proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ca orice pensionar privesc ?i eu la televizor. Politica româneasc? - ?atra de ?igani cu savurosul ei alai g?l?gios care trecea pe uli?a copil?riei mele. Pirandele despuiate, ce-?i ziceau paparude, acoperindu-?i misterul cu o “fust?” de bozii, dansau s? ne aduc? ploaia; dup? ele veneau m?ritatele cu batic, prunci în bra?e ?i cu ghiocul, pentru un pumn de m?lai, s? ne ghiceasc? viitorul; urmau c?ld?rarii care î?i cereau trei sute de lei pe o c?ldare, dar ?i-o d?deau ?i pe o sut? dac? puteai s? o ar??i; urmau ?ig?ncile b?trâne cu ierburi de baie, de leac ?i de dragoste; în final trecea ursarul – starostele vindec?tor dac? aveai curajul s? la?i fiara s? te calce în piciore.
La noi ?iganiada începe cu starostele de la partid... pirandele lipesc afi?e pe ecran ?i-n loc de ploaie aduc bani de campanie.
Umbl? vorba c? omul face planuri ?i Cel de Sus râde. Biet pe?ti?or, ce înoat? în misterioasa relativitate a oceanului cunoa?terii, ?tiu c? la începuturi neamul omenesc purta acela?i nume ?i se în?elegea într-un singur grai. Din Biblie am aflat c? la Turnul Babel, zeul, din motive personale, s-a sup?rat pe el ?i i-a încurcat limbile. Pot accepta afirma?ia c?, dup? Potop, zeul i-a d?ruit lui noe, ca semn de împ?care, curcubeul. N?scut cre?tin, tr?iesc în dogma c?, dup? alungarea lui adam ?i a consoartei din rai, atotputernicul l-a trimis pe Iisus cu r?va? de împ?care la urma?ii biblicului p?c?tos. Pare logic ca, în a doua sa venire, Messia s? dezlege limbile ?i omenirea s? revin? la ce a fost odinioar?. Mul?i or fi încercat s? fac? asta pân? acum. Primii pe care i-am cunoscut eu au fost bol?evicii, cu revolu?ia lor mondial? ?i nu le-a ie?it. Acum se dau de ceasul mor?ii globali?tii, cu noua lor ordine mondial?, dar sunt pe cale s? falimenteze. ?i Hitler încercase una, ?i nici lui nu i-a ie?it. Se pare c? în spatele acestor încerc?ri stau demoni ce î?i zic c? apar?in poporului ales, dar î?i au r?d?cini prin nordul m?rii caspice.
Scrutând lumea din perspectiva paradigmelor actualului meu prezent, a? îndr?zni s? afirm c? parc? întrez?resc trendul devenirii umanit??ii... Mi-e greu, îns?, s? accept c? aceast? minunat? coloristic? a geospiritualit??ilor planetei albastre î?i va pierde nuan?ele ?i se va dizolva într-o unic? culoare tern?. Pare împotriva firii ?i bunul meu sim? se revolt? împotriva ideii c? actualele identit??i comunitare (na?iuni) vor deveni o entitate.
Deocamdat?, urmându-ne destinul, genera?ia mea de români, ne tachin?m c? suntem la jum?tate de drum. Am petrecut dou?zeci ?i patru de ani sub ceau?ism ?i treizeci ?i cinci de tranzi?ie ?i democra?ie occidental?, nu atenian?. Dincolo de euforii ori depresii, poate e vremea unui moment de reflec?ie – unul în care s? scoatem capul din nisip ?i s? privim mai atent în jur. Eu unul, chiar dac? acum sunt un pic mai ?tirb, mai coco?at ?i plin de riduri, mi-am p?strat curajul de a m? privi în oglind?.
S? o scurtez, port cu mine amintiri frumoase, dar jur c? nu sunt un nostalgic în sensul peiorativ al cuvântului, pu?ini au trudit ca mine pe vremea aia! srl.-eurile (s?pt?mân? redus? de lucru – cu dou? ore sâmb?ta de dou? ori pe lun?) de care m-am bucurat pot fi num?rate pe degetele unei mâini, iar în duminica par?, când aveam voie s? circul cu ma?ina personal?, eram de serviciu pe unitate, în alarm?, în aplica?ie sau la trageri ori în cine ?tie ce misiune.
Spre cinstit? reamintire, în epoca de aur statul aloca ?aptezeci la sut? din venitul na?ional pentru dezvoltare ?i treizeci la sut? pentru consum. Ne era mereu frig, foame, deseori citeam la lumânare, st?team la cozi ?i f?ceam cincinale în patru ani ?i jum?tate. Partea neoperativ? dintre noi, militarii, participa la marea oper? de construc?ie na?ional? în mine de c?rbune ?i uraniu, pe marile ?antiere, la iriga?ii, munci agricole, interven?ii la calamit??i naturale etc. Pentru c? asta ne era meseria, ne sacrificam pentru dezvoltarea ?i ap?rarea patriei. În acel august 1968 am reu?it s? oprim o invazie
. Eram cei mai performan?i din Tratat în poligoanele de trageri antiaeriene sovietice ?i între camarazi ?i ast?zi mai glumim c? ru?ilor de aia li s-a f?cut fric? s? debarce pe aerodromurile pe care le ap?ram noi. ?tiam c? parte dintre alia?i continuau s? comploteze împotriv?-ne, dar nu îi mai primeam s? fac? aplica?ii cu trupe pe teritoriul na?ional, ceream desfiin?area pactului fr??esc ce invadase Cehoslovacia, ne f?cuser?m doctrin? ?i industrie proprie de ap?rare; dar, mai ales, lucram din greu la marele tratat de istorie militar? a poporului român – sfid?tor act de demnitate na?ional?, declara?ie neoficial? de neatârnare.
Dup? venitul pe locuitor ne plasam în lumea ??rilor în curs de dezvoltare ?i ne propuneam s? devenim ?ar? mediu dezvoltat?. Eu m-am n?scut într-o societate preponderent ??r?neasc?, dar când a fost împu?cat primul pre?edinte al Romaniei ?ara devenise preponderent industrial?. Exodul de la ?ar? la ora? era a?a de puternic c? era un lux s? ob?ii buletin de Bucure?ti. Se dorea s? devenim societate socialist? multilateral dezvoltat?. Eu unul, fost ?ef de promo?ie la facultatea de filosofie, nu reu?am s? pricep ce era aia. Dar vedeam cum se construiau marile platforme industriale, unice pe continent, Pipera – Midia N?vodari – Combinatul siderurgic Gala?i – citadela fizicii de la M?gurele – portul Constan?a – combinatele petrochimice – ALRO Slatina – IMGB – 23 AUGUST etc., canalul Dun?re – Marea Neagr?, Transf?g?r??anul, centrala atomoelectric? Cernavod? ?i câte altele pe care le-am uitat. Se construise prima autostrad?, canalul Dun?re – Marea Neagr?, era aproape de finalizare sistemul de iriga?ii, aveam o flot? comercial? care, zice-se, ne plasa pe locul trei în Europa, se construiau Metroul ?i Casa Poporului în Capital?. Aveam fabric? de diamante ?i de ap? grea, fabrici de medicamente; eram singura ?ar? din lume care î?i achitase datoria extern? ?i încercam s? devenim bancheri planetari punând temeiul unei B?nci Interna?ionale, iar aurul românesc avea ?tan?? recunoscut? în lume. Fabricam nave de mare tonaj, tancuri, tab-uri, rachete, avioane de lupt?, etc ?i ne l?udam c? eram în stare s? producem ?i bomba nuclear?. Ne consideram pol de putere în lumea a treia, a c?rei pia?? de desfacere ?i resurse le valorificam în interesul nostru.
Ne s?turaser?m, îns?, de aceste mari victorii socialiste, care sacrificau omul în numele unei idei; poate n-o în?elesesem ori obosisem, c?ci în decembrie ?i eu m? num?ram printre ferici?ii c? m?m?liga româneasc? a explodat, c? am reintrat în istorie, f?când ?i noi o revolu?ie pe care o percepeam drept reevolu?ie. Abia acum, foarte târziu realizez c? tocmai când abia sc?paser?m din labele marelui urs, ra?ia de libertate pe care dispera?i ne-o în?f?ca?er?m ne-a orbit într-atât încât am nimerit între col?ii regelui junglei.
Dispunem de c?c?l?u de libertate, dar, dup? trei decenii de experiment social în care tranzi?ia a f?cut din noi cobaii continentului, tot habar nu avem s? tr?im în acest ecosistem. Am r?mas aceia?i “înapoia?i” care cred în Dumnezeu ?i în taina c?s?toriei, î?i pasc pe desp?duri?ii mun?i str?mo?e?ti turmele de oi, î?i vorbesc în grai neao? limba ?i î?i povestesc pe lâng? vatr? istoria; aceea?i ??rani (terrani) care înc? m?nânc? ciorb? ?i tocan? g?tite în cas? din zarzavaturi din propria gr?din?, despre care abia acum afl?m c? sunt bio. Ni?te naivi al c?ror incon?tient colectiv, se treze?te ?i începe s? viseze c?, într-o zi, împreun? cu to?i românii cu care ne învecin?m vom convie?ui în aceea?i ?ar? - Ramania Natural? a celui mai numeros neam dup? al inzilor. Acesta e globalismul la care m? închin, f?cându-mi geto-zalmoxiana mea cruce.
Între timp, f?r? s? b?g?m de seam?, ne-am depopulat,ne-am pierdut suveranitatea, resursele peste care eram st?pâni, am devenit datori vându?i ?i spre a supravie?ui cer?im pe la Înalte Por?i; s? le intre în gra?ii unii cona?ionali se prostituiaz? cu neru?inare, tr?d?deaz? ?i fur? ascunzând în paradisuri str?ine ce-i al nostru ori se r?zboim între ei pe ciolan ca cei mai aprigi inamici. S-a dus vremea când eram a treia putere olimpic? a lumii, când gimnastele noastre umileau mai marii lumii; nu ne mai propunem premii nobel, ne l?ud?m cu cei trei cona?ionali care au reu?it s? urce în topul miliardarilor lumii, pref?cându-ne c? nu-i mai vedem pe s?racii care nu mai încap în spitale ?i pe cei care mor prin canale. Pu?ini dintre copiii celor peste cinci milioane de dispera?i ce au ales calea bejaniei dincolo de actualele hotare, pe care schengen-ul refuz? s? le integreze, se mai recunosc români. Cei mai faimo?i dintre ei cuceresc lauri sub alte drapele.
Încerc s?-mi imaginez, cu ochii min?ii, acest succint crochiu, configurat de un meseria? în acuarel? ori grafiti, ?i a?ezat pe acela?i perete alb lâng? cel rezultat pe baza raportului pre?edintelui ??rii privind starea na?iei, prezentat cu ocazia pred?rii mandatului c?tre cel pe care îl vom alege în curând. Nu am nicio îndoial? c? privitorul va observa cu greu vreo asem?nare. Ba nu, cu am?r?ciune poate un singur element de continuitate ar descoperi. Atunci experimentul marxisto-leninist scindase societatea între s?r?cimea ruralo-agrar? muncitoreasc? ?i oligarhia devenit? tot mai neproletar?. Acum experimentul democrato-occidental men?ine aceea?i polarizare, dar între cei ce muncesc pe mai mult ori mai pu?in ?i marele partid al celor care fur?, format din g??tile acelora?i ve?nic pretenden?i la scaunele puterii ?i beizadelele lor ce, la patru ani, ne impun prin mijloace de persuadare ori subtil? constrângere votul.
Biet muritor, poate eu am prezentat un tablou prea subiectiv ?i gre?esc, de aceea m? ab?in de la comentarii. Mi-ar pl?cea, îns?, s? cred c?, la finalul noii macromanipul?ri electorale din aceast? toamn?, înainte de a intra în camera de vot, ochii aleg?torului vor întrez?ri ?i ceva din naiva mea micropanoramare a Romaniei actuale. Cer iertare cititorule dac? ai alt? p?rere, ?i-o respect ?i te rog pe tine, Doamne, s? ne judeci bunacredin?? cu m?sura Ta! Nu sunt jurist s?-mi pot da cu p?rerea despre decizia Cur?ii Constitu?ionale de a interzice unui cet??ean român dreptul de a candida la o func?ie public? în propria ?ar?. Dac?, în sfâr?it, dup? o istorie întreg? am ajuns în democra?ie, atunci e dreptul poporului s? aleag? liber dac? vrea cu turcii ori cu grecii! Ca neofit înclin s? cred c?, nu ?tiu cât de îndrept??it, ni?te in?i neale?i dintr-o institu?ie a statului, confisc? dreptul suveran al poporului de a alege. ?i atunci când pe p?mânt lege devine f?r?delegea nu ne mai r?mâne decât justi?ia divin?.
Al dracu noroc ce-am mai avut ?i noi! Speria?i de interna?ionalismul proletar c? o s? pierim ca na?ie, am s?rit din trenul socialismului ?i, s? nu r?mânem de c?ru??, fugim bezmetici dup? trenul democra?iei, acela?i drac abil ascuns sub alt? vopsea.
Apropos de destin, dac? mi-ar fi fost scris s? candidez ?i eu al?turi de cohorta asta de neaveni?i, mi-a? fi simplificat programul electoral la o singur? fraz?: “Nu sunt zidar, dar mi-am construit, cu mâna mea, o cas? dup? m?sura sufletului meu nu s? se potriveasc? la u?ile ?i ferestrele lor!”