proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Nimeni nu a v?zut-o pe prin?esa cet??ii, sunt legende cele auzite, apari?ia ei nu are leg?tur? cu Sfântul Andrei, prin?esa apare doar în preajma comorii, ?i doar în cetate. În primul an dup? ce am g?sit comoara ?i am adus-o în beci, m-am dus, de Sfântul Andrei lâng? cetate dar nu mi-a ap?rut nimic, în a doua iarn? la fel, în vara celui de-al treilea an am hot?rât s? ascund comoara într-un loc mai sigur ?i mai u?or accesibil decât grota din nord, am încercat în grota din sud, era s? fiu descoperit de ni?te tineri care f?ceau c???rare ?i prospectare geologic?, apoi m-am gândit s? o ascund în p?mânt, în zona cet??ii, terenul era moale ?i foarte aproape de casa mea. Am s?pat o groap? pe care am zidit-o interior s? nu se pr?bu?easc? terenul, am acoperit-o cu po?te de stejar peste care am pus p?mânt ?i glii, am l?sat cuf?rul acolo, apoi, de Sfânta Maria, în cincisprezece august, stând de veghe lâng? locul cu pricina, asta pentru a sc?pa de c?ldur?, în vreme ce-mi temperam dorin?a de a dezgropa podoabele s?-mi astâmp?r dorul, la miezul nop?ii, exact lâng? mine, deasupra gropii zidite, a ap?rut prin?esa. Atât de tare m-am speriat c? am luat-o la fug? înspre cas?, o muzic? spa?ial?, super electronizat? înso?ea holograma, când am ajuns la poalele vârfului cet??ii, pe platoul viitoarei m?n?stiri, am privit în urm?, prin?esa se uita c?tre mine, chipul i se vedea foarte clar, frumuse?ea-i str?lucea la propriu, doar picioarele se pierdeau în albul rochiei bogate, mi?ca în stânga ?i în dreapta ca ?i cum ar fi fost în fa?a unui geam sau gard opritor, i-am strigat s? plece de acolo c? m? întorc, s-a întors disp?rând de pe buza povârni?ului de parc? m-ar fi în?eles, am urcat cu team?, curiozitate ?i superioritate dat? de priceperea unei taine seculare, eram singurul p?mântean care ?tiam cum pot s? m? întâlnesc cu ea, asta-mi d?dea curaj ?i nebunie. Eram din nou st?pânul muntelui, poate st?pânul lumii. Când am ajuns pe platoul cet??ii, prin?esa st?tea între ruine, parc? ?tia c? mi-e fric?, m-am a?ezat lâng? groapa comorii, s-a apropiat încet, plutind, m-a înconjurat de câteva ori, a trecut pe lâng? mine prin stânga, întorcându-se prin dreapta, atât de aproape c? am sim?it mi?carea aerului generat? de faldurile rochiei, apoi, înainte de a disp?rea s-a îndreptat direct c?tre mine, ca într-o îmbr??i?are m-a cuprins ame?eala, închisesem ochii în momentul în care a trecut prin mine, senza?iile în?l??toare au trecut, brusc m-am întors ?tiind c? pierdusem ceva, nu mai era nimeni în spatele meu, nici în fa??. Am l?sat comoara în mormântul f?cut de mine, dar, a doua zi, temându-m? c? oricine s-ar g?si la miezul nop?ii în preajma comorii, ar putea s? o vad? pe prin?es?, am îndep?rtat p?mântul ridicând scândurile, am scos cuf?rul din groap? golind con?inutul în rucsac, am mers acas? ascunzându-le în beci. Spre sear? m-am întors la mormânt, am astupat groapa cu p?mânt, muncind destul de mult pân? am adus p?mântul pe care, atunci când l-am scos din groap?, l-am dus în p?durea aflat? la zece metri distan??. Aflasem un lucru de excep?ie, ori de câte ori voiam s? o v?d pe prin?es?, îmi luam comoara în spate ?i mergeam lâng? cetate, prima dat? am luat doar câteva podoabe, imi era mai u?or, credeam c? este suficient, a fost, dar nu mi s-a ar?tat decât de la gât în sus, de atunci am dus mereu întreaga comoar?, îns? nu-i vedeam niciodat? picioarele, i-am cerut Iulianei br??ara înapoi, s? m? l?muresc, a venit ?i ea cu mine, nu voia s? m? mai lase singur în preajma ei, se temea de ce se va întâmpla în cazul împlinirii dorin?ei prin?esei de a avea toat? comoara la picioare, a v?zut-o ?i ea pe prin?es?, dar tot f?r? picioare, ?i nu în?elegeam de ce. L?murindu-m? c? br??ara Iulianei nu rezolva integral problema, am renun?at s?-i mai cer prezen?a la cetate, ea muncea ?i nu se putea trezi a doua zi, mergeam singur, mul?umindu-m? cu ceea ce mi se ar?ta, chiar ?i f?r? br??ara pe care i-o d?ruisem, atunci când a venit dup? mine, cump?rându-?i casa aceea modest?. Ne-am împrietenit atât de mult încât prin?esa z?bovea minute bune cu mine, ajungând chiar la un sfert de or? dup? miezul nop?ii, întotdeauna când pleca îmbr??i?area ei ame?indu-m? pân? la pierderea cuno?tin?ei, în ultima perioad?. M? trezeam din întrep?trundere ca din be?ie, m? uitam în jur de?i ?tiam c? nu mai g?sesc nimic, îmi spuneam c? nu mai merg, dar, la miezul nop?ii urm?toare eram lâng? mormântul astupat. M? a?ezam pe iarb? cu rani?a în spate, a?ezat? pe o piatr? mare pe care am târât-o special acolo, m? temeam ca în be?ia îmbr??i??rii s? nu-mi fure cineva rani?a cu aurul, cred c? nu mi-ar fi lipsit atât comoara, cât îmbr??i??rile finale ale hologramei. Nu mai puteam tr?i f?r? ele, rar s?ream câte o întâlnire, pân? când, într-o noapte, Iuliana m-a urm?rit, a urcat dup? mine pu?in înainte de miezul nop?ii, atunci când îi povestisem c? intru în stare de somnambul, mi-a studiat tot comportamentul, pe care mi l-a descris în noaptea aceea dup? ce am ajuns amândoi acas? la mine. Când am intrat în cas? mi-a cerut s?-mi las în jos pantalonii, ar?tându-mi urmele de net?g?duit ale unei ejacul?ri, mi-a spus c? acele pete de pe chilo?i au determinat-o s? m? urm?reasc?, ea fiind cea care-mi ducea hainele la sp?lat în ora?, la o ma?in? la care aveam acces.
În?elegând mecanismul dependen?ei de întâlnirile cu prin?esa, am renun?at s? mai urc la cetate, din respect pentru Iuliana, ?i acum î?i spun c? vreau s? mergem împreun? într-o noapte, de Sfânta Marie de exemplu, s? vedem dac?, purtându-?i comoara, particica ta din comoar?, acolo sus, o vei vedea ?i tu pe prin?es?.
- Cam... ejaculat? povestea ta, dar vin, sigur c? vin, nu ?tiu dac? aduc ?i br??ara, ?tii doar c? oricum nu folose?te, tot nu o vom vedea în întregime... de fapt s? ?tii c? o aduc, abia a?tept s? v?d ce se va întâmpla, i-am spus eu atunci când un gând mi-a prins mintea cu toat? puterea.
Aveam o b?nuial?, am ac?ionat ?inând cont de ea, mi-am cioplit din lemn o îndoitur? identic? cu cele dou? br???ri, am pus-o într-un buzunar interior, la piept, c?ruia i-am cusut intrarea astfel încât s? nu se poat? deschide decât violent, m-am dus cu ma?ina pu?in înainte de miezul nop?ii, pustnicul era plecat deja pe c?rarea c?tre cetate, m-a strigat când am oprit motorul, am pornit-o pe jos, f?ceam cinci minute pân? sus, si mai erau vreo cincisprezece pân? la miezul nop?ii, în lumina jum?t??ii de lun? l-am v?zut a?ezat cu spatele la bolovan, cu rani?a în spate, m-am a?ezat pe burt? în dreapta lui, m-a întrebat dac? am adus br??ara, i-am spus c? da, mi-a turnat vin într-un pahar înalt, cu picior, un vin rosu ?i gros, mi-a întins paharul dup? ce m-am întors în ?ezut, spunând s?-l beau pân? în miezul nop?ii, astfel întâlnirea va fi mai palpitant?. Neavând unde s? a?ez paharul, am f?cut la fel ca el, care a golit paharul f?r? s? se opreasc?, dup? care l-a aruncat în iarb?. Dup? cinci minute am simtit c? m? ia somnul. Nu ?tiu dac? muzica ce-mi ap?ruse în cap era muzica pe care dansa prin?esa, sau era pur ?i simplu muzica somnului devastator care-mi cuprinsese creierul. Când m-am trezit, pe la dou? jumate, prima dat? mi-am verificat chilotul, era uscat, apoi, când am dus mâna la piept, br??ara fals? era tot acolo, am b?gat mâna pe sub bluz?, cus?tura buzunarului era rupt?, bluza fiind încre?it? în zona pieptului, dat? fiind ruperea for?at? a cus?turii. Eram singur pe platoul cet??ii, m-am ridicat cu greu, am respirat de câteva ori, m? durea capul îngrozitor, am c?utat din priviri paharul cu picior ?i somnifer, disp?ruser? amandou?, am coborât încet poteca ajungând la ma?in?, luminile erau stinse în casa pustnicului, am pornit motorul plecând c?tre cas?.
i-am spus cu voce tare în întunericul nop?ii str?puns de lumina farurilor, regretul de a nu o fi v?zut pe prin?es? urm?rindu-mi ma?ina, încercând s? se strecoare în?untru ?i în sufletul meu. Mai greu decât orice era faptul c? nu ?tiam, nu am reu?it s? aflu dac? prin?esa nu mi s-a ar?tat, sau eu nu am v?zut-o, adormind înainte de sosirea ei. Eram aproape sigur c? dac? povestea era real?, în noaptea de Sfânta Marie mobilul apari?iei prin?esei nu s-a înf?ptuit, neexistând nicio bijuterie lâng? cetate, rucsacul r?spopitului fiind plin cu bolovani.
Acas? toate erau la locul lor, poarta, u?a de la intrare ?i cea de la dormitor erau încuiate, a doua zi am urm?rit-o pe Iuliana când s-a întors din ora?, spunându-i cu voce înceat?, încercând s? nu aud? ?i Sofia:
- Spune-i te rog lui ?tefan c? nu are rost s?-mi sparg? casa c?utând br??ara, o am, este la mine, dar o voi duce în ora?, într-un loc îndep?rtat ?i sigur. Atât s?-i spui.