proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Obi?nuita forfot? de pe culoarele institutului era înlocuit?, de câteva zile, de o lini?te trist?. Presedintele ??rii promulgase o lege ciudat?, pe care societatea civil? trebuia s? o în?elegeag? ca pe o m?sur? de austeritate, pentru c? a?a o prezentau politicienii, dar lumea o vedea ca pe un atac la adresa ?tiin?ei, educa?iei ?i culturii.

Prin noua lege se eliminau, printre altele, toate ajutoarele de la stat pentru institutele de cercetare. Sau, cu alte cuvinte …

- Domn profesor, cred c? pân-aici ne-a fost … cuget?, cu voce tare, Florin Bunea. Ne închid ??tia ?i intr?m în ?omaj.

Tol?nit în fotoliul lui de studiu, profesorul Chifor b?tea darabana în cotier?.

- Ce s? facem, m? Florine … O s? … De … O s? …

L?s? fraza neterminat?. Amândoi ?tiau c? via?a ?i idealurile lor se confundau cu institutul. Bunea nu cunoscuse nici un alt mediu de când terminase facultatea, iar Chifor renun?ase la catedra universitar? pentru cercetare. Ce urma pentru ei?

- M?, eu tot o mai rezolv, bag dosarul de pensionare. Vechime am, vârst? … slav? Domnului, pot s? dau ?i la al?ii … Banii vor fi mai pu?ini, dar cu asta ne-am obi?nuit, renun? la visul de a merge în concediu în Tahiti, m? mul?umesc s? merg la C?ciulata.

- Cred c? e mai scump pe Valea Oltului decât în Tahiti, domn profesor.

- Las?, m?, pun un afi? cu izvorul 1 la mine în sufragerie ?i m? scot, replic? profesorul. Dar altceva voiam s? zic, ce dracu faci tu, c? nu e?ti în stare de nimic. Nu po?i s? te angajezi ca inginer în vreo fabric?, habar n-ai de unde se porne?te un strung sau cum se ascute un cu?it.

- M? duc la Uber, ?tiu s? conduc ?i m? descurc în trafic.

- C? bine zici, un cercet?tor de renume mondial ?ofer de taxi, î?i dai seama ce noroc pe pasagerii ?ia!

Dialoguri asem?n?toare ar fi putut fi auzite (dac? încerca cineva s? spioneze, dar nim?nui nu-i mai ardea) ?i în alte birouri ?i laboratoare ale institutului. Nu se prea ?tie ce vorbea profesorul Donose, directorul, dac? vorba, cumva, ceva cu apropia?ii lui, dar deja nim?nui nu-i mai p?sa dac? vreun binevoitor îi ?optea ceva ?efului. Pân? la urm?, mai mult decât s?-l dea afar? pe nemul?umitul cu gura prea mare, ce putea s? fac?? Dar oricum, to?i erau sorti?i s? plece, inclusiv neiubitul lor director.

- M?, Florine, hai, m?, c? n-o fi dracu ?la chiar atât de negru, poate se g?se?te vreo solu?ie de finan?are, de sponsorizare, de … Poate sc?p?m ?i de data asta, ?tii cum s-a rezolvat în alte ocazii.

- Da, dac? am avea ?i noi un director mai ca lumea, s? se agite ?i el s? aduc? finan?are privat?, dar cu Donose ?sta al nostru … Murim de foame, cu el în frunte, domn’ profesor!

- Da, dac? el nu ?tie cum s? înfrunte greut??ile vie?ii … încerc? profesorul Chifor o glum?, care nici m?car pe el nu-l amuz?. M?, am citit odat? o parabol? scris? de un prieten, despre sfâr?itul lumii. Un ??ran în?elept a f?cut pe prostu’, cic?, nu conteaz? c? mâine e ultima zi a planetei, eu tot le dau la vite s? m?nânce, c?, poate, cine ?tie, se îndur? Dumneazeu ?i mai amân? sfâr?itul. Hai, d?-l încolo pe Donose ?i hai s? mai surub?rim la aparatul ?sta al nostru. Cine ?tie, nu?

Surpriza cercet?torilor fu mare a doua zi, când, dintr-o dat?, atmosfera lugubr? din institut a fost tulburat? de un cântecel fredonat de doctorul P?un. Taciturnul medic devenise în ultimele zile un exemplu de irascibilitate, dar acum fredona vesel un cântec pentru copii. To?i colegii lui n?v?lir?, mira?i ?i speria?i, în cabinetul medical, mai pu?in profesorul Donose, care nu era la lucru. Nici Chifor ?i Bunea nu erau de fa??, dar nimeni nu le observ? lipsa.

Dup? o vreme, dând din mân? a lehamite, cercet?torii îl p?r?sir? pe P?un. Motivul st?rii lui nu era legat de soarta institutului, omul s?rea în sus de bucurie c? nepoata lui câ?tigase o burs? la Oxford. Ciudat, nimeni nu-?i aminti c? doctorul nu avea nici o nepoat?, iar nepo?elul lui de abia mergea la gr?dini?? …

În laboratorul lui Chifor starea de spirit a celor doi colaboratori, dac? nu se compara cu euforia lui P?un, nu era nici în concordan?? cu a celorlal?i.

- Ce ?i-am zis eu, Florine? Vezi c? înc? mai suntem în stare de prostii?

- Suntem, domn profesor, dar vorba lui nea Donose, la ce ne folose?te?

- M?! Ia vezi, c? acum îndrept aparatul ?i asupra ta. Ne folose?te, ne demonstreaz? c? suntem oameni de?tep?i. Ce, e pu?in lucru s?-l faci pe un om s? cread? ce vrei tu?

- E drept, micul nostru generator de microunde func?ioneaz? cum ne a?teptam, starea de spirit a persoanei e ameliorat? substan?ial, totul e sub control, putem s? botez?m inven?ia. Eu propun Iluchigen.

- Nu, nu, chiar dac? ideea a fost a mea, rezolvarea tehnic? a venit de la tine. Mai bine … Ilbuchigen. Deci, a?a r?mâne. Numai s? o putem breveta vreodat? …

Doctorul P?un reveni a doua zi la aspectul lui moroc?nos. Refuz? s? vorbeasc? despre ipotetica lui nepoat?, iar lumea r?mase cu ideea c? medicul a încercat s?-?i înece amarul în vodka … Iar pe Donose nu-?i b?tu nimeni capul s?-l pun? la curent.

Dar un nou incident stric? monotonia. Ilinca Dima, cunoscuta specialist? în mecanica cuantic?, o persoan? a c?rei atitudine rezervat? era la fel de faimoas? ca ?i descoperirile ei în domeniu, ie?i din laborator cu o figur? radioas? ?i îi convoc? pe to?i colegii la o pr?jitur? ?i un suc. Binen?eles c? nimeni nu refuz? invita?ia, evenimentul pe care fiziciana voia s?-l s?rb?toreasc? era prilej de mare bucurie:

- Haide?i, colegilor, s? uit?m de necazuri. Nu în fiecare zi ni se na?te câte-un nepo?el!

To?i colegii o îmbr??i?ar? ?i îi adresar? ur?ri de bine pentru b?ie?el. To?i, în afar? de …

- M? oamenilor, dar Donose pe unde umbl?? Nu vine ?i el s? o felicite pe Ilinca, ce dracu, Doamne iart?-m?, face în birou? se mir? Chifor. Ia du-te, m? Florine ?i bate-I la u??!

Directorul nu era acolo. Ceva neobi?nuit, pentru c? obiceiul lui era s? lucreze ?i când nu avea de lucru.

- S-o fi dus la cârcium?, s? uite de belele? î?i d?du unul cu presupusul.

- Sau, poate, s-o fi dus s?-?i depun? demisia, în semn de protest, rosti altul. S? arate cât de mult ?ine el la institutul pe care îl conduce de atâ?ia ani!

- Da, da, vezi s? nu ?in? la institut. El ?ine doar la func?ie, dar dac? nu mai e institutul, nu mai e nici func?ia.

- Alo, eu v-am chemat aici pentru altceva, nu ca s?-l bârfim pe ?efu, mai ales c? nu e de fa??. Gata, vedeti c? e în frigider ?i ni?te suc de hamei, deturn? Ilinca Dima. Iar ceilal?i, con?tien?i de valoarea extractului de hamei în context, nu mai insistar?.

- Ai dreptate, Ilinco, tat?, interveni ?i Chifor. S? ne bucur?m de ce avem, nu? Florine, ia du-te ?i vezi, ce mai avem ?i noi în dotare? Hai, gr?be?te-te, gen!

Mirat de vocabularul magistrului s?u, Bunea porni c?tre laboratorul lor. “Gen? De când spune domn profesor gen, c? el nu prea … Aaaa! … gen!”

Revenind cu sticla de Chivas pe care o ?ineau ei de mult într-unul dintre sertare, tân?rul cercet?tor observ? c? se discuta despre un subiect nou. Unul la care se pricepea ?i el.

- … de mine! Era s? uit?m c? azi joac? ai no?tri, bine c? a pornit, a?a, din senin, televizorul. Ia uite, e ?ase – zero pentru Drapelu’ iar noi nu speram s? scoatem nici m?car un egal! striga, cu mare entuziasm, profesorul Ledescu.

- E ?apte, nea Ani?oare! anun?? asistentul lui.

- E! … gen! interveni ?i Chifor, în entuziasmul general. Bine c? se termin? meciul, c? înebuneam cu to?ii de bucurie, gen!

Petrecerea se prelungi mult dup? programul de lucru ?i, spre norocul participan?ilor, directorul Donose nu veni s? le strice cheful. Iar a doua zi, prin aburii mahmurelii, colegii se uitau, jena?i, unul la altul.

- Unde oare am v?zut noi c? a câ?tigat Drapelu’, fir-ar al naibii. Abia au scos un zero-zero, am?rât …

- A h?ckuit careva televizorul Ilinc?i, iar noi nu ne-am dat seama c? fotbali?tii aia nu sunt de la noi. Cine a mai auzit de Mbappé la Drapelul în afar? de noi, marii be?ivani ai institutului de cercetare …

- Las?, domne, e bun ?i un egal. Poate sc?p?m de retrogradare cu punctul ?sta, puse punct Florin Bunea. Dac-am sc?pa ?i de desfiin?are …

?i cercet?torii se îndreptar?, tri?ti, c?tre laboratoare.

Lini?tea se dovedi cea de dinaintea furtunii. Ap?rut pe nea?teptate, Donose începu s? strige înc? din hol.

- Ce- cu sticla asta de whisky în institut? Care bei, b???, în timpul serviciului? B???! Da’ vou? nu v? e ru?ine, d-aia v? pl?te?te statu’, s? be?i la lucru?

Ghinion, deja directorul mai g?sise un corp delict în ghiveciul unui leandru.

- B??? … a?i amestecat b?uturile, ce-a?i f?cut aici, chef?

Urletele lui Donose cre?teau în intensitate, ca ?i în con?inutul de invective. Dar, brusc, omul întoarse o înjur?tur? într-o felicitare.

- Bravo, Ilinco, te felicit pentru ce am auzit!

Ilinca Dima, care se preg?tise s?-?i cear? scuze pentru dezm??ul din ajun, r?mase cu gura cascat?.

- Mul?umesc, e un b?ie?el fru …

- Ce b?ie?el, b??? … am auzit c? ai luat premiu la sesiunea de comunic?ri de la Londra.

Reprimându-?i impulsul de a-i explica ?efului c? diploma era mai veche de opt luni, fiziciana se l?s? îmbr??i?at? ?i se retrase, sp??it?, în biroul ei.

- A fost cât pe ce, domn profesor. La cât era de nervos,?sta ne sp?rgea capetele cu sticla de Chivas, bâigui Bunea.

- Las?-l, m?, s?racu. Sigur c? s-a sim?it prost s? g?seasc? a?a ceva, el, marele antialcoolic.

- Noroc cu prezen?a dumneavoastr? de spirit. Dac? nu-l ame?ea?i cu generatorul de iluzii, acum eram la morg?.

- Da, m?. Gen!

Se vede treaba c? cercet?torii nu puteau avea parte de lini?te. Aproape de ora prânzului, când majoritatea f?ceau inventarul saco?ei cu sandvi?uri, foamea f?cu loc temerilor. Donose î?i folosea din nou corzile vocale:

- B???! Urgent, în sala de consiliu. ?edin??!

Sigur c? cvorumul fu asigurat în câteva minute. Angaja?ii se gr?bir? la ?edin??, ?i de frica directorului, dar ?i mâna?i de curiozitate.

- Domn profesor, s? lu?m ?i genul cu noi, m?car s?-l calm?m, dac? îl apuc? iar pandoliile.

?edin?a demar? calm.

- B??? … voi ?ti?i c? st?m pe nisipuri mi?c?toare. Acum dou? zile … ce-i azi? Joi, Da, mar?i am fost la guvern, am vorbit ?i cu ministrul nostru, ?i cu ?la de la finan?e … E clar, guvernul ne taie finan?area, a?a c? aleluia ?i-un praz verde, tragem obloanele. Asta e, ce s? mai facem …

To?i cei de fa?? sim?ir? povara informa?iei primite. Câteva dintre doamne începur? s? plâng?, unii domnii î?i etalar? talentul de a înjura …

- Domn profesor, nu ar fi cazul s? detension?m atmosfera, gen?

- B???! De ani de zile m? înjura?i. Noi fi fost eu mare leader apropiat de voi, ce s? fac, ?sta sunt eu. Dar m?car s? recunoa?tem to?i c?, a?a cum am fost, am asigurat mersul institutului ?stuia. Am f?cut de toate, ?i cercet?ri de doi bani, ?i inven?ii epocale. Cum-necum, institutul a devenit cunoscut ?i în ?ar? ?i pe-afar?.

- Domn profesor! Gen?

- B??? … n-ave?i decât s? m? înjura?i cât vre?i, dar dac? nu sunt un leader bun, ce zice?i, oi fi un manager … cât de cât? Ha?

- Du-te, b?, la dracu cu managerul t?u, ??tia ne desfiin?eaz? ?i tu te lauzi!

- Domn profesor, se las? cu b?taie, cheam? ?sta poli?ia.

- M? duc, b??? … m? duc, dar l?sa?i-m? s? termin, ce naiba, suntem intelectuali, nu s?p?tori de ?an?uri, hai s? continu?m s? ne înjur?m tot ca pân? acum, pe la spate, e mai lini?te.

- … lini?tea m?-tii! nu se l?s? cel cu gura mare.

- Las?-l, m?, Ani?oare, s? spun? ce naiba mai are de spus, ?i s? sc?p?m de-aici.

- B??? … Deci sunt manager ?i datoria mea de manager e s? fac tot ce pot s? fac institutul s? mearg?. A?a c? … de când am plecat de la guvern am stat de vorb? cu ni?te fo?ti benefiari de-ai no?tri ?i …

- Domn profesor, bine c? a?i pornit genul, c? …

- A?a c?, b??? … am g?sit un om cu bani, gata s? investeasc? în noi. Sigur, mai trebuie f?cute formele legale, dar m? bucur, b???, c? v? fac în ciud?. Na! Acum m? duc unde m-ai trimis tu, Ani?oare.