proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nici o lupt? nu o duci cu adversarul cu care te lup?i, ci cu argumentele lui, cu contextul în care acesta te provoac? la lupt?, cu interesele sale ?i cu tot ceea ce tu nu ai asimilat în timp ce el a adunat pentru a fi preg?tit de lupt?. Prin urmare, toate aceste aspecte: argumentul pentru care adversarul t?u a pornit la lupt?, cadrele istorice, sociale, culturale, economice datorit? c?rora adversarul t?u se consider? superior ?i, prin urmare, î?i permite s? declare r?zboi pentru c? este ferm convins c? îl va câ?tiga datorit? lor, interesele pe care le dezvolt? pentru a-?i men?ine ?i afirma atuurile datorit? c?rora a ajuns s? poat? declara r?zboi altora, precum ?i preg?tirea de lupt? sus?inut? de înalta sa stare ideologic?, istoric?, economic? ?i juridic?, atât în interiorul cât ?i în exteriorul lumii pe care a construit-o, toate acestea reprezint? un apogeu care permite cuiva, oricui s? porneasc? un r?zboi. Dar, ceea ce ne arat? aceast? succint? prezentare a motiva?iilor care genereaz? decizii belicoase, este c?, de fapt, lupta, indiferent de interesele celui care o poart?, fie c? este agresor sau agresat, ar trebui s? fie decis? de liniile trase ca valori ?i principiile comune, împ?rt??ite la fel de cei care le recunosc reciproc ?i asupra c?rora cad de acord p?r?ile beligerante, f?r? a fi impuse din exterior sau univoc. ?i aceasta pentru c?, dac? nu exist? o geografie bine trasat? a câmpului de lupt?, dac? lupta este purtat? doar dup? regulile uneia dintre p?r?i, atunci nimeni nu o poate câ?tiga. De aceea, orice r?zboi, oricât de bine ar fi organizat de cei care îl pornesc, dac? nu are o strategie transparent? pe care s? o cunoasc? ?i ceilal?i, adic? ni?te reguli dup? care s? se desf??oare, ni?te limite bine trasate între care s? fie purtat, este doar o lupt? ce trebuie reluat? de la cap?t pân? când p?r?ile implicate, dar ?i cele adiacente, vor conveni a trasa de comun acord linii de hotar care definesc fie pe înving?tor, fie pe învins în cel mai vizibil mod. În acest context, o lupt? care, indiferent de motive, este purtat? pur ?i simplu pentru a fi câ?tigat?, este o lupt? care nu are ?anse de succes. Pentru c? a câ?tiga de dragul biruin?ei nu ofer? certitudini nici celui care biruie ?i nici celui care pierde. Ci doar alte ?i alte noi argumente pentru a reveni pe câmpul de lupt?.

Cu adev?rat câ?tig? doar cine înainte de a pleca la lupt? stabile?te cu cel care se lupt? regulile dup? care lupt?. Altfel lupta pe care o duc cei afla?i în conflict, pentru c? nu se desf??oar? dup? o în?elegere prealabil?, este o lupt? în care cel care o câ?tig? nu are argumente pentru victorie pentru c? cel ce o pierde nu se recunoa?te ca învins. De aceea, oricare fel de r?zboi, pentru a se încheia just, trebuie purtat prin respectarea valorilor ?i principiilor p?r?ilor beligerante. R?zboiul, în sine, prin urmare, este câ?tigat de cel care cunoa?te ?i în?elege cel mai bine ceea ce înseamn? cel mai mult pentru cel cu care se lupt?. De aceea valorile p?r?ilor beligerante, nu pot deveni parte a p?cii, deoarece fiecare parte beligerant? consider? c? pacea, ca valoare suprem?, este motivul pentru care a pornit la lupt?. Prin urmare pacea nu poate fi unilateral?. Motiv pentru care pacea trebuie s? fie în final defini?ia unui contract stabilit între p?r?ile beligerante. O conven?ie recunoscut?, în primul rând, de cei care se înfrunt? pe front ?i consfin?it?, în al doilea rând, de cei care, la rândul lor apreciaz?, potrivit valorilor ?i principiilor lor, c? cei care se afl? în conflict pot ajunge la încheierea ei în func?ie ?i de interesele lor. Arbitrajul, prin urmare, în orice disput? ocup? un rol esen?ial.

?i aceasta pentru c? cei care sintetizeaz? ?i apreciaz? prin deciziile lor c? interesele p?r?ilor beligerante au fost respectate, introduc prin judecata lor asupra conflictului propriile lor interese, valori ?i principii. Este ca ?i cum ei ar fi pus la dispozi?ie locul de lupt? în care for?ele antagonice se întâlnesc, dar f?r? ca p?r?ile care se lovesc reciproc s? recunoasc? acest fapt, ci doar admit c? se lupte între ele purtate de convingerea c? î?i ap?r? interesele, demnitatea ?i dorin?a de a le fi recunoscut dreptul la a exista potrivit voin?ei lor. Cu alte cuvinte de a avea ?ansa s? urce la rândul lor în scaunul de arbitraj, acolo unde se judec? ce se petrece între liniile trasate pe teren ?i între orizonturile unde trebuie s? se duc? în general r?zboaiele. este dincolo de r?zboi un r?zboi al arbitrilor r?zboiului. Iar dialogul lor este convenit potrivit unor reguli.

A?adar, urmând firul acestor evenimente, r?zboiul apare just ca fiind dus doar de cei care decid dac? este purtat în normele, limitele ?i regulile dup? care se desf??oar?. Astfel doar acest tip de conflict este ceea ce este considerat a fi un r?zboi corect. Diferen?a dintre cel care câ?tig? ?i care pierde este major influen?at? de linii care traseaz? ?i împart terenul pe care se desf??oar? turnirul, lupta, jocul, este frontul unde totul depinde, în aceia?i m?sur? în care depinde fiecare parte de viziunea asupra jocului pe care o are arbitrajul a c?rui autoritate este recunoscut? în m?sura în care este admis? de p?r?ile angajate în lupt?. For?ele desf??urare de ambele p?r?i, anduran?a lor, capacitatea de adaptare ?i de inova?ie a strategiilor de lupt?, asimilate printr-o experien?? mai mult ori mai pu?in asumat?, apar în acest context ca fiind cel mai nesemnificativ factor care poate contribui la încheierea luptelor, adic? la câ?tigarea lor.

Sacrificiile de r?zboi, pentru a nu fi numite gre?eli, în orice lupt? sunt admise pentru a glorifica memoria celor care ?i-au asumat câmpul de lupt?. Ele fac parte din structura r?zboiului. Asemenea unui stadion în care echipele care se confrunt? fac tot ce au înv??at, tot ce pot ?i cât pot de bine, în func?ie de preg?tirea, de rezisten?a ?i anduran?a lor fizic?, de strategie ?i potrivit cu experien?ele acumulate, pentru a ie?i înving?tori. Dar faptul c? ies biruitori prin recunoa?terea victoriei din cauza celor care au regularizat, provocat, organizat, stabilit ?i asumat rolul de mediator, la urma urmei, rolul de a decide al acestora cine este câ?tig?torul pe câmpul lupt?, este conceput, gândit, structurat, decis de ceea ce ?i cine st? la baza solu?ion?rii conflictului în aceia?i m?sur? ca ?i la baza gener?rii lui.

Un r?zboi care începe f?r? mediator este un r?zboi în care toate p?r?ile implicate pierd ceva, dar mai ales cel care îl începe, deoarece acesta încalc? atât regulile care deja s-au scris pentru r?zboi cât ?i cele pe care, în noua stare belicoas?, înc? nu au fost stabilite ?i recunoscute. De aceea, orice lupt? este câ?tigat? numai atunci când nu mai are cine s? o conteste.

Atât timp cât exist? voci care atest? variate solu?ii pe aceia?i tem?, înseamn? c? nu exist? armonie. Ca atare, orice disonan?? necesit? reluarea partiturii pân? la interpretarea ei corect?. Pentru a face un cor din lumea în care tr?im, este necesar s? o articul?m unei orchestre de valori comune în care dirijorul de?ine toate partiturile ?i, mai ales, le cunoa?te ?i le poate interpreta pe de rost. ?i, mai mult decât atât, o face astfel încât to?i cei care o aud r?mân pentru totdeauna fascina?i de interpretarea ei. Abia atunci când avem cu to?ii ceva de câ?tigat, fiecare pentru partitura lui ?i pe segmentul s?u de valori ?i principii, putem vorbi despre o lume echitabil? ?i despre cine a câ?tigat cu adev?rat.