Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Parcul de distrac?ii pe via?? ?i pe moarte

de Sorin Stoica

Intru în vagon, m? a?ez, îmi cobor bara de siguran?? ?i pornesc c?l?toria de?i nu m-a atras niciodat? acest tip de distrac?ie ?i nici acum nu am cerut s? vin aici. Se aude un semnal ?i trenule?ul se pune în mi?care. Suntem cu to?ii vreo dou?zeci. Avans?m rapid, mai întâi vine o urcare vertiginoas? ?i lung? dar lent?, foarte lent? care duce cu gândul la o coborâre de co?mar dar nu, nu e a?a, urmeaz? o zon? dreapt? ?i plan? dup? care o coborâre domoal?, cu zig-zag-uri de neîn?eles din loc în loc ?i mici salturi pe ?inele ondulate, apoi alt? urcare terminat? cu trei bucle fulger?toare ce ne întorc pe toate p?r?ile, îmi simt stomacul în gât, ochii la un metru în fa?a mea ?i inima chiar mai departe. Cineva strig? a panic?. Traseul se domole?te un pic dar e doar o capcan?, un preambul al unei c?deri în picaj aproape verticale, ne-am obi?nuit, ridic?m mâinile cu to?ii, cu parul m?ciuc? ?i înotând într-o mare de adrenalin?, p?rem cretini. Ajungem jos, d?m dou? ture cu vitez? maxim? apoi o ultim? tura lent?, suspect de lent? dar foarte pl?cut?, m? dor toate oasele de parc? a? fi împins chiar eu acest trenule? ridicol ?i v?d tunelul final. Intr?m în el, moment în care m? pomenesc singur dar nu am curaj s?-mi pun întreb?ri, tunelul e lung de tot ?i simt c? nu se termin? niciodat?. Curând îmi pierd frica ?i îmi accept condi?ia, în?elegând: parcul acesta de distrac?ii a fost via?a îns??i iar tunelul, vai, tunelul infinit ?i negru e Marele Final al ei iar descoperirea asta m? face s? m? simt mult mai bine decât a? fi crezut vreodat? dar cu aceea?i întrebare în cap: la ce bun totul?

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro