Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.
Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Doru Mihail
Trenul personal plecat din Bucure?ti pe la ?ase diminea?a a ajuns, cum era de a?teptat, în Bu?teni pe la nou? ?i ceva – timp berechet s?-?i treci în revist? p?catele, speran?ele de?arte ?i toate ocaziile ratate de-a lungul vie?ii. ?i-acum, ce s? faci în Bu?teni, într-o diminea?? l?b?r?at? de sâmb?t?, plin de cârcei dup? ce-ai stat înghesuit ca o sardin? la clasa a doua? C? doar n-o s? stai toat? ziua în gar? cu nasul în paharul termorezistent, sorbind din cafeaua de la dozator (care e pe jum?tate ap? chioar?) ?i mestecând al treilea covrig – tenta?ia e mare, dar totu?i. Mai bine î?i iei rucsacul în cârc?, te sal?i bine pe zgaibarace ?i o porne?ti voinice?te pe traseul Jepilor Mici.
La drum! Savu ?i Alina, îmbr?ca?i corespunz?tor, merg pe c?rare cu rucsacii complet echipa?i în spinare – ?osete de lân?, p?turi u?oare „for any event,” chilo?i flau?a?i (Alina are ?i unii cu dantel?, c? na!), trei cutii de prezervative (Savu trage n?dejde c? puula lui!) ?i, mai presus de toate, mult? – cât se poate de mult? – determinare. Din când în când cei doi se opresc (drumul e f?cut pentru popasuri) ?i se a?az? pe câte o buturug? (sau bolovan, dup? caz). Savu î?i ?terge ochelarii (lucru pe care trebuie s?-l fac? destul de des ?i chiar dac? nu e necesar, o face pentru c? i-a intrat în reflex), iar Alina î?i ajusteaz? tot felul de „nevoi” (f?r? ochelari, desigur, dar cu tot felul de instrumente ajut?toare pe care le tot scormone?te ?i le ascunde în fundul rucsacului). Totul decurge vioi, de?i glumele s-au cam terminat – ce tâmpenie s? faci bancuri când e?ti doar în doi. Pân? ?i Alina s-a prins c? e cam aiurea s? tot râd?; de?i râsul ei e cristalin, dup? o vreme îi obose?te gâtlejul care u?or-u?or sfâr?e?te prin a o da-n gâlgâial?.
La al treilea popas, Savu renun?? la a tot refuza un ?ni?el f?cut de mama Alinei, îl apuc? plin de scârb? dar cu o umbr? de zâmbet pe mutr?, ceea ce exprim? deopotriv? polite?e ?i pruden??; îl studiaz? pe ambele fe?e ?i pân? la urm? se încumet? s?-l mu?te de la un col?. „Foarte gustoase!” spune el, iar Alina îl urm?re?te, con?tient? c? Savu ar scuipa bucata dac? nu l-ar monitoriza cu privirea ei foarte atent?. „M? bucur c?-?i plac!” Mestec? amândoi cu dedica?ie, ca într-o scen? de Ion B?ie?u, privindu-se ochi în ochi ?i încheind ritualul cu ceremonia înghi?irii sincron. Trag fiecare câte un gât zdrav?n de ap? ?i pentru c? e momentul s? plece, se ridic? ?i pleac? mai departe. Savu î?i ia b??ul confec?ionat special pentru traseu (o bât? mai f?r? noduri, culeas? de pe marginea potecii), iar Alina îl urmeaz? cu o vergea din fibr? de policarbonat, extrem de u?oar? ?i flexibil?. Ascensiunea continu? în ritm s?lt?re?, Savu fluier? un cântec de munte, iar Alina îi ?ine isonul cu un „tralala” optimist.
Ajung la lan?uri ?i acolo sunt pe cale s? dea nas în nas cu un urs brun care i-a observat de departe, un exemplar de talie moderat?, probabil s?tul de turi?ti ?i c?l?tori dezorienta?i. A? putea s? adaug – de?i asta e doar o pl?smuire – c? ursul a zâmbit u?or în col?ul imaginar al b?rbiei (am citit undeva c? unele fraze lungi ?i absurde dau un farmec aparte nara?iunii, a?a c? m? str?duiesc s?-mi modernizez stilul). Alina ?i Savu? Habar n-au de urs, pentru c?-?i v?d de drum, uitându-se exclusiv în jos, s? nu cumva s? rateze vreo piatr? sau vreo firimitur? de praf. Poteca Jepilor Mici, dac? nu ?ti?i, e plin? de pietre, frunze, peturi, hârtie igienic? ?i ici-colo câte o buruian? sau (dup? noroc) o floare rar?, cunoscut? doar de domnul profesor Ciocârlan de la Facultatea de Agronomie, un tip atletic ?i foarte agil (nu ?tiu dac? mai este în via??), care avea obiceiul (când l-am cunoscut) s? lase restan?ieri cu duiumul ?i s? organizeze excursii cu rol tematic – prin mun?i, în zone de ?es sau chiar pe dealurile din zonele… deluroase.
Evident, cei doi au ajuns – inevitabil – în dreptul ursului, privind (a?a deja cum am men?ionat) exclusiv în zona potecii. Mergând, au continuat s? fluiere (Savu) ?i s? l?l?ie (Alina), iar ursul – de care, sincer, mi-e un pic jen? – a dat u?or din cap când a v?zut nesim?irea cu care e ignorat (avea un cap mare, de trofeu, pe care ?i l-a întors spre p?dure cu scârb?), dup? care s-a întors cu spatele ?i a plecat (probabil chiar a tras o flegm?, dar nu-s sigur sut? la sut?). „L-ai v?zut?” a întrebat Alina, dup? nu mai pu?in de patruzeci de pa?i – m?run?i, pentru c? deja avea o b??ic? în talp?. „Pe cine?” – s-a mirat Savu la sanchi – „A! Pe urs? D?-l dreq!” Bineîn?eles, discu?ia alunec? în glume ?i caterinc? – Savu ?i Alina se simt siguri pe ei. Sunt genul de bucure?teni crescu?i de mici în Pantelimon care nu-?i stric? cheful cu spaime aiurea sau cine ?tie ce frici paralizante. Ei au rucsacii c?ptu?i?i, a?a cum am spus, cu absolut tot ce este necesar unei expedi?ii de weekend care e menit? s? se lase cu co??ial?.
Ar mai fi de ad?ugat c? noaptea i-a prins sus, la caban? la Caraiman, unde s-au întâlnit cu mai mul?i turi?ti – to?i tineri, to?i pu?i pe via??, au cântat cântece de munte, au jucat c?r?i ?i c?tre miezul nop?ii s-au urcat în dormitorul comun de la etaj s? î?i întind? oasele ?i s?-?i etaleze – ea dantelu?a, el… preferin?ele pentru arome. C?tre diminea??, au plecat în grup c?tre Cruce, pe brân? – pe drum au f?cut poze la caprele negre ?i le-au pus pe WhatsApp pe grupul lor de familie.
Sfâr?it.
motto:
Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro