Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Paul Pietraru
VIII
Dup? îmbr??i?area de bun g?sit, întotdeauna când m? întâlneam prima oar? cu o femeie o îmbr??i?am, am pornit prin centrul vechi, era noapte deja, luminile ora?ului ne ar?tau dar ne ?i ascundeau chipurile privite scurt, cu evident? ner?bdare. Am invitat-o într-un local cu tent? western, cu picturi mari în cromatic? s?rac?, aproape alb negru, pe pere?i, local ce avea s?-i plac? foarte mult.
Dup? ce am intrat , m-am întors repede c?tre ea, închizând u?a, apoi am scanat sala, c?utând o mas? liber?, am z?rit-o într-un col?, departe de ferestrele mari, ce d?deau direct în trotuar, care atr?geau clien?ii doar ziua, când nu se vedea nimic în?untru, ?i abia atunci i-am descoperit cu adev?rat frumuse?ea remarcat? par?ial, din prima clip?. Am ajutat-o s?-?i scoat? mantoul, i-am luat ?i e?arfa, mi-a luat-o din mân? ?i a introdus-o într-o mânec? a hainei pe care am ag??at-o în cuierul aflat lâng? masa din col?, mi-am scos ?i eu haina mai groas? de toamn?, m-am întors c?tre ea tr?gându-i scaunul s? se a?eze, a ales un scaun lateral, l?sându-mi ?i mie posibilitatea s? v?d sala, eram în col? ?i-i vedeam pe to?i ceilal?i. M-am a?ezat, m-am l?sat pe spate, privind-o cu o insisten?? ce a f?cut-o s?-?i întoarc? privirea, acest lucru neoprindu-m? din ac?iunea mea vizual?, înso?it? de o sumedenie de gânduri, amestecate.
- Nu e?ti Doria, dar e?ti foarte frumoas?! Doamne, cât e?ti de frumoas?!
- Nu-i adev?rat! Sunt Doria!
- Nu e?ti Doria! M? crezi tâmpit? Nimic din tine nu este al Doriei, cea pe care o ?tiu eu. Ai alt? voce, chipul î?i este altul, ?tiu, puteai s?-mi trimi?i alte poze, nu ?tiu de ce, dar vocea nu aveai cum s? o schimbi. Nu e?ti Doria, e?ti mai frumoas? decât ea, dar ea e Doria, tu cine e?ti?
- ?i-am spus deja, sunt Doria! a r?spuns ea cu hot?râre.
- E?ti incredibil de frumoas?, parc? visez, dar... nu esti Doria, am ridicat, un pic iritat, vocea. Dac? nu ai fi atât de minunat?, ?tiu ?i cu cine semeni, cu personajul meu cel mai drag...
- Irina, Irina cea cu alunele în p?r ?i marea în ochi, ?tiu ?i actri?a care ?i-a inspirat-o, mi-ai spus asta, cândva, blonda din "Pacientul englez" Kristin Scott Thomas, ?aten? în acel film, natural mai închis? la culoare, ochii ei, marea din ochii ei o am ?i eu, a?a-i, te cred c? nu m? crezi c? sunt Doria.
- Cum s? te cred, când, pe lâng? faptul esen?ial c? nu e?ti cea din pozele ce mi le-ai trimis, nu ai nici vocea de la telefon. Nu e?ti Doria, dar cine naiba e?ti, de ?tii ce ?tie doar ea, Doria, sau mai bine zis de unde ?tii ce ?tie doar Doria, clar, doar ea ?tie ceea ce mi-ai spus despre Irina. Spune-mi cum se numeste personajul Doriei cu ajutorul c?ruia încearc? s? uite de ... cine? Cel cu care a petrecut un revelion la... Gil, cel care i-a oferit senza?ia unic? a fiin?ei întregi, împlinite al?turi de jum?tatea iubit??
- Dumnezeule cum le în?irui, m? sperii, e?ti obsedat, ?tiam asta, deci cel cu ajutorul c?ruia Doria vrea s? uite este Tudor, iar cel care i-a d?ruit prima iubire, care m-a f?cut femeie, vezi c? am avut curajul s? o spun, este Dor, Dorin de fapt, primul meu iubit, acum mul?i ani.
- Care este numele de carte al Doriei, iubita lui Dor?
- Tina, mai vrei ceva?...
- Nu mai vreau, Doria, nu mai vreau nimic, dar vocea, dulceg?riile Doriei, când r?spundea la telefon... Care este salutul ei, al t?u, al Doriei, al vostru, fir-a? s? fiu!?
- Buna de...ziua, de... dup? amiaz?, de... seara.
- Vino s? stai la mine, lu?m un taxi, î?i iei toate bagajele ?i povestim pân? diminea??! Hai la mine, camera ce ?i-am mai oferit-o e tot nelocuit?. Când ?i-am oferit camera ?i în ce condi?ii?
- La sfâr?it de vacan?? ?i de var?, înainte de a pleca la concurs cu copiii mei.
- ?i tu ce-ai f?cut, atunci?
- Am murit, în accident de ma?in?...
- Dumnezeule, Doria, m? înnebune?ti cu precizia asta! ?i totu?i, de ce mi-ai trimis pozele acelea false, dac? e s? te cred?
- Î?i voi spune alt?dat?.
- Dar ?i stilul ?i-e altul, Doria cea Veche ar fi vorbit altfel.
- În scris, sau la telefon, fa?? în fa??, ar fi vorbit exact a?a.
Am chemat-o din nou, insistent, s? stea la mine acas?, p?rându-mi-se firesc s? se întâmple a?a, dup? atâta vreme de când ne cuno?team. Frumuse?ea ei m? infiora, Doria din poze era mai pu?in frumoas? decât cea din fa?a mea, eram înnebunit de întâmplarea f?r? logic? ce-mi umplea via?a, frumuse?ea femeii din fa?a mea m-ar fi determinat, în condi?ii normale, ale unei întâlniri f?r? istoric, s? m? îndr?gostesc de ea, dar cum a? fi putut s? o iubesc pe Doria cea Nou? f?când uitate lucrurile neîn?elese, cele care nu aveau o explica?ie logic?. Doria cea Nou? era lâng? mine, cea Veche era departe, sau nu era deloc, cum spunea cea Nou?, frumuse?ea ei m-ar fi putut determina foarte u?or s?-i transfer toat? înc?rc?tura afectiv?, dac? iubirea pentru Doria cea Veche nu ar fi fost construit? lent, dar solid, bucuriile ?i triste?ile, întreb?rile ?i pu?inele r?spunsuri ale unui an ?i jum?tate de comunicare pe diverse canale de via?? virtual? intens?, toate calit??ile fiin?ei minunate pe care am început s? o iubesc exact când ea a început s? se ascund?, de fapt, mai corect cred ca ea a început s? se ascund?, când am început s? o iubesc eu, pericolul pe care îl reprezenta iubirea mea, întâlnirea noastr?, dac? toate astea ar fi avut un în?eles, pe care nu-l aveau, în ciuda nenum?ratelor scenarii ce mi le-am inchipuit.
- Nu vin în seara asta, r?mân la hotel, mi-a spus dup? trei ore petrecute în barul pictat alb negru, cerându-mi s? o conduc la hotel. Vreau s?-mi analizez tr?irile, sim??mintele noi din seara asta.
- Atunci mai stai cu mine, vreau s? te mai aud, ?i, mai ales s? te privesc.
- Bine, mai st?m, dar sunt obosit? ?i ce-or zice oamenii a?tia, m? prive?ti cu ni?te ochi, de mi-e ?i fric?!
- Câte poze mi-ai trimis, Doria? Câte poze ?i în câte e?ti ?i tu?
- E?ti nebun! De unde s? mai ?tiu eu, acum, câte poze ?i-am trimis?
- Vezi c? nu e?ti Doria? La cât de greu te-ai hot?rât s?-mi trimi?i câteva poze, nu aveai cum s? le ui?i! Cine naiba e?ti?
- Stai un pic, merg la hotel, m? uit în laptop, ?i mâine-?i spun exact câte poze ?i-am trimis, îmi amintesc de una la mare, una în z?pad? ?i una la ?coal?, parc?...
-Atât? Nu-?i mai aminte?ti de nimic altceva, p?zitoareo?
- Nu, cu mine nu, mai ?tiu câteva cu casa de la tar?, vreo trei, sau patru, una cu câinele.
- Ce face c??elul? Mai ai grij? de el?
- Ei, na! ?tii doar c? a murit, am vorbit de multe ori despre asta.
- ?tiu, p?zitoareo, dar î?i va fi greu cu mine, nu po?i s? le ?tii chiar pe toate, deja te-am prins, ai f?cut o gre?eal?, i-am spus zâmbind cu blânde?e, dându-mi seama c? dac? a? fi foarte agresiv, a doua zi ar pleca, f?r? s? mai pot afla cine a trimis-o la mine, fiind cu totul convins c? nu era Doria. "
- Cum ai prins-o, de unde erai a?a sigur? m-a întrebat Cleo, prins? în povestea mea, f?r? urm? de indoial?.
- Nu cu mult timp înainte de t?cere, i-am cerut, insistent, o nou? poz? Doriei ?i ea mi-a trimis p?zitoarea Vezuviului", eu numind în acest fel poza în care Doria st?tea pe marginea craterului, schi?ând un zâmbet. Ne?tiind de aceast? poz?, eviden?iat? în mod special, mi-a dovedit clar c? nu e Doria ?i voiam s? în?eleg cine e ?i de ce a trimis-o Doria la mine. M-am gândit c? e posibil s? nu fi ?tiut de aceast? poz? a Doriei, Doria s? nu i-o fi prezentat, când a preg?tit-o pentru întâlnire dar nu în?eleg de ce? A ?tiut de celelalte trei ?i de p?zitoarea" nu avea habar.
- Poate ?tia de existen?a pozei, dar nu ?tia c? ?i-a fost trimis?, poate Doria a avut un motiv s? nu-i spun?... zic ?i eu, ?i în consecin?? nicio conexiune între p?zitoarea" ?i tine nu putea exista în mintea Doriei celei Noi.
- De?teapt? ?ef? am ?i mai e ?i prietena mea, i-am spus râzând ?i ferindu-m? de mângâierea ei, aparent nervoas?, iscat? de remarca mea. S-ar putea s? ai dreptate. La instruire, Doria nu avea cum s? uite c? mi-a trimis ?i aceast? poz?, pe care am comentat-o ?i atunci când am primit-o. Nu în?eleg ?i pace.
- Cât timp a stat la tine?
- Nu a venit din prima sear?, nici în urm?toarele dou? zile, abia într-a patra zi, înainte de amiaz?, m-a sunat spunându-mi c? vrea s? vin? s? stea la mine. M-am învoit de la munc?, am luat-o din fa?a hotelului ?i i-am pus la dispozi?ie camera liber? din apartamentul în care locuiam, conform în?elegerii de la bun început cu Doria cea Veche.
- ?i ce f?cea?i toat? ziua?
- Eu plecam la munc?, ea r?mânea acas?, a f?cut cur??enie total?, mi-a sp?lat ?i aranjat toate hainele si lenjeriile de pat, în buc?t?rie luceau toate ca la expozi?ie, g?tea foarte bine ?i nu a acceptat nimic din ce aveam în frigider, ea cump?ra totul, spunând c? trebuie s?-?i pl?teasc? chiria într-un fel.
- ?i... doar a?a a pl?tit?...
- ?iganc? curioas? ce e?ti...
motto:
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro