Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de ovidiu cristian dinica
Cei doi so?i nu-?i vorbeau de ceva timp. Î?i împ?r?eau spa?iul locativ într-o în?elegere tacit?, ca într-o legiferare trecut? prin obolul timpului. El, preocupat s? scrie, imagina realitatea. Ea vedea faptele cu m?sura realit??ii, îns? ambii urcaser? iubirea în pod.
În acea diminea??, dup? o sumar? examinare a trupului s?u, ca ?i când universul s-ar fi învârtit doar în jurul s?u, so?ul hot?rî s? bea o cafea matinal? ?i neîndulcit?. Din baie zgomotul provocat de curgerea apei în cad?, amintea de ultimele întâlniri amoroase, când cei doi se iubeau vârtos pe conducte înfierbântate. Numai c? de atunci trecuse ceva timp, iar trupurile lor se ridaser? ca trandafirii ofili?i.
Orele treceau în ?ir necurmat, iar cei doi î?i vedeau de propriile existen?e. So?ia, dup? ce cada s-a umplut suficient, intr? în ap?. El, meticulos, a a?teptat momentul s?-?i descarce stomacul în baie, dar nu înainte s?-?i spele din obi?nuin?? so?ia, cu buretele frecând spatele acesteia.
Nu-l mai atr?gea nimic, totul era similar automatismului, ca ?i când i-ar fi fost introdu?i în craniu electrozi pentru flexibilizarea aten?iei ?i a concentr?rii. Tr?ia ca într-un vis, cu greu percepând realitatea. Nu era con?tient de ce i se întâmpla. Pierduse emo?ia. Pentru el via?a ajunsese un lan? de erori. Sp?larea so?iei îi sugera un timp trecut.
Accidentul în urma c?ruia devenise amnezic, nu ?i-l amintea. Ziua aceea lipsea din gândurile sale, la fel ca ?i alte elemente de sprijin. Rememora întâmpl?ri din tinere?e, fapte ale iubirii, care deveniser? pentru el crâmpeie imaginative.
So?ia îl tolera. Îi venea greu s? accepte situa?ia, dar cândva se iubiser?. Cel mai mult îi lipsea tandre?ea pe care el i-a acordat-o într-un alt timp.
Dintr-o vreme necenzurat? cobora un p?ianjen în pânza sa. Lumina se a?ternea. În acea zi, dup? o lung? perioad? în care a z?cut la pat, so?ia se hot?rî s? mearg? la pia??, lucru care alt?dat? c?dea în grija b?rbatului ei.
R?mas singur, so?ul deschise u?ile dulapului în care se ascundea copil?ria sa. I se p?rea un fapt frivol, totu?i. Era incredibil de afectat de singur?tatea ce se ivise ca urmare a accidentului. Îns? acum putea s? reînnoade amintirea.
U?ile grele de lemn s-au deschis scâr?âind. Printre obiectele ce z?ceau în dulap se g?seau caietele de ?coal?, dar ?i fotografia mamei sale ?i câteva cartele telefonice. Parc? o ran? adânc? se activ? în mintea sa. Sim?i dintr-odat? o durere cumplit? de cap, care fu urmat? de lic?riri, ca ?i cum lumina izbucnea recompus? din lucrurile g?site în dulap.
D?du chiar ?i peste vechea pu?culi?? de tabl?, în care cândva strângea monede. Apoi cravata de pionier, asta nu-l bucur?, dar î?i aduse aminte de anii de ?coal?. Caietele, în schimb, erau ca o revela?ie. Într-unul din ele, în ultima or? de curs de la liceu, semnaser? to?i colegii. Chiar Agripina, fata c?reia îi fusese cea mai apropiat?. Rememor? primul s?rut pe care colega i-l d?duse. O studiase îndelung, se plimbaser?, iar acum o vedea aievea. Închise ochii ?i sim?i cum inima i se umple de o dulce senza?ie. Pulsul i se m?ri. Lumina din jurul s?u prindea contur. Corpul i se înc?rc? de febrilitate, ca ?i cum l-ar fi str?b?tut un curent electric blând.
Fotografiile tinere?ii aveau un farmec select, gata s?-l impresioneze. Chipul mamei îi reaminti bucuriile adolescen?ei, dar ?i repro?urile primite pentru comportamentul s?u, u?or iresponsabil, din tinere?e. Sub aleea castanilor primise îmbr??i??rile unei iubiri.
Sub cupola imaterial? a timpului, u?i, pe care le credea închise, se deschideau. Era o atitudine de responsabilizare pentru faptele trecutului. Fe?ele unor personaje de care abia î?i mai aducea aminte, reveneau sub forma flash-urilor. Cuvintele r?t?cite le auzea ca un ecou strident. Toate se adresau unui timp trecut, dar care reînvia.
Sim?i o durere cumplit? de cap. Telefonul sun? ?i, ca ?i cum ar fi auzit pentru prima dat? sunetul s?u, se gr?bi s? r?spund?. O vocea cunoscut? i se adres?. Era vocea so?iei.
Avu o revela?ie. Tres?ri. I se cerea ajutorul lui? Nu-i venea s? cread?. El putea s? fie util? Sentimente amestecate îl încercau.
Se îmbr?c? în grab? ?i plec? spre ora?. Copacii, oamenii ce-i ie?eau în cale, îi p?reau stranii. Totu?i, o vibra?ie pe care o identifica u?or, ca fiind nou?, se cuib?rea în sufletul s?u. Se va întâlni cu femeia pe care o reinventa emo?ional. Oare îl va recunoa?te?
Cu fiecare pas f?cut, senza?ii intense reveneau. Culorile toamnei se rev?rsau în interiorul lui. Frunzele pe care c?lca, îi transmiteau un lucru inedit. Lumea nu-i mai era indiferent?. Ca ?i când ar fi reînv??at s? fie, sim?i vântul ?i, odat? cu el, teama. Apoi, sângele reveni în obrajii s?i.
Ocoli o insect? ce nimerise pe traiectoria lui ?i cu grij?, se feri s? ating? grupul de trec?tori ce-i t?iase cale. Privirea fetei din grup îi atrase aten?ia pentru scurt timp...
Dar î?i continu? drumul. Se gr?bea s? fie util. Înainta ca ?i cum chemarea îi nivela calea. În col?ul str?zii o z?ri pe fiin?a ce-l a?tepta. Ea era, o ivire nou? ?i totu?i bine cunoscut?. Era ea. Pe moment se opri. Ezit?. Dintr-odat? î?i auzi numele strigat cu ardoare.
-Darius!
Se înfl?c?r?. Emo?iile reveneau. Da, sim?ea din nou c? iube?te.
motto: fi bun pina la moarte
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro