Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.
Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Doru Mihail
S? preg?tesc c?delni?a, cic?! Bine, ia s? v?d... uite c??uia asta veche, s-o dau deoparte. ?i c?rbunele… b?i, ai grij?, s? nu p??esc ca Savu, care-a ?ipat cât casa când s-a ars. Eu nu-s a?a! Aprind chibritul – s? nu afle mama, c?-i vai de mine! Ea n-are încredere s? pun mâna nici pe chibrituri, nici s?… „E?ti mic! – zice – te faci scrum!” Da’ ce mic, c? uite ce bine m? descurc! A?a… uite ce scântei frumoase ies! Ia s? v?d ce t?mâie avem azi? Trei feluri. Hai s? pun din toate, s? fie bel?ug! Când o vedea p?rintele… A?a, hai mai repede, c? iar se sup?r?! Gata! ?i lumânarea! A?a… vine momentul s? ie?im cu Sfintele Daruri, hai c? m? strig?! Ie?im!
Stai drept! ?ine capul sus, c? dac? te vede mama cu fruntea-n piept iar te bate la cap: „Nu stai drept!” – de câte ori s?-mi mai zic??! Da’ cum s? stau drept, c? eu tre’ s? m? uit mereu pe jos! Poate cade ceva, poate-mi scap? vreo chestie… hai, sus cu capul! P?cat c? nu vine ?i tata s? m? vad?. Ar fi mândru de mine, sigur! Zic asta, dar îmi vine s?-mi mu?c buzele când trec ?i-l v?d pe tipul ?sta nou, cel care vine acum cu noi… noul „t?tic”, cum îi spune mama. O aduce de bra?, îmbr?cat frumos ca un p?un, st? acolo cuminte, ca o bab?, zici c?-I de-al locului. Dar mie nu-mi pic? bine deloc! Nu vreau s?-l v?d pe el în locul lui tata. Când m? uit spre el, parc? simt o ru?ine, o triste?e! „?la nu e locul t?u, b?i, nene! Altcineva tre’ s? stea lâng? mama!”
M-am dus la p?rintele Dinc? într-o zi, chiar nu mai puteam ?ine în mine. I-am zis: „Nu pot s?-l suf?r, p?rinte, mi se pune pe suflet când îl v?d acolo, lâng? mama!” ?i m? a?teptam s? m? certe, s?-mi spun? c? nu e bine ce gândesc, c? n-ar trebui s? simt a?a. Dar p?rintele nu m-a certat deloc. Ba nici n-a zis c? e bine ce cred sau c? e r?u. A oftat doar, m-a privit cu ochii lui blânzi ?i, f?r? un cuvânt, m-a strâns în bra?e. Nici n-am avut nevoie s?-mi spun? ceva, am în?eles c? p?rintele ?ine cu mine. ?tie el cum m? simt. ?tie c? mi-e greu. ?i poate c? ?tie chiar mai multe decât vreau eu s? spun.
De-ar veni m?car ?i tata! Dar mama zice c? tata ar vrea s? m? duc? mai degrab? la înot, la ?ah ?i la altele ?i s? m? îndep?rtez de biseric?. Ea crede c? tata m? încurajeaz? s? fiu ca el, cu ?tiin?a lui, s? m? ia pe alt drum. Da’ nu-i a?a. Mie chiar îmi place s? vin ?i aici. Sunt doar curios, s? ?tiu de toate.
?i apropo de curiozitate, s? vezi faz?! Tata îmi poveste?te câteodat? lucruri super interesante despre ?tiin??. Iar eu i-am zis p?rintelui Dinc? de „pisica lui Schrödinger”! Tata mi-a explicat teoria asta ciudat?, cum c? o pisic? poate fi ?i vie, ?i moart? în acela?i timp, dac? o închizi într-o cutie. Mi s-a p?rut tare interesant? ideea ?i eram sigur c? p?rintele o s? fie m?car un pic surprins! Dar p?rintele? Nici m?car n-a clipit! M-a ascultat lini?tit ?i apoi mi-a zis, a?a, cu o voce calm?: „E adev?rat c? uneori adev?rul poate s? fie ?i unul, ?i altul, pentru c? noi tr?im ?i cu misterul, ?i cu credin?a.” Apoi, a început s? recite rar, de parc? mi-ar explica un secret: „În mormânt cu trupul, în Iad cu sufletul, în Rai cu tâlharul… toate deodat?.” M-am uitat la el cu ochii mari. Era exact ce spunea ?i tata despre superpozi?ia aia! Când i-am zis asta lui tata, a r?mas cu gura c?scat?. „?i asta n-o ?tie doar p?rintele Dinc?, tat?, o ?tie ?i ultimul pop? de la ?ar?!” L-am v?zut cum zâmbe?te – nu s-a sup?rat, cum credeam. „Chiar e de?tept p?rintele Dinc?,” a zis, dar nu cu r?utate sau ironie, cum zice el de obicei. ?tie ?i mai multe! I-am spus cu inima cât un purice, poate-poate îl conving s? vin?. P?rintele chiar mi-a zis, râzând, c? dac? îmi place s? în?eleg lucrurile ca tine, e bine ?i a?a. Iar tata m-a mângâiat ?i a zis c? e bine c? merg la altar.
Sunt sigur c? dac? tata ar veni mai des, ar în?elege mai bine. Dar mama mereu zice c? poate m? îndep?rtez de altar dac? petrec prea mult timp cu el ?i ?tiin?a lui. ?i când i-am zis odat? lui tata c? vreau s? fiu ?i eu savant, ca el, numai bine: „Foarte bine, vii cu mine la laborator.” Când a auzit mama, era s? plâng?. Cred c? ei nu prea în?eleg c? mie îmi place de amândou?. Eu doar sunt curios, atât.
Ies un pic afar? cât cânt? corul, s?-mi trag sufletul. La umbra bradului, lâng? gardul bisericii, aud un glas cunoscut. M? apropii ?i-l v?d pe p?rintele Dinc? acolo, retras. E cu spatele, iar în fa?a lui, fi-su ?la mare, cu creasta ?i tatuajele lui, de parc? e scos dintr-un film cu b?t?i. „B?, d? banii!” îi zice, f?r? nicio ru?ine, de parc? i-ar fi spus asta unui str?in. P?rintele nu zice nimic, scoate tot ce are prin portofel – câteva bancnote ?i ceva m?run?i? – ?i i le întinde lini?tit.
Fi-su se preg?te?te s? plece, face cativa pa?i dar p?rintele îl strig?. Se apropie de el, îl prinde u?or de dup? umeri ?i îl strânge tare, de parc? ar vrea s?-l ?in? aproape m?car o clip?. Îl s?rut? apoi pe ambii obraji, cu lacrimile curgându-i pe fa??, apoi î?i scoate lan?ul cu crucea de la gât ?i i-l întinde. Fi-su r?mâne încremenit, parc? nu ?tie ce s? fac?. Dar p?rintele nu st?. Î?i scoate inelul de pe deget ?i i-l d? ?i pe acela. Dup? asta, se întoarce f?r? o vorb? ?i intr? în biseric?.
A plecat toat? lumea. I-a miruit pe to?i. E acolo, singur, în fa?a icoanei, cu capul plecat. ?i când îl v?d a?a, mi se pune ?i mie un nod în gât. Parc?-mi vine s? m? duc la el, s?-l mângâi, dar îmi st? în gât ceva, nu ?tiu ce s?-i spun. A?a c? plec acas?, promi?ându-mi pe drum s? fiu cuminte ?i ascult?tor, oricât de greu mi-ar p?rea.
motto:
Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro