proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Din om în om s-a aflat un lucru groaznic, Vera Stankievici a fost ucis?. Era destul de cunoscut? în ora? ?i chiar mai departe. F?cea parte dintre tinerii sportivi talenta?i. A câ?tigat, la înot, câteva concursuri zonale dup? care a ajuns vicecampioan? republican? la junioare. Antrenorii îi prevedeau un viitor str?lucit gândindu-se, chiar, c? va reprezenta ?ara la olimpiada de la Melbourne. Ea ?i Gheorghe Negrea, la box, erau speran?ele sibienilor la marea confruntare.
Nu se n?scuse în România. F?cea parte din acele familii care constituiau comunitatea polonez? din ora?. S-au a?ezat aici în anul 1939, dup? ce armatele naziste au ocupat ?ara lor de ba?tin?. Domnul Stankievici a hot?rât s? r?mân? cu familia în România, deoarece parc? se temea mai tare de ocupantul sovietic decât de cel german. Scrisese în ziarele locale câteva articole antisovietice preconizând cu precizie ce se va întâmpla cu ?ara sa în timpul r?zboiului ?i dup?. Credea c?, fiind departe de Cracovia, i se va pierde urma ?i va sc?pa astfel de r?zbunarea NKVD-eului. Cele dou? feti?e s-au acomodat repede, au înv??at limba român? pe care o vorbeau f?r? niciun cusur ?i f?r? niciun accent str?in.
Într-o zi, când a fost scutit? de orele de ?coal?, pentru a participa la un antrenament de la bazinul B?ii Populare, Vera s-a întors mai devreme. Locuiau nu departe de ?coal?, la singurul etaj al unei cl?diri, aproape vizavi de tribunal. Nu era nimeni acas? ?i nici în celelalte trei apartamente ale cl?dirii. Intrând pe u?a ce da în casa sc?rilor, ar fi trebuit s-o încuie, a?a cum f?ceau to?i locatarii. De data aceasta a uitat, gr?bindu-se s? fac? un du? ?i apoi s? se odihneasc? pentru a-?i putea preg?ti lec?iile pentru a doua zi.
În vremea aceasta, Ion Policar, unul dintre borfa?ii ce a dat spargeri în câteva ora?e, toate având înscris pe dosarul întocmit la mili?ie men?iunea f?pta? necunoscut, era pe trotuarul de vizavi. Pref?cându-se c? a?teapt? tramvaiul, studia cl?direa în care î?i avea locuin?a ?i familia Stankievici. N-a observat ca cineva s? fi intrat sau s? fi ie?it. În tot acest timp pe la geamuri nicio mi?care. A a?teptat, cu r?bdare, înc? vreo or? ?i jum?tate ?i niciun semn c? este cineva în cas?. ?i-a pip?it în buzunar ?peraclul universal care deschidea f?r? probleme ?i rapid orice încuietoare, a traversat strada când era pustie, a urcat cele câteva sc?ri ce duceau spre u?a de la intrare, a scos repede ?peraclul, dar n-a mai fost nevoie de el. U?a s-a deschis la prima atingere. A intrat, ca unul de-al casei, ?i a încercat clan?ele de la u?ile celor dou? apartamente de la parter. ?i-a dat repede seama c? broa?tele aveau un format special, deci scula lui nu le-ar fi fi putut deschide. A urcat înceti?or sc?rile spre etaj. Aici era o singur? u?? la care-?i putea folosi ?peraclul. N-a fost nevoie. Dup? ce a ap?sat pe mâner, u?a s-a deschis f?r? niciun zgomot. A intrat tr?gând-o înceti?or dup? el. A stat câteva clipe pân? când s-a obi?nui cu lumina ce venea printr-un glasvand, apoi s-a apropiat de el. În fa?a ochilor i se ar?t? un tablou ce începea a-i a?â?a sim?urile. O fat? tân?r?, cu un corp superb, era cu spatele la el ?i cu fa?a spre oglind?. Se piept?na. Din când în când, prin capotul ce nu era prins în cordon, i se vedeau sânii mici, dar fermi. Deschise u?a ?i, în acel moment, fata se întoarse spre el. La început, v?zându-l, de spaim? r?mase inert?, apoi se auzi un ?ip?t ascu?it. La cel de al doilea, Policar îi puse mâna pe gur?.
Eu sunt de vin?, sigur am l?sat toate u?ile descuiate ?i acum am ajuns la vorbele tatei. Degeaba strig. În toat? casa nu este nimeni, dar trebuie s? ies din încurc?tur?. Între timp individul o împinse cu putere ?i c?zu pe covor. Nu se poate, sunt mai puternic? decât el. Reu?i s? se ghemuiasc? ?i s?-?i pun? t?lpile pe pieptul lui. Împinse cu putere a?a cum f?cea la antrenamente când trebuia s? ridice greut??i legate de picioare. Într-o frac?iune de secund? îl arunc? cât colo, se scul? la repezeal? ?i o zbughi pe u??. Gândurile îi umblau cu repeziciune. Sunt aproape goal?, am s? în?fac, din fug?, pardesiul din cuier. Î?i puse gândul în aplicare ceea ce a f?cut-o s? piard? aproape dou? secunde. Pe palierul dintre sc?ri alunec?, aproape s?-?i scrânteasc? un picior. Nu ?inu seama de durere, parc? nici n-ar fi fost. Atacatorul era la o jum?tate de pas. Nu mai avu timp s? deschid? u?a pentru a ie?i în curte ?i, apoi, în strad?, a?a c? o lu? spre sc?rile ce duceau spre pivni??. Puse la repezeal? mâna pe o rang? ce o uitaser?, poate, muncitorii ce au lucrat câteva zile acolo la demolarea ?i apoi la rezidirea unui zid desp?r?itor între dou? compartimente ale subsolului. Acum se sim?ea puternic? ?i se uita la bandit ca la o jigodie f?r? importan??. Acesta se chirci la podea f?cându-se mic, mic de tot. N-a observat Vera c? individul, acolo jos unde se afla, a pus ?i el mâna pe un ciocan. F?r? veste s-a ridicat ?i i l-a aruncat în cap. Ranga îi sc?p? din mân?. Individul puse din nou mâna pe ciocan ?i începu s-o loveasc? la întâmplare, peste cap, de zeci de ori. Când ?i-a dat seama c? fata era moart?, s-a întors în apartament ?i-a sp?lat îndelung mâinile ?i fa?a cu ap? cald? ?i s?pun ?i apoi a început s? cotrob?ie pe îndelete prin sertare.
A p?r?sit curtea. De departe se auzea tramvaiul. L-a a?teptat ?i s-a urcat, mergând pân? în p?durea Dumbrav?. De acolo a luat altul în sens invers. Când a ajuns în dreptul casei, unde înf?ptuise crima, s-a uitat ?i n-a v?zut nimic deosebit. Parc?-i p?rea r?u c? n-a mai stat s? mai cotrob?iasc?, poate se alegea cu ceva mai ac?t?ri. Peste câteva minute a ajuns în gar? unde s-a pierdut în mul?ime.
Nimeni nu putea fi sigur c? toate s-au întâmplat chiar a?a. Era versiunea criminalului, o spuse la mili?ie ?i acum în sala tribunalului. U?a s?lii era bine p?zit?, iar publicul, zeci ?i zeci, ori poate sute de oameni asculta, pe coridoare ?i pe sc?rile spre etaj, dezbaterile la difuzoare.
- Ce-ai f?cut când ai ajuns în gar??
-Mi-am lua bilet la personalul care pleca dup? un ceas ?i jum?tate spre Ora?ul Stalin.
- Cu ce bani ai pl?tit biletul?
- Cu cei lua?i dintr-un sertar din casa victimei.
Vorbea sacadat ?i sigur pe el. Se vedea c? spusese aceast? poveste de zeci de ori.
- Ce ai mai f?cut pân? la plecarea trenului?
-Am intrat în restaurantul g?rii ?i am mâncat.
- Ce ?
- Ciorb? de burt? ?i macaroane cu pesmet ?i zah?r. Numai mânc?rurile acestea le aveau.
- Tot cu banii lua?i din sertar ai pl?tit consuma?ia?
-Tot.
A mai aflat apoi, auditoriul, cum într-o pia?? din Craiova a încercat s? vând? unui negustor ambulant un inel de aur luat tot din acela?i sertar. Imediat a ap?rut un mili?ian care l-a arestat ?i, în urma interogatoriului, ce i s-a luat la sec?ie, adev?rul asupra provenien?ei obiectelor, ce înc? le mai avea asupra sa, a ie?it la iveal?.
A avut noroc, n-a fost condamnat la moarte, ci la munc? silnic? pe via??.
Se povestea apoi, pe la cozile de la pâine, c? atunci când a fost dus la munc?, într-o carier? de piatr?, paznicii l-au sf?tuit s? fug?. Ei se vor face c? nu l-or vedea, c? le este mil? de el. În timp ce fugea a fost împu?cat mortal.
Dar nimeni nu putea s? jure c? chiar a?a s-a întâmplat. "Scânteia", "România Liber?", "Munca" ?i chiar "Lupta Sibiului" care ap?rea în ora?, ?i se difuza ?i în raion, n-au scris nimic despre proces ?i nici despre soarta condamnatului)