Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

De la nostalgiile viciate la Omul Nou

de Ionu? Caragea

"De la nostalgiile viciate la Omul Nou"

Cine a citit romanul spiritual “Marea Vis?real?” (editura Pim, 2015), scris de Florin Me?ca, ?i mai recentul s?u roman, “Nostalgii viciate” (editura Pim, 2019), poate observa cu u?urin?? c? între aceste dou? c?r?i exist? numeroase similitudini, chiar dac? personajele principale au numele diferite, iar ac?iunile au loc în perioade diferite de timp. Practic, cel din urm? roman îl completeaz? pe primul, încercând s? clarifice, ?i mai bine, traseul unei vie?i care ajunge într-un punct zero, acela al trezirii în „marile s?li ale con?tiin?ei”. Probabil c? autorul, având unele remu?c?ri ?i voind s? protejeze unele persoane implicate în chestiuni sentimentale traumatizante sau în afaceri complicate, a ales tehnica unei u?oare disimul?ri în “Nostalgii viciate”, personajul principal Flory devenind, astfel, Alex. Dar nu poate fi exclus? nici inventarea unei pove?ti într-un univers paralel, de genul acelora pe care le tot inventeaz? ?i reinventeaz? C?rt?rescu, de la o carte la alta, învârtindu-se mereu în jurul acelora?i nostalgice reverii. Una peste alta, fic?iune sau nu, citind ?i acest din urm? roman, reiterez remarca pe care o f?ceam în cronica anterioar? despre “Marea Vis?real?”, ?i anume c? “Scrisul este cursiv, experien?ele trecutului sunt vii ?i bine detaliate, iar umorul, deloc for?at, întrege?te o atmosfer? din care nu vrei s? evadezi atunci când cite?ti. Exist? ?i înfior?ri romantice, care te fac s? retr?ie?ti dragostea tinere?ii”. Poate c?, de data aceasta, umorul este de o calitate superioar?, iar idilele dintre personaje au mai mult? înc?rc?tur? erotic?, nelipsind nici câteva procese de con?tiin??, tratate, de obicei, cu non?alan?? sau superficialitate.
“Nostalgii viciate” pune mai mult accentul pe micile afaceri pe care românii au început s? le fac? dup? Revolu?ia din 89, majoritatea axându-se pe comer?ul cu tot felul de produse cump?rate din Rusia sau din ??rile balcanice, în special din Turcia, Bulgaria ?i Grecia. Br?ileanul Alex, fire boem?, se reprofileaz? ?i începe afaceri de acest gen în care implic? diverse rude sau prieteni. Împreun? cu socrul s?u, Tata-Nelu, face afaceri cu adida?i ?i cognac în Rusia. Acolo, Alex se îndr?goste?te de Antonina, o doctori?? din Moscova. Aventura lor dureaz? cât spuma ?ampaniei, dup? care aventurierul afacerist se întoarce în sânul familiei sale. Urmeaz? “Drumul blugilor”, al paharelor de cristal ?i al altor obiecte vândute la Istanbul, afacere la care particip? Gabi ?i Ani?oara, doi prieteni, dar ?i soacra lui Alex. Eroii no?tri au câteva peripe?ii amuzante pe la Vam?, dar reu?esc s? se descurce, fentând vigilen?a vame?ilor turci ?i bulgari.
Mai re?inem, în partea a II-a a c?r?ii, intrarea mai serioas? în afaceri, odat? cu deschiderea firmei S. C. Comer?ul S. R. L., la care Alex devine asociat cu Toni, cumnatul s?u de la Bucure?ti, ?i Antoaneta, o veri?oar? de-a soacrei sale. Încep afaceri cu portocale ?i pantofi, iar din profitul de pe urma pantofilor î?i cump?r? un ARO 10, mare mânc?tor de benzin?. Au probleme cu Madam Frustrescu, o vecin? care le pune numeroase be?e în roate, trimi?ându-le pe cap tot felul de controale. Mai încearc? afaceri cu ?ig?ri sau cu oi ?i miei pentru export, în colaborare cu un afacerist grec, Spiros, dar se lovesc de diverse obstacole, unul dintre ele fiind fixingul bancar din România. Treburile încep s? mearg? din ce în ce mai prost, iar când situa?ia devine aproape dezastruoas?, apare în prim plan salvatorul Bogdan, nepotul lui Toni, un b?iat foarte iste? din Constan?a, care le propune s? închirieze o tonet? în Mamaia. Tot Bogdan i-o prezint? lui Alex pe Rodica, iar între cei doi are loc o dragoste ca-n filme. În ciuda a?tept?rilor, toneta nu le aduce profitul scontat, din pricina concuren?ei, iar Alex se reorienteaz? ?i vinde benzin? procurat? de la terminalele din Port. Afacerea, chiar dac? era una necurat?, este for?at? ?i de nevoia lui Alex de a-?i prelungi aventura de pe malul m?rii. Rodica, o femeie dotat? cu toate armele cuceririi, o femeie cum Alex nu mai avuse pân? atunci, dore?te s?-l smulg? pe Alex din bra?ele familiei sale, pentru a deveni noua lui so?ie. Îns? reveria celor doi este spulberat? de mama Rodic?i, o femeie lucid? ?i foarte pragmatic?, care se intereseaz? despre situa?ia lui Alex din Br?ila ?i îl roag? pe aventurier, ba chiar îl amenin??, s? se întoarc? acas?. Iat?, pe scurt, povestea acestui roman scris, repet, foarte bine, Florin Me?ca având priceperea unui romancier de clas?, toate elementele fiind la locul lor, a?ezate cu mult? dexteritate ?i naturale?e.
Pentru cineva care dore?te s?-?i aduc? aminte de afacerile românilor de dup? Revolu?ie, de marile tunuri pe care ace?tia încercau s? le dea, aceast? carte este binevenit?. C?l?toriile, impactul cu celelalte civiliza?ii ?i culturi, leg?turile sentimentale, umorul, spiritul de afaceri ?i modalit??ile bine cunoscute ale românilor de a se descurca în orice împrejurare, sunt bine implementate ?i armonizate în acest roman. Cititorul se întoarce cu pl?cere în trecut ?i savureaz? orice întâmplare, fiind curios s? afle, de la o pagin? la alta, ce se va întâmpla mai departe. Finalul e un pic trist, deoarece Alex se îmboln?ve?te ?i trebuie s? fie supus unui transplant de ficat. Îns?, în toat? aceast? încercare grea a vie?ii, familia urmeaz? s?-i fie al?turi. So?ia ?i copilul devin elementele primordiale ale existen?ei sale în care, uneori, a mai r?t?cit ?i pe drumuri l?turalnice, din motive pe care nu suntem noi meni?i s? le judec?m.
Oricum, cine se va întoarce asupra romanului “Marea Vis?real?”, dup? ce va citi romanul de fa??, va descoperi c? Alex (sau Flory, dac? excludem fic?iunea din context), ?i-a în?eles gre?elile ?i a p??it pe drumul spre Omul Nou. Dac? avem de-a face doar cu o fic?iune, putem spune, oricum, c? lectura romanului a fost o experien?? frumoas?, pe m?sura talentului lui Florin Me?ca.

Ionu? Caragea (SnowdonKing) | Scriitori Români

motto: M-am n?scut pe Google

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro