Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Eminescu lucid, ce triste?e!

de cornel marginean

Eminescu lucid, ce triste?e!

Tuturor poe?ilor si scriitorilor pe care în cunosc ?i pe care nu îi cunosc!

,,Neputând s? te ajung?, crezi c-or vrea s? te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia sub?ire
Care s-o-ncerca s-arate c? n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt ?i dân?ii... M?gulit e fiecare
C? n-ai fost mai mult ca dânsu. ?i prostatecele n?ri
?i le umfl? ori?icine în savante adun?ri
Când de tine se vorbe?te. S-an?eles de mai nainte
C-o ironic? grimas? s? te laude-n cuvinte.
Astfel înc?put pe mâna a oric?rui, te va drege
Rele-or zice c? sunt toate câte nu vor în?elege...”
(Scrisoarea I)


Dintre cele cinci Scrisori, adic? cele cinci monumente ale poeziei, Scrisoarea I este un reper atât al mesajelor fundamentale con?inute în seria scrisorilor dar ?i la nivelul persoanei poetului, cu precizarea expres? asupra diferen?ei dintre persoana ?i personalitatea acestuia.
Tabloul lunii, utilizat la începutul ?i la finele poeziei este un cadou-exerci?iu f?cut sie?i, dar mai mult este o intrare bine aranjat? în ceea ce este lucidul s?u sim? asupra întregului mers, sortit omului în general dar ?i lui, ca ?i individ istoric.
Chiar persoana acelui om de ?tiin??, din poezie, personaj fraierit de cunoa?tere ?i de dorin?a de?art? de a se impune semenilor s?i, mul?umit de aceast? performan?? ?i în ipostaz? postmortem, este o imagine ironic? a propriei persoane, sortite s? semene atât de mult cu cea a ,, b?trânului dasc?l”.
Asem?narea ideilor grele din Scrisoarea I cu cele ale Eclesiastului este izbitoare.
Având acest reper, cel al disputei dintre a afla ce merit? cu adev?rat a fi tr?it ?i ce nu, Eminescu ?tia c? valoarea sa, chiar pus? pe un frontispiciu na?ional, va apropia spre sine pu?ine fiin?e ?i min?i omene?ti, care s? se aplece anonim ?i cu iubire spre ceea ce a scris.
Fapta public?, adic? discursul, analiza, publicistica pedagogic?, critic?, universitar? ?i academic?, înv???tura public? ?i tot ce se pliaz? astfel asupra operei sale, chiar ?i prezentul eseu, sunt prev?zute de poet din timpul vie?ii lui ?i dezaprobate blând ?i con?tient.
De aproape 125 de ani, prin ceea ce spune acest? poezie, Scrisoare I-a, nimic vorbit, scris, gândit sau sim?it din ?i prin poezia sa, în afara unui cerc imaginar, circumscris intim unei singure persoane, nu poate avea acceptul sincer ?i încrez?tor din partea poetului.
Descrierea circumstan?elor ipocriziei sociale ?i a întregului cortegiu de arme ale medicrit??ii asupra valorii este atât de clar? ?i de adânc în?eleas? de c?tre Eminescu, încât nu este nici un dubiu c? persoana sa lucid? privea asupra celeilalte, cea care purta crucea geniului, cu ironie, sarcasm ?i chiar cu mil?.
Este o am?gire a oric?rui literat sau eminent om de litere, academician sau filozof sau om de rând doar pasionat, s? cread? c? persoana lui Eminescu ar încuviin?a vreun cuvânt, vreo virgul?, a vreunui text despre poezia sau opera sa, folosit într-o conjunctur? public?. Nu. For?a sa lucid? ?i claritatea min?ii a prev?zut ?i a transmis prin scrisoarea sa, deloc întâmpl?tor denumit? ,,scrisoare”, ( spre cine?, dac? nu spre noi to?i, cei care îi urm?m în timp) nimicnicia oric?rei tentative publice de ,,a vorbi despre". În anul 1884 poezia Scrisoarea I apare sub numele de Satira I.
Probabil c? opera unui poet na?ional face mai mult bine unei na?iuni prin asimilare sufleteasc? de c?tre fiecare individ, în singur?tatea sa moral?, decât trâmbi?at? public. Aceasta ar putea fi p?rerea poetului, desprins? din rândurile scrisorii I-a.
Cu cât o oper? se teoretizeaz? mai mult (de dragul criticii ) cu atât con?inutul s?u real este mai repede uitat, p?strându-se în memoria colectiv? doar o imagine exterioar? ?i goal?.
Recitind ast?zi Scrisoarea I, am încercat s? în?eleg rela?ia dintre con?inutul acesteia ?i omul real, cel separat de geniu ?i lucid, care în fapt ne scrie nou? aceast? scrisoare ?i mi-a fost ru?ine c? simt nevoia de a mai scrie un text despre Eminescu, mai mult decât pentru propriile mele gânduri, neînchizându-l în doar ideea mea de a tr?i, ci ar?tându-l apoi ?i celorlal?i.

Ast?zi, când suntem în plin? uitare a lui Mihai Eminescu, este trist s? ne d?m seama, c? Eminescu a avut dreptate. De ziua poetului Mihai Eminescu suntem îndemna?i s? vorbim despre altceva! De parc? nu ne mai r?mân 364 de zile s? atingem ?i acest subiect. S? vorbim despre o no?iune abstract?, numit? ,,Ziua culturii na?ionale”. Ce triste?e! Ce triste?e!

cornel marginean (bell) | Scriitori Români

motto: cauta samburele in fruct

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro