din lume, Leti?ia era tot mai bine ?i altceva nu mai conta. Iar??i via?a mi-a amintit ce-nseamn? Mioara pentru noi, în fiecare zi, înainte de a pleca spre clinic?, venea la mine în camer?, m? ajuta s? m? îmbrac, coboram împreun? la micul dejun, apoi, cât? vreme era cu Leti?ia, eu hoin?ream în c?rucior pe str?zile frumoase ale acestui ora? important al Europei ?i al lumii. La prânz, evitam restaurantul hotelului, din antipatie, descoperisem un alt restaurant mai pu?in fastuos, nu departe de hotel, la care ne-am abonat pe toat? perioada ?ederii noastre. Ne-ntorceam la hotel, se odihnea ?i Mioara o or?, dou?, întorcându-se apoi la clinic?, pân? seara. Leti?ia vorbea uneori ?i cu Mihaela, tot pe videotelefon, v?zându-?i, neap?rat, ?i nepotul, Mihaela f?cându-m? din nou s? simt o anumit? senza?ie de apartenen?? la familia lor, în timpul celor trei convorbiri cu mine dorind s?-?i împ?rt??easc? bucuria îmbun?t??irii st?rii mamei, a?teptând ?i confirmarea mea:
- Nu-i a?a c? mama-i mai bine, Iona? Se va face bine, a?a-i?
- Deja este mult mai bine, Mioara spune c?-i va fi bine mul?i ani de-acum încolo, chiar mai mul?i decât de la primele opera?ii. Mama te e un om tare bun, nu ne va p?r?si, cu siguran??, vei vedea, îmi prezentam eu cât mai conving?tor argumentele mele, prelucrare dup? spusele Mioarei, st?pânindu-mi plânsul pân? dup? finalizarea convorbirii, la fel cum Mioara nu plângea niciodat?, mai pu?in în seara aceea când ne-am îmb?tat amândoi ?i ea urca sc?rile la etaj, stropindu-le cu lacrimi, pentru limpezirea ochilor ?i sufletului.
În ziua extern?rii am preluat-o din curtea clinicii, Mioara ajutând-o s? se instaleze pe scaunul din fa??, lasat par?ial pe spate. Întrând pe autostrad?, Leti?ia a adormit, trezindu-se dup? ce-am trecut de Budapesta, Mioara i-a ridicat scaunul f?r? s? oprim, abia c?tre grani?? c?utând o parcare s? mânc?m.
Intra?i în ?ar?, într-un sat, z?rind de departe turnul bisericii, Leti?ia mi-a spus s? merg încet, s? vedem dac?-i deschis?, erau câ?iva oameni pe sc?ri, am oprit, apoi v?zând c? exista ramp? pentru c?rucioare, am rugat-o pe Mioara s?-mi scoat? ?i mie c?ruciorul din portbagaj. M-am transferat în c?rucior, Mioara m-a împins pe ramp?, am intrat în?untru, mai erau câ?iva credincio?i, un preot se preg?tea pentru vecernie, cele dou? prietene s-au dus lâng? altar, a?ezându-se în genunchi, una lâng? cealalt?. R?mas în urm?, m-am apropiat ?i eu, în partea cealalt?, trecând în fa?a celor trei, patru b?rba?i, încercând s? m? adun într-o rug?ciune. Ca de obicei, în preajma Leti?iei s-a f?cut lini?te, chiar preotul vorbea ?optit preg?tindu-?i slujba, enoria?ii p?strând nu doar lini?tea, dar ?i o mic? distan?? fa?? de noi.
...- ce-nseamn? s? te iubeasc? mult, Dumnezeu î?i serve?te de mai multe ori lec?ia smereniei, a umilin?ei, ca s-o înve?i bine, s? pleci cu lec?ia înv??at?, cu temele f?cute, prima dat? m-ai pus în genunchi f?r? niciun avertisment, pur ?i simplu mi-ai dat doi doctori stângaci la opera?ie, care ori erau alcoolici, ori mahmuri, cum s? sco?i de lâng? m?duv? un gr?unte bolnav, cât un bob de maz?re, sec?ionând coloana, pe care n-ai vrut s? mi-o lipe?ti, de?i am muncit cât un batalion de solda?i americani, apoi, când am în?eles lec?ia smereniei ce-o aveam de tr?it pân? la cap?t, i-ai dat ei o putreziciune în trup, ea cu ce-a gre?it Doamne, a omorât puiul nevinovat al crea?iei tale, omul? dar omul acela te-a hulit, c?lcându-?i poruncile, pe toate le-a c?lcat în piciore, te-a hulit în fiecare clip? a mâr??viei lui f?r? margini, a ucis, c?ci el ?i cu cel?lalt sunt uciga?ii de fapt ai pruncului, prin desfrânarea lor mizerabil?, min?ind cu senin?tate ?i spurcând totul, eu nu în?eleg ?i nu voi în?elege vreodat? cum ar fi putut o copil? pâng?rit? de doi mâr?avi s? le mai ofere, ce? s?-i cheme s-o mai batjocoreasc?, s?-i poarte în pântec bastardul, când ea nu mai putea s? priveasc? pe nimeni în ochi, nici pe ea nu s-a mai privit mult? vreme în oglind?, ?i Tu, Doamne i-ai dat dou? încerc?ri extreme, la limit?. Oare a treia va fi ultima? Când va fi? Ce ai de gând, Dumnezeule atotputernic ?i milostiv?
Tat?l nostru
Care e?ti în ceruri
Sfin?easc?-se numele T?u
Vie împ?r??ia Ta
Fac?-se voia Ta
Precum în cer a?a ?i pe P?mânt
Pâinea noastr? cea de toate zilele
D?-ne-o nou? ast?zi
?i ne iart? nou? gre?elile noastre
Precum ?i noi iert?m gre?i?ilor no?tri
?i nu ne duce pe noi în ispit?
Ci ne izb?ve?te de cel r?u
C? a Ta este împ?r??ia
Slava ?i puterea
În numele Tat?lui
Al Fiului
Al Sfântului Duh
Amin.

Iisuse Cristoase, fiu al lui Dumnezeu miluie?te-ne pe noi p?c?to?ii! Ai mil? de Leti?ia, alung? boala din trupul ei, f?-o s?n?toas?, l?sându-ne-o nou?, celor ce-o iubim! Ai grij? de sufletul mamei mele, iertându-i plecarea disperat?!

Tat?l nostru
Care e?ti în ceruri
Sfin?easc?-se numele T?u
Vie împ?r??ia Ta
Fac?-se voia Ta
Precum în cer a?a ?i pe P?mânt
Pâinea noastr? cea de toate zilele
D?-ne-o nou? ast?zi
?i ne iart? nou? gre?elile noastre
Precum ?i noi iert?m gre?i?ilor no?tri
?i nu ne duce pe noi în ispit?
Ci ne izb?ve?te de cel r?u
C? a Ta este împ?r??ia
Slava ?i puterea
În numele Tat?lui
Al Fiului
Al Sfântului Duh
Amin.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro