Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Paul Pietraru
- ?tefane, cu cât te ascult, cu atât mai mult cred c? nu e?ti cu toate acas?, e?ti nebun, e?ti bolnav de o boal? greu de tratat, suferi de psihomanie, te crezi deasupra lucrurilor ?i a adev?rurilor evidente. Din fericire nu este o boal? periculoas? pentru cei din jur, altfel te-a? denun?a pentru a fi tratat, pericolul se reg?se?te în boala ta, dar prive?te, în cazul t?u, particular, istoria ?i propria ta via??. S-ar putea, într-o zi pe nea?teptate, sau chiar anun?at, s? te sinucizi. Ceva mai devreme mi s-a p?rut c?-?i preg?te?ti ?i-?i anun?i inten?iile suicidare, urmând doar s?-mi spui când o vei face, sau s? o faci f?r? s? spui cuiva.
- Crezi ce vrei, ?i tu e?ti nebun, poate ascultându-m? î?i duci misiunea la îndeplinire, a?a cum ?i eu, prin tot ce fac, nu-mi împlinesc decât sarcina de via??, îmi duc misiunea la îndeplinire. Nu-?i face iluzii, nu scapi de destin, se va întâmpla exact ce trebuie s? se întâmple ?i cu tine, la fel cum mie mi se întâmpl? de câ?iva ani. S-ar putea ca ?i tu s? faci parte din marele plan, în care eu îmi ?tiu foarte bine rolul, s? nu fi venit întâmpl?tor pe dealul cet??ii, vecin cu Iuliana. Dar s?-?i povestesc mai departe, am trasat cu cret? pe stânci zona de intrare, apoi m-am dus la culcare, mereu când dobândeam un nou adev?r, când urcam o treapt? pe scara destinului, aveam nevoie de un r?gaz, îmi luam un r?gaz, s?-mi privesc trecutul, prezentul ?i viitorul, s?-mi trag sufletul, s?-mi odihnesc destinul în drumul lui c?tre împlinire. D?l?ile ?i ciocanele le l?sasem lâng? intrarea în grot?, a doua zi, cu cel mai des?vâr?it calm m-am apucat s? lovesc dalta între pietrele muntelui ?i cele zidite de om, erau bine sudate de timp, sutele de ani de t?cere au cimentat rosturile dintre pietre. În dou? zile de munc? r?bd?toare am reu?it s? disloc un metru ?i jum?tate de roci sudate între ele, apoi am întâlnit o gr?mad? de stânci pr?bu?ite pur ?i simplu, pe care nu trebuia sa le mai desfac din leg?tur? cimentat?, doar s? le scot afar? în?irându-le de-a lungul tunelului. Am f?cut ?i aceast? munc?, mi-a luat aproape o zi, dup? care, scotând ultimii bolovani din munte, mi-am aprins felinarul întrând în mijlocul celei mai bogate pe?teri din lume, nu prin aurul ce-l ad?postea, ci prin sutele de ani de istorie uitat?, necunoscut?, adus? pân? în zilele noastre doar prin legenda care d?inuia dincolo de timp ?i de nepriceperea oamenilor. Dup? doi metri de la intrare, pe?tera devenea mai înalt?, puteam s? stau în picioare, înaintam cu team? ?i aten?ie la eventualele capcane instalate în drumul c?tre comoar?, nici vorb? de a?a ceva, doar praful m? desp?r?ea de minunile aflate sub capacul cuf?rului din lemn ?i fier forjat, mi-am oprit respira?ia pe m?sur? ce m? apropiam de el, l-am apucat de cele dou? mânere de pe capete, era greu, l-am ridicat cu efort, avea dou? încuietori cu lac?te ale c?ror z?voare p?trundeau prin urechile care str?pungeau cele dou? limbi solidare cu capacul. Lac?tele nu erau o mare minune tehnic?, dar f?r? cheia potrivit? nu le puteam deschide. Am ie?it din pe?ter? ducând în?untru ciocanul ?i d?l?ile, am a?ezat dalta pe corpul lac?tului lovind de câteva ori mai încet, f?r? rezultat, apoi cu o lovitur? puternic? am observat c? urechea se smulgea din corpul cuf?rului. Am schimbat procedeul ?i cu dalta înfipt? în lemn prin lovituri u?oare, am scos urechile metalice cu buc?ti de lemn cu tot. Am deschis capacul cu mâini tremurânde, toat? truda mea fiind r?spl?tit? din plin. Pu?ini muritori au avut ?ansa s? vad? asemenea frumuse?i adunate la un loc. Br???ri de aur de diferite grosimi, cu zale rotunde sau r?sucite, centuri din mii de zale din aur îmbinate cu m?iestrie, br???ri groase cu pietre pre?ioase, inele ?i cercei ale c?ror pietre luceau cu putere, pumnale cu mânerul din aur ?i pietre scumpe, o caraf? din aur cu dou? rânduri de pahare, mai mari ?i ceva mai mici, ?i mul?i bani, monede din aur din vremurile trecute. Treceam cu mâinile prin gr?mada de aur ?i pietre, ridicându-le pe rând ?i l?sându-le apoi pentru a le auzi zorn?itul. Mai ales monedele, cand le l?sam s? cad? printre degete, îmi produceau o bucurie ce nu poate fi povestit?. Am uitat de mine lâng? cuf?rul din munte pân? când lumina felinarului a început s? p?leasc?, dând semne de sfâr?eal?, am apucat cuf?rul de un mâner, tr?gându-l c?tre ie?ire, pân? când lumina zilei mi-a permis s? sting felinarul. În lumina zilei podoabele aveau alt? str?lucire, chiar ?i muzica clinchetului lor era alta mai aproape de ie?irea din pe?ter?. Am ridicat înc? o dat? cuf?rul, era greu ?i incomod de c?rat, cu o spaim? uria??, îndrept??it? în fond, l-am tras înapoi în întuneric, apoi, l?sând intrarea liber?, aproape în fug?, am adus de acas? un rucsac mare pentru a duce comoara. Cred c? avea peste dou?zeci de kilograme, am mai pierdut vremea jucându-m? cu monedele, pân? s-a înserat, apoi în pas lent ?i precaut m-am întors acas?, cu rucsacul burdu?it de istorie de cinci sute de ani. Sim??mintele mele, de atunci ?i de atunci încoace, în bun? parte, nu pot fi descrise în cuvinte, chiar m? sim?eam st?pânul lumii, al muntelui cu siguran??, sim?eam atât de important? misiunea mea, pe care tocmai o împlinisem în cea mai dificil? parte a ei, încât nimeni, niciodat?, nu ar fi putut s? m? mai opreasc?. Am ajuns acas? obosit dar fericit, am ascuns rucsacul în dormitor, apoi m-am întors la pe?ter? s? aduc ?i cuf?rul, care ?i el f?cea parte din comoara veche de cinci sute de ani. Pân? dup? miezul nop?ii am înventariat ?i mângâiat toate podoabele, nu m? s?turam s? le ?in în mân?, colierele mi le puneam dup? gât, br???rile ?i inelele pe mâini, am a?ezat carafa ?i paharele pe un raft din beci, m? plimbam cu centura de aur strâns? peste mijloc, mai târziu mi-am coborât în beci o oglind? s? m? v?d sub povara domnitorului, toate bucuriile astea mi le-am oferit în beciul de sub dormitor, aveam lumin? tras? ?i acolo a?a c?, pân? târziu mi-am desf?tat sim?urile cu minunile g?site în cuf?r. A doua zi am coborât repede pân? în beci, apoi m-am dus la pe?ter? în care am început s? duc bolovanii sco?i cu trud? înainte de a scoate aurul la lumin?. Opera?iunea invers? scoaterii bolovanilor prav?li?i, dup? zidul etan?, a durat mult mai pu?in, o parte dintre bolovani aruncându-i pe povârni?ul de sub balconul din nord, mai precis pietrele mai mari, care-mi erau grele la c?rat ?i mi-ar fi luat mult timp. În plus, bolovanii rotunzi ?i mai mici îi aruncam în?untrul pe?terii, ace?tia rostogolindu-se pân? la prima cotitur? spre stânga, unde se opreau în zidul de stânci. A doua zi, spre sear? am preg?tit o van? de lut înmuiat în ap?, de fapt tot praful depozitat în tunelul interior ?i pe balconul exterior, rezultat din sp?rturile rocilor vulcanice care formau întreg muntele, acest praf l-am înmuiat cu ap? din izvorul caprelor, apoi am început s? zidesc întrarea în munte. Foloseam pietrele demontate una câte una cu dalta ?i ciocanul, p?mântul liant de pe ele m? ajuta mult în etan?area rosturilor, în acest fel, spre bucuria mea, a doua zi spre sear? pe?tera era închis?, mare parte din zid era uscat, pân? diminea?? s-a uscat complet, ultimele cantit??i de praf ?i sp?rturi de roc? le-am aruncat pe zidul nou pentru a-i da un aspect învechit, mi-a ie?it destul de bine, eram mul?umit, poate ?i pentru c? nu mai aveam r?bdare a?teptând s?-mi v?d cât mai degrab? comoara.
M-am îngropat în beci, încuiam u?a ?i nu-mi trebuia nici ap?, m? jucam cu bijuteriile cât era ziua de lung?, dup? trei zile am încuiat intrarea prin podea în beci, la fel ?i casa ?i am coborât în Ciceu Mih?ie?ti, doar în Dej am g?sit ce-mi trebuia, m-am întors cu un cântar de precizie pân? la cinci kilograme, am cânt?rit o cantitate maxim? apoi am f?cut gr?mezi aproximativ egale, le-am cântarit pe rând adunând greut??ile, dou?zeci ?i dou? virgul? patru kilograme, ori o sut? ?aizeci de lei per gram, peste trei milioane jumate de lei... era o sum? imens? pentru aurul curat, dar valoarea istoric? le ducea la câteva milioane de euro. ?i nici chiar suma asta nu m? înnebunea, eu m? jucam cu bijuteriile pentru a le sim?i r?ceala de ?arpe ?i pentru a le vedea str?lucirile de stele, stingeam lumina de la bec ?i m? uitam la lumina felinarului, mi-am cump?rat o lantern?, proiectam raza lanternei, cu baterii noi, asupra interiorului cuf?rului, m? bucuram de str?lucirea surprinz?toare, nu de valoarea în euro sau lei. Eu, cel care-mi iubisem pân? la pierzanie conturile din b?nci, m? lecuisem de aceast? patim?, aveam destul în contul aprobat oficial de procurori, voiam doar s? m? bucur cât mai mult timp de frumuse?ea podoabelor create pentru ele, ?i purtate, în urm? cu cinci sute de ani, de cele mai frumoase domni?e ale vremii. Am experimentat ?i lumina colorat?, prin diferite filtre, celofan sau material textil colorat puse în fa?a lanternei, reflexiile cromatice au fost altele, complet n?ucitoare. M-am jucat în felul acesta cu podoabele pân? s-au terminat bateriile, reu?ind, cumva, s? m? satur de joac?.
- S? în?eleg c? ?i acum comoara este în beciul de sub camera de dincolo, la un loc cu excrementele tale?
- Inexact tinere, comoara nu mai este aici, demult am mutat-o în locuri mai potrivite ?i mai sigure.
- Mai sigure, în?eleg, ai dreptate, dar mai potrivite?
- Comoara nu este a mea, nu a fost niciodat? a altcuiva decât a domnitorului Petru Rare? ?i a Elenei Doamna, acum tot a lor este, a lor va r?mâne, este mai aproape de ei, de spiritul lor.
- Te întreb... am dep??it etapa minciunilor, adev?rul domne?te între noi, când ne-am cunoscut, atunci când m-am uitat în camer? ?i tu erai acolo, sunt sigur de asta, comoara era ?i ea în cuf?r, a?a-i?
- Era, o ?ineam ascuns? în beci, în cea mai mare parte a timpului, m? s?turasem s? tot cobor ?i s? urc, m? trezeam noaptea ?i-mi trebuia s? o v?d, s? ating metalul ?i pietrele, a?a c?, din cand în când, în perioade mai lini?tite, urcam cuf?rul în camer?, deschideam capacul, m? a?ezam pe marginea patului ?i priveam podoabele, adormeam scurte perioade de timp, apoi m? trezeam din nou cu bucuria contempl?rii frumuse?ilor create cu multe sute de ani înainte.
- A mai v?zut cineva comoara înafar? de tine?
- Nu, ?i nici nu are voie s? o vad? cineva, drumul ei este clar, din munte, unde s-a odihnit jum?tate de mileniu, prin palmele mele ?i înapoi în munte, trebuie s? fie dus? înapoi domnitorului, cu orice pre?.
- Interdic?ia o în?eleg, poate, dar întoarcerea în munte... de vreme ce ?tiu ?i eu de ea, poate mai ?tiu ?i al?ii, de fapt ?tiu c? mai ?tie cineva... e greu s?-i asiguri întoarcerea, în discre?ie, nu v?d cum ai face-o. A? în?elege s? o îngropi la m?n?stirea Probota, în mormântul domnitorului, lang? oasele lui. Poate, în ce m? prive?te, dac? a? vedea-o, s? accept, sub impresia fascina?iei declan?ate la vederea ei, s? accept spuneam, s? o restitui vechiului st?pân, de?i... s? deschizi iar muntele... mi s-ar p?rea normal s? o poat? vedea oricine, în condi?ii de securitate, spun asta gândindu-m? la ceea ce reprezint?, la cât? valoare este adunat? acolo, în cufarul din... beci, am spus la nimereal?, f?r? s? doresc altceva decât un final frazei mele.
- E?ti nebun, ?i-am spus c? nu este în beci, nu e acolo!
- Uite tocmai acum m-ai convins c? este în beci, aici aproape, la doi metri de noi, îi simt energia, câmpul auric îmi d? semnale, ?tiu c? este acolo. În acela?i timp î?i dau o veste bun?, nu-?i voi sparge casa s?-?i fur comoara, nu neg c? mi-ar pl?cea s? o v?d, îi simt m?re?ia de ceva vreme, poate mi-o ar??i într-o zi, cred, ?tiu c? mi-ar ajunge s? o v?d ?i s?-i mângâi str?lucirile cu ochii ?i cu mâinile, dar nu-?i voi fura nimic, spun doar cu toat? convingerea c? va trebui s? predai podoabele autorit??ilor, s? chemi un arheolog, poate ?i un istoric, s? le ar??i minunile, apoi s?-?i prime?ti r?splata cuvenit? pentru descoperire.
- Mai întâi î?i repet c? nu-i aici, i-am încredin?at-o prin?esei Sfântului Andrei, apoi î?i spun c? nimeni nu o va vedea, la nevoie voi disp?rea în munte, împreun? cu ea, i-o voi duce personal Domnitorului.
- Mai întâi î?i spun c? nu te cred, îmi serve?ti gogo?i goale pe din?untru, vrei doar s? p?strezi bijuteriile f?r? ca cineva s? ?tie acest lucru, ghinionul t?u este c? am v?zut cuf?rul ?i am intrat în casa Iulianei, apoi î?i spun c? de Sfântul Andrei voi merge la cetate s? v?d unde danseaz? prin?esa holografic?, acum c? spui c? ai ascuns comoara între ruine. Nu exist? alt? variant?, trebuie s? v?d comoara a?a cum ?i al?ii au dreptul ?i trebuie s-o vad?! De ce mi-ai fi povestit toate c?ut?rile, fr?mânt?rile ?i bucuriile tale, dac? nu aveai inten?ia s?-mi ar??i podoabele? Nu are sens dest?inuirea ta dac? nu e urmat? de ridicarea capacului care acoper? comoara. De ce mi-ai adus toate argumentele, credibile sau fantastice, pentru a m? convinge de predestinarea ta, ?i-mi refuzi bucuria simpl?, esen?ial?, a c?l?toriei în timp?
- Vei în?elege...
- Nu voi în?elege nimic dac? nu voi vedea cuf?rul, uite, ca s? pricepi c? am dreptul s?-l v?d, de fapt l-am v?zut, dar nu ?i ce era în?untru, te întreb clar, cât se poate de clar, ce-ai c?utat cu podoabele pe balconul de sud, în dreptul grotei din mijloc? Ce-ai f?cut cu aurul, acum mai bine de patru ani, pe balconul cel?lalt, cel de care ?tiam, poate cel din sud nici nu exist? ?i toat? povestea ta este o inven?ie diversionist? menit? s?-mi abat? aten?ia? Ce vrei s? în?eleg, cum vrei s? în?eleg, când ?tiu sigur, c? acum patru ani, te plimbai cu aurul pe prispa muntelui din sud, cum îi spui tu? Ce s? în?eleg? De ce, de atunci de când ai descoperit comoara nu ai plecat cu ea, sau de ce nu ai restituit-o pâna acum? Ce-ai a?teptat, cum de te las? destinul t?u de ales s? pierzi vremea neducându-?i la îndeplinire misiunea, sarcina ta de via???
- Pentru c? îmi este tare greu s? m? despart de ea, ?tiu c? trebuie s-o fac, dar tot amân împlinirea poruncii Domnitorului. Vei în?elege tot ce trebuie s? în?elegi când vei vedea doi îngeri, atunci vei în?elege, tot ?i pentru totdeauna.
- Du-te dracului pustnic nebun, dac? nu-mi ar??i comoara te denun? autorit??ilor ?i tot o v?d, le pun condi?ia clar?, spun tot ce ?tiu, dar m? las? s? o v?d ?i s? o ating în cuf?r. Arat?-mi-o paranoicule, ?i poate scapi nedenun?at! Auzi, asta este oferta mea, ?i e mai tare decât cea a securi?tilor t?i, ?ia ?i-au dat dou? sute de mii, eu î?i dau un milion, poate...
- Dute tu dracului, tu... patriot nenorocit! Ar trebui s?-?i ajung? ce ?i-am povestit, s? te mul?ume?ti cu aceast? ?ans? a particip?rii la istoria domnitorului, ?i ochii i s-au strâns a suferin??, cui s? dau aceste minuni, ?stora? Niciodat?! a strigat cu ochii închi?i, niciodat?! ?i ura se sim?ea în toat? m?re?ia ei, spui c? nu am dreptul s? fur istoria neamului, rahat, nu fur nimic, îmi iau doar istoria înapoi, ei mi-au furat-o, zeci de ani de minciun? ticluit? dup? mintea lor bolnav? de putere ?i setea lor de sânge, ??tia mi-au distrus familia, pe toti i-au terminat, i-au ucis, i-au batjocorit, umilin?ele nu pot fi uitate, Angelo Stroiescu, ce de-al doilea so? al Lianei, sora lui tata, era ?tiut ca regalist, nu s-a dezis de convingerile sale, a f?cut ?apte ani, în?elegi, ?apte ani din via??, pu?c?rie la Gherla, când a ie?it, împu?i?ii aveau nevoie de el, l-au reabilitat ?i pân? la pensie a condus planificarea, le-a slujit pe bani de rahat, un sfert din salariile celorlal?i directori cu origine s?n?toas? ?i cuno?tinte adunate prin ?colile de partid, în cea mai mare uzin? din Bucure?ti, 23 August, ?i nu oricum, ca ?ef al Planului, nu merit? nimic, nu merit?, ??tia nu ?tiu ce-i aia istorie, patriotism, m? îngrop cu toate, m? îngrop de nu mai ?tie nimeni, dar lor nu le dau.
motto:
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro