proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Exista un singur lucru care umbrea rela?ia noastr?, la început mai pu?in, nu am luat în seam?, îmi era tare drag? ?i nu prea vedeam altceva, treptat nici ea nu se mai ferea ?i nici eu nu mai eram atât de orbit de dragostea ei, a?a c? am început s? m? îngrijorez, observând mai atent obiceiul ei de a bea cam mult, ?i mai ales t?rie. - Eu nu beau! - Atât mi-ar mai trebui. - S? nu v?d alcool în fa?a ochilor! erau replicile ei tran?ante la început, apoi - Cum am putut s? beau asear?!, - Ce gust r?u am în gur?, nu mai beau niciodat?!, - Nu beau vin, mi-e r?u dup? el, la o vreme când hot?rârea ei de a ascunde deprinderea s-a mai tocit, ?i, în cele din urm?, viciul a triumfat ?i o serie de fapte aveau s? m? întristeze foarte tare.
Eram în buc?t?rie, g?team împreun?, am b?ut un coniac, am servit-o ?i pe ea, ?i din când în când disp?rea în dormitor, întorcându-se tot mai b?ut?. Cuno?team aceste manevre ie?ite de sub control ale celor dependen?i de alcool, ei având impresia c? sunt foarte inteligen?i ?i dibaci ?i nimeni nu ?tie adev?rul, la un moment dat sticla cu coniac a disp?rut cu totul din buc?t?rie, era dovada pirderii complete a autocontrolului, mi-am f?cut drum în dormitor când ea era întoars? în buc?t?rie, am c?utat sticla ?i am avut surpriza s? mai g?sesc înc? una, plin?, ascuns? în geanta ei. M-a întristat enorm descoperirea, m-am închis în mine, nu puteam s?-i spun pe fa?? ce ?tiam, am sugerat doar c? nu e bine ce face, s-a f?cut c? nu pricepe, retragerea mea era tot mai evident?, cred c? ?i-a dat seama de ce, a încercat s? repare cumva situa?ia, declan?ând un preludiu prelungit, mângâindu-m? pe tot corpul, centimetru cu centimetru, f?r? nici un rezultat, mu?enia mea era atât de acuzatoare încât , la un moment dat, s-a ridicat s? plece spunând ca ea nu poate dormi în pat cu un iceberg. I-am spus s? r?mân? pân? diminea?? c? plec eu în cealalt? camer?, f?r? s?-i dau vreo explica?ie. Când m-am întors de la munc? era plecat?, cu toate lucrurile ce le adusese, în timp, în apartamentul meu.

VII

Dup? plecarea ei, discu?iile cu Maria, de?i ar fi trebuit s? se dezvolte, aveau s? intre, încet, încet într-o nou? faz?, dialogului luându-i locul un monolog obsesiv.
- M-am gândit în seara asta la noi. La mine, la tine. HEI!!!!!!!!!! E?ti un om norocos ?i cred c? ai avut o via?? frumoas?, doar în ultimii opt ani totul s-a dus, dar, cum ?i-am mai spus, de copilul t?u nu te po?i desp?r?i niciodat?. Sup?rarea vine, trece, dar leg?tura dintre un p?rinte ?i un copil nu se poate ?terge, decât dac? oamenii sunt prea încuia?i, voi doi fiind oameni inteligen?i a?i stat lini?ti?i, ?i împ?carea, eu am ?tiut c? o s? v? împ?ca?i, a venit a?a cum trebuia s? vin?. Pentru mine a fost una dintre cele mai emo?ionante situa?ii. Dac? te-ai fi auzit cât ai fost de fericit când mi-ai spus: " MI-A SCRIS FETI?A". ?i-am sim?it emo?ia în glas, nu puteai s? o ascunzi, nici m?car la telefon. Conversa?ia dintre voi a fost, dup? cum mi-ai spus, a?a cum trebuia s? fie, f?r? aduceri aminte, f?r? explica?ii. Dac? a fost a?a, ai procedat corect. A?i fost superbi. Felicit?ri pentru amândoi! M? bucur mult pentru tine, m? bucur c? ai din nou ceea ce ai tu mai de pre? pe lume!
Azi a venit nepoata ?i s-a a?ezat lâng? mine, dar nu a stat mult, a plecat. Eu nu pot s? a?tept nimic, noi nu ne-am certat, r?ceala ei a venit treptat, a?a simte. Asta înseamn? s? nu fii p?rinte. Nu e?ti iubit, chiar dac? ?i-ai da ?i sufletul din tine, ?i-l ia ?i ?i-l sfârtec? în mii de buc??i, cu nep?sare. Mi-e greu crede-m?, mi-e foarte greu, mi-e greu pentru c? mie îmi lipse?te lini?tea ?i iubirea. Pe tine mi-e ?i fric? s? te iubesc. Am sentimente puternice pentru tine, dar încerc s? le ?in în frâu cât pot. Mi-ai spus de câteva ori, foarte u?or, c? alegi singur?tatea. Incertitudinea asta nu-mi d? pace. Nu ?tiu ce am, dar nu m? simt bine în casa mea, eu m? sim?eam bine, ?tiam s? m? bucur de s?rb?tori, le a?teptam cu drag, îmi aranjam casa frumos, preg?team multe bun?t??i, a?teptam cu drag musafiri, dar acum nu mai simt nimic ?i nu mai a?tept nimic. Sufletul meu e gol, a?a îl simt. Simt doar incertitudine, team?, neîncredere. A? vrea s? simt un dram de lini?te, un dram de bucurie, iar atunci, diabetul, inima, respira?ia, poate le-a? mai p?c?li ceva ani.
Iar n-am avut ce face ?i ?i-am scris aiureli, scuz?-m?!
Am nevoie de un loc cald ?i luminos, un loc al meu în care s?-mi g?sesc lini?tea. Eu ?tiu c? acel loc ar trebui s? fie în mine. Din mine trebuie s? porneasc? lini?tea, care s? se fac? sim?it? ?i celor din jur, din mine trebuie s? porneasc? bucuria, care s?-i bucure ?i pe cei din jur. Poate din cauza asta nu primesc nimic, poate nu ?tiu eu s? d?ruiesc, dar nu cred. De data asta am eu nevoie s? primesc de la cei din jur lini?te, bun?tate, bucurie. Eu acum am obosit un pic mai mult ?i nu m? descurc singur?. Dar se pare c? eu filozofez nu glum?, iar mie filozofia nu-mi place. Îmi plac lucrurile simple ?i luate a?a cum sunt, dar se pare c? simplitatea uneori e foarte complicat?.
Încearc? s? fii în?eleg?tor cu mine, iar dac? crezi c? m? iube?ti ?i nu mai vrei singur?t??i atunci du-?i crucea, glumesc, atunci fii bun cu mine, în?elege-m? ?i ajut?-m?, nu m? certa c? m-a certat destul via?a de când m? ?tiu.
-Bun? diminea?a Maria! Iar ai scris rânduri frumoase, dureroase, dar minunate. De acum nu mai e o surpriz? pentru mine, scrii foarte frumos, a?a cum e?ti tu, simt asta ?i a? vrea s? o ?tiu, s? te vad, nu doar cu ochii min?ii. Gânduri bune, iubita mea neîncrez?toare!
Maria avea s? m? uimeasc? ?i mai mult atunci când avea s?-mi fac? dovada cuno?tintelor ei de matematic?, excep?ionale, aproape la zi, de parc? timpul de la terminarea liceului nu a avut niciun efect asupra memoriei ei, de fapt am în?eles c? adev?rata ei pasiune asta a fost, matematica, dar din motive materiale nu a putut s? continue studiile atunci, iar ulterior s-a apucat de altceva. ?tia la fel ca în urm? cu douazeci ?i cinci de ani derivate, integrale, algebr?, geometrie ?i trigonometrie ce s? mai spun, erau proaspete în mintea ei o mul?ime de lucruri demult uitate de mine, nefolositoare de altfel niciunuia dintre noi.
Sensibilitatea ei dincolo de limita normalului, sensibilitate pe care am dedus-o mai ales din textele ei, dar am ?i tr?it-o, în anumite forme, în discutiile telefonice, interminabile uneori, f?cea ca starea ei s? se deprecieze foarte u?or, chiar la stimuli adu?i din trecut, la gânduri scoase la lumin? din memoria mai mult sau mai pu?in îndep?rtat?.