Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

P?zitoarea Vezuviului

de Paul Pietraru

- Singur sunt mereu, a?a-i, dar trist nu, dumneavoastr? m? vede?i mereu a?a, diminea?a nu am motive de mare bucurie, triste?ile mele vin împreun? cu bucuriile, de fapt vin pe rând, se schimb?, cand vine una, cealalt? pleaca ?i-mi schimb? ?i mie starea. Ca s? în?elege?i v? spun doar atât: nu-mi place cum tr?iesc acum ?i nu vreau s? m? am?gesc c? a? tr?i altfel. Sunt foarte singur ?i nu-mi doresc s? fiu, sau s? cred c? a? fi, altfel decât singur. Încerc s? înv?? demnitatea traiului în singur?tate.
- Ai dreptate, to?i suntem a?a, principiul îl în?eleg, m-am gândit ?i eu la alternan?a asta de multe ori, cred c? spui lucruri importante, grave, ?i le spui foarte frumos, dar nu le pricep, necunoscându-?i via?a.
- Când privesc oamenii în ochi simt dorin?a s? tr?iesc normal, s? tr?iesc de fapt, a?a c? evit s? v?d lumea, crezând, voind s? cred c? sunt mort, o umbr? a celui care ar vrea s? tr?iasc?. Este o form? de în?bu?ire a dorin?ei de via?? acum când ?tiu c? nu mai am cum s? tr?iesc a?a cum a? vrea. Umilin?a ce o simt, ap?s?toare, de nesuportat, vreau s? mi-o asum, s? o înv??, s? nu-mi mai pese deloc de ea, la fel ca unui om al str?zii. Poate c? vreau s? înv?? a muri.
- Cumplit! La ce te gânde?ti când stai cu ochii închi?i? Te-am v?zut de multe ori când nu ai de lucru ?i r?mâi pe gânduri.
- La multe, amestecate, la via??, la moarte, la mine ?i la al?ii, uneori ?i la Dumnezeu.
- Ce frumos vorbe?ti, ai citit mult la via?a ta? Cu ce te-ai ocupat înainte de a veni aici?
- Cleopatra, nu e nicio scofal? de capul meu, mi-ar fi drag a vorbi cu tine, iart?-m? c?-?i spun pe nume, de felul meu sunt vorb?re?, dar nu-?i pierde vremea cu mine, nu merit?, sigur nu merit?.
- Antoniu, eu nu am ?coal?, ?tiu c? ar fi bine s? am, parin?ii mei au fost s?raci, am doar opt clase.
- Dar ?i eu am tot opt clase...
- Nu cred, dar nici nu în?eleg de ce spui asta.
- Pentru c? atâtea am.
- Nu e?ti de pe aici, se simte dup? vorb?. De ce ai venit aici, în fund?tura asta plin? de ruine?
- Caut o femeie, i-am r?spuns simplu, hot?rât, f?r? ezitare.
- P?i la voi, acolo de unde vii, nu sunt femei?
- Sunt destule, eu caut o anumit? femeie, o femeie care este de aici.
- O cuno?ti?
- A?a cred...eam.
- ?i unde o cau?i?
- În gar?, în baruri, pe centur?... iart?-m?, nu mai vorbesc despre asta, iart?-m?!
- Nu trebuie s?-?i ceri iertare, stai lini?tit, iart?-mi tu curiozitatea, sunt femeie, iar tu e?ti ciudat, un str?in ciudat.
- Nu sunt ciudat, am doar lumea mea cum au ?i al?ii ?i ?tiu ce vreau, mi-e greu aici la voi, dar trebuie s? muncesc s? pot tr?i. Asta e tot.
- Ce frumos vorbe?ti!
- Da, m? pricep la vorbe...
Cu trecerea timpului, munca, chiar la depozit, era tot mai mult? ?i mai grea, m? dureau îngrozitor ligamentele de la coate ?i umeri, spatele de asemenea, eram nevoit s? înghit mai departe analgezice ?i antiinflamatoare, beam mult? ap? pentru a dilua medicamentele, mâncam usc?turi, dar, în cele din urm? a trebuit s? înghit ?i antiacide, pentru a sc?pa de durerile gastrice, tot mai intense.
Într-una din zile am întrebat-o pe Cleopatra dac? m? învoie?te ea sau trebuie s? vorbesc cu patronul.
- Te învoiesc eu, ai probleme?
- Nu cine ?tie ce, în dou? ore rezolv, apoi vin la lucru. Vreau s?-mi instalez internetul, stau la o b?trân? ?i nu are cablu, e la periferie.
- Bine du-te!
Am fost, am vorbit, am pierdut. Eram prea departe, nu eu, ci casa b?trânei, de ultimul abonat, ultima conexiune posibil?.
Îmi expirase contractul cu Orange, aveam un abonament scump, nu-l mai puteam pl?ti, oricum nu mai aveam telefon adecvat, am vrut s?-mi instalez o conexiune prin cablu, ieftin?, dar, locuind într-o zon? cu b?trâni ?i oameni nevoia?i, eram departe de firul lor, a?a c? nu era posibil? conectarea.
- ?i-ai rezolvat internetul? m-a întrebat Cleopatra când ne-am întâlnit, dup? revenirea la munc?.
- Nu, stau în p?dure ?i nu le ajunge cablul.
- ?i ce faci cu netul?
- Sper s?-mi pot cump?ra un telefon de ocazie ?i o cartel? ieftin?, cu internet, de minute nu am nevoie, nu trebuie s? sun pe nimeni.
- Poate e mai bine, via?a era mai simpl? când nu existau celularele astea uciga?e.
Dup? mai mult de o sapt?mân?, într-un moment când eram doar noi doi, mi-a spus cu emo?ie în glas, de neîn?eles pentru mine.
- A?teapt?-m? la plecare, te rog, nu pleca pân? nu vorbim!
- Bine doamn?.
La ora cinci dup? amiaz? eram stors, sleit de munc? ?i c?ldur?, m? preg?team s?-mi încep supravegherea unei parc?ri dup? ce aveam s? m?nânc, f?r? s? m? odihnesc, îmi impuneam cu t?rie acest program ori de câte ori ie?eam la cinci, f?r? prelungirea programului. M-am îndreptat c?tre ie?ire împreun? cu Cleopatra, lâng? ma?ina mea ne-am oprit, eu t?ceam a?teptând s? aud ce vrea, ea, cred c? nu avea curajul s? spun? ceva, asta sim?eam atunci, a?teptându-m? doar la ceva r?u.
- M? duci ?i pe mine în ora??
- Dar unde ?i-e ma?ina?
- M? duci?
- S?-mi spui doar unde.
?i-a deschis singur? portiera din dreapta, s-a a?ezat pe scaun, l?sându-?i capul pe spate, apoi întorcându-se c?tre mine:
- Mergem la o bere? Cred c? e?ti uscat de sete...
- Cleopatra, sunt uscat de sete, împu?it de transpira?ie, nu sunt o companie prea pl?cut?. Iart?-m? ?efa, dar nu am bani de bere la teras?! N-am mai fost la o teras?…
Am pornit ma?ina spunându-i:
- Când intr?m în ora? s?-mi ar??i pe unde s? merg.
- La intersec?ia mare faci dreapta pân? la blocul turn, apoi iar??i dreapta pân? la terasa „Parc".
- Stai la bloc?
- Nu, la cas?, e casa p?rinteasc?, am r?mas cu ei, mama mai tr?ie?te ?i casa îmi va r?mâne mie.
- S?-mi spui unde s? opresc.
Am v?zut de departe terasa "Parc", am redus viteza, a?teptând s? trag pe dreapta.
- Opre?te aici, asta e casa mea.
Bordura joas? mi-a permis s? urc cu ro?ile din dreapta pe trotuar, am oprit motorul, dar nu am ie?it din ma?ina s?-i deschid portiera.
- Nu-mi deschizi? Nu merit atâta lucru, m-a întrebat, cu dorin?a evident? de a m? scoate din ma?in?.
- Iart?-m?, stai un pic!
Am ie?it, am ocolit ma?ina ?i i-am tras portiera, care era deja deschis? aproape complet, dup? ce m-a v?zut afar? din ma?in?.
- Mul?umesc! Hai s?-mi vezi casa, am un nuc în curte sub care putem bea o bere rece, am la frigider câteva sticle.
- Cleopatra, abia a?tept s? ajung acas?, s? m? sp?l, s? m?nânc ceva, apoi am treab?, am treab? în fiecare sear? când nu ajung prea târziu.
- Mai ai un loc de munc??
- Nu, de fapt da, prezen?a mea este obligatorie în fiecare sear?.
- ?i nu poti face o excep?ie?
- Nu prea pot, nu mai dorm noaptea.
- Bine, am în?eles, stai doar s? bem o bere, apoi te duci la treab?.
- Ce-mi faci acum, mi-e atât de sete... beau o bere, apoi merg acas?, sper s? nu am probleme.
- Ce probleme s? ai?
- O bere la volan este egal? cu amend? ?i puncte anulate.
- Amenda ?i-o pl?tesc eu, cu punctele te descurci.
- Bine, fie, s? nu ui?i dac? vin mâine cu chitan?a.

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro