Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Fata din galerie

de Doru Mihail

Ia s? v?d ce mi-a dat idiotul azi... Pinion conic! Ha, ce s? zic, nici nu m? mir. Bine, b?, dac? asta vrei, asta prime?ti. D?-l dracu, îl fac rapid. Fixez piesa, strâng bine de tot. Clanc! E prins?. Ma?ina începe s? toarc?, hâr?t, hâr?t, î?i face treaba cum trebuie. A?chiile sar, c?ldu?e, împr??tiate pe podea, dar ce m? scoate din s?rite? Uleiul! Care e în?irat peste tot! Cine pula mea n-a ?ters bacul? Clar, Vasile! Bo?orogul ?la nu ?terge niciodat? dup? el. ?la, frate, e aici de-o via?? ?i tot ca o varz? se ?ine de treab?. ?i ce dracu face? Nimic! St? ?i freac? berbunca, nici nu se obose?te s? cure?e dup? el. Îl ?in ??tia doar fiindc? a fost aici de la începuturi; b?trânul fabricii. Ce pula mea l-or mai ?ine… doar de decor? Nici nu face treab? ca lumea, ?i noi trebuie s? strângem dup? el de fiecare dat?.
Hâr?t! Ma?ina trage din nou, piesa se învârte bine. O pies? ca oricare alta, dar io-s cu mintea în alt? parte. Asear?… Asear? a fost foc la meci! Belea! În galerie, to?i urlam, f?ceam show. Îmi tremur? carnea de la cât am zbierat, dar adev?rul e c? nu fotbalul era faza. Era altceva. Fata aia… Bruneta aia! Da, m?, de ea-mi arde mie acum. Parc? m? v?d cum eram cu geana pe ea - ceva decât la fazele meciului. P?r lung, ochii babani, alba?tri ca ghea?a, dar de-aia care te arde. Nu era ca pi?ipoancele de pe la noi. Nu, frate! Alt? lig?! Se vedea clar. Îmbr?cat? scump, elegant?, parc? ie?it? dintr-o vitrin? de lux. Ce pula mea c?uta pe stadion… Nu m?-ntreba! Era venit? cu tac-su. Îl vedeai ?i-?i venea s? râzi – î?i pusese ?i el fular de galerie, dar p?rea pe dinafar? complet. Tac! Tac! Tac! Strungul merge, da io tot la ei m? gândesc. Tac-su… ce figur?! Genul de tip plin de bani, frate, se vedea de la o po?t?. Costum scump, c?ma?? c?lcat? perfect, ceas de mii de euro. Clar e vreun boss sau vreun director pe undeva. Omul ?sta n-avea ce c?uta printre noi, nici m?car în galerie. Îl citeai dup? fa??: se credea ?mecher, de parc? tot stadionul era sub nivelul lui. Fata? O ?ine ca pe o prin?es?, departe de tot ce-i nasol în via??.
M? gândesc la el ?i-mi vine s? scuip – trag o flegm? ?i-l aud pe maistru c? m? înjur?. D?-l dracu! ?i, când m? gândesc la papagalu de tac-su, îmi vine în cap jegosu de tata. Tocmai ce s-a întors din pârnaie. Exact pe contrast! Io am crescut cu scandaluri, cu pumni ?i cu taic?-miu intrând ?i ie?ind din bul?u. Ani de zile la mititica pentru scandaluri ?i harneli! Taic?-meu, frate! Când se îmbat?, e clar - tre s? ias? cu sânge. Are în el o furie de nu se poate controla! Nici n-are rost s? te pui cu el.
?i uite-l pe ?sta, tac-su ei, cum î?i ?ine fata în puf, parc? s-o apere de to?i. Ce dracu, m? uitam la el ?i m? gândeam: „Dac? n-ar fi fost ?sta, o combinam la soto!”. Îmi aduce aminte cât de nasol era când eram doar un pu?ti ?i-l vedeam pe tac-meu cum iese în c?tu?e din apartament, urlând ?i scuipând. Acu s-a eliberat, dar ce s-a schimbat? Nimic! E acela?i scandalagiu b?trân care sparge pahare când îi trece pragu la cap.
Hâr?t! Hâr?t! Piesa se învârte, a?chiile continu? s? sar?, dar capul meu e tot la asear?. O v?d cum se uit? peste um?r, încearc? s?-?i fereasc? ochii. Da, sigur se uita la mine. Se f?cea c?-i pas? de coregrafia din galerie, dar o sim?eam cum m? urm?re?te. De fiecare dat? când strigam, când s?ream, îi prindeam privirea. Ce pula mea s? mai zici? Se uita la mine! ?i sim?eam c? dac? n-ar fi fost tac-su acolo, s-ar fi întors la mine cu un zâmbet. Tac-su! ?la era problema.
Dup? meci, i-am urm?rit pe amândoi. Nu puteam s-o las s? plece a?a, f?r? s? fac nimic. I-am v?zut cum se îndreapt? spre parcare. Tac-su, în fa??, cu pa?i siguri, iar ea, în urma lui, parc? mai încet, parc? tr?gând de timp. M? vedea, sigur m? vedea! Din când în când, arunca priviri peste um?r. Era clar c? m? sim?ea în spatele lor. O sim?eam ?i io cum m? m?sura din priviri. În momentul ?la, mi-am zis: Acum ori niciodat?! Trebuia s? fac ceva.
M-am uitat în jur ?i l-am v?zut pe un fraier, un trec?tor nevinovat. N-avea nicio treab? cu mine, mergea pe lâng? ma?ini, dar io... io trebuia s? fac ceva. Mi-am luat inima-n din?i ?i i-am tras un pumn, direct în fa??, f?r? s? zic? nimic. Fraierul nici n-a ?tiut ce l-a lovit! ?i, cum l-am lovit, am început s? urlu: „Ce pula mea? De ce dai, b?, în mine?! M-ai provocat!” Am f?cut o scen? întreag?, ca s? par? c? fraierul m-a atacat, nu invers. ?i fata... fata s-a oprit. Se uita la mine, îngrozit?.
Tac-su s-a b?gat imediat, frate, ca un coco? cu pieptun fa??, de parc? putea s? fac? el ordine. Pula mea! Ce dracu credea c? face? Când a venit spre mine, i-am tras un pumn drept în mutr?. L-a luat prin surprindere, clar, c? nici nu ?i-a dat seama ce l-a lovit. Primul a fost din reflex, din nervi, dar dup? aia, când l-am v?zut c? încearc? s?-?i revin? ?i se uit? la mine ca ?i cum ar fi vreun erou, m-am enervat ?i mai tare. L-am mai pocnit o dat?, s?-l simt cum se frânge sub mâna mea. Dar pe dracu... nu c?dea, se ?inea tare. A încercat s? se ridice, s? dea… Hehe! Atunci, frate, am prins o furie de nu mai vedeam nimic în fa?a ochilor. Am început s?-i car pumni f?r? s? m? gândesc. Îi loveam fa?a, ?i sim?eam cum nasu i se strâmb?, cum sângele îi curge pe jos. I-am ?ifonat muia pe veci, s? mor io!
?i p?s?… Zbiera, frate! Urla de parc? o sfâ?ia cineva pe viu. Îi curgeau lacrimile ?iroi, iar ?ipetele alea… b?, î?i intrau direct în piept. Pizda m?-sii, mi s-a sculat pe loc când am auzit-o a?a. Plângea în hohote, de ziceai c? o s? cad? la p?mânt dintr-o clip?-n alta ?i nu se oprea.
Când am terminat cu tac-su, m-am întors spre ea. Am v?zut-o cum tremura. M-am dus la ea, frate! ?i i-am zis: „Hai, vino-ncoa! Dac? m? s?ru?i, gata, îi las în pace”. A venit spre mine încet, cu ochii mari ?i umezi, plini de fric?. M? priveau de parc? eram un monstru, dar a venit. M-a strâns în bra?e, ?i i-am sim?it pieptul lipit de mine. Respira?ia ei cald?, tremurul ?la prin tot corpul ei… mi-am zis c? e pentru mine toat? disperarea asta. ?i atunci mi-a pus buzele pe obraz. Buzele alea fierbin?i… lacrimile-i curgeau pe fa?? ?i crec? mi-am dat drumu când i-am sim?it c?ldura ?i lacrimile pe pielea mea.
Acum? Acum îmi v?d de pinionul ?sta nenorocit, îl fac f?r? s? gândesc, dar mintea mi-e tot la ea. ?tiu c? m? caut? poli?ia, clar! Nu mai dureaz? mult ?i vin peste mine. ?i ce dac?? S? vin?! Dac? m? iau, o s? mai am o ?ans? s-o v?d. Poate o v?d ?i din boxa acuza?ilor. Io o s? stau acolo, îmbr?cat în haine de pu?c?ria?, cu c?tu?e la mâini, ?i ea? Ea o s? fie în sala de judecat?, cu ochii ?ia mari, alba?tri, holbându-se la mine. Da, frate, poate plânge din nou, poate ?i-ar fi dorit altceva, poate o s? vad? în mine altceva atunci. M?car un moment s?-i mai prind privirea. M?car o secund? s? se uite la mine ?i s? ?tie c? io n-am f?cut totul degeaba. Futu-i, m?car în boxa acuza?ilor s?-i mai simt privirea pe mine!

Doru Mihail (diromil) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro