Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Sorin Stoica
În subsolul catedralei din Ciudad de Mexico exist? o bibliotec? infinit? în care fiecare carte reflect? via?a cet??enilor marelui ora? de deasupra. C?r?ile se afl? ordonate pe date de na?tere ?i povestesc, minut cu minut, cu bog??ie de detalii, via?a fiec?rei persoane al c?rei nume se afl? pe cotor. Ultimele rafturi, cele mai recent ridicate, sunt ale bebelu?ilor si copiilor. Primele capitole ale c?r?ilor de acolo miros a lapte ?i sunt pline de plânsete, scutece, cucuie ?i o paradoxal? fericire. Cele mai îmb?trânite rafturi, prin analogie, sunt cele ale celor pleca?i din aceast? lume. Cel care se ocup? de bunul mers al bibliotecii este Javier Perucho Nogal. E un serviciu pe via??. El nu are altceva de f?cut decât s? ?tearg? praful ?i s? aib? grij? s? apar? c?r?i noi ori de câte ori se na?te cineva în ora?. De încuiat biblioteca nu o încuie niciodat?, parohul catedralei nu suport? lan?urile, încuietorile ?i lac?tele atunci când e vorba de oameni ?i a?a a orânduit u?ile. C?r?ile intr? la fel ca oamenii, pe u??, venind nu se ?tie de unde ?i nu se ?tie cum dar se a?az? cumin?i la locul lor. Cele foarte vechi dispar dac? în decurs de o lun? nimeni nu le mai frunz?re?te, cu alte cuvinte când nu mai exist? nimeni interesat de via?a trecut? a cuiva. Nimeni nu adaug? în c?r?ile celor vii evenimentele, amorurile, durerile, norocurile, venirile ?i plec?rile, relele ?i bunele dar cineva rupe pagini. Cineva nev?zut. Camerele video instalate în epoca modern? nu re?in niciodat? nicio siluet? intrând în bibliotec? în afar? de cea a lui Javier Perucho Nogal ?i, cu toate astea, cele patru co?uri de gunoi din col?uri sunt mereu pline cu pagini de carte, unele îng?lbenite, altele albe ca o speran??. Javier le pune bine de patruzeci de ani, le cite?te ?i încearc? s? în?eleag? moartea lor, gestul entit??ii care le rupe ?i rolul bibliotecii. Are un milion ?i jumatate de pagini rupte din vie?ile locuitorilor din Ciudad de Mexico ?i e pe punctul de a în?elege totul. Nu mai doarme de trei nop?i, nu mai m?nânc? de o s?pt?mân? iar ap? bea doar filosofic: dac? plou?. Ultimele fire de p?r i-au c?zut joia trecut?. De ieri nu l-a mai v?zut nimeni, nici m?car camera de supraveghere de la intrare. Prin contract, va fi înlocuit cu altcineva dac? va lipsi înc? dou? zile. Gurile rele spun ca Javier Perucho Nogal nu va mai ap?rea niciodat?, intrând în rândul supraveghetorilor de dinaintea lui, disp?ru?i ?i ei pentru a putea intra în bibliotec?, la intervale ne?tiute ?i inexplicabile, nev?zu?i, pentru a aduce c?r?ile nou-n?scu?ilor, pentru a ad?uga evenimente în ele ?i, mai ales, pentru a rupe paginile cu imperfec?iuni din c?r?ile oamenilor, a?a cum îi st? bine unei biblioteci serioase, întâmpl?tor situate în subsolul catedralei al c?rei paroh se ocup? de bunul mers al lucrurilor de prin august 1247.
motto: S? m? la?i!
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro