proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

?i azi, sper c? Mo? Nicolae te-a g?sit ?i ?i-a r?spl?tit, în vreun fel, bun?tatea, în?elepciunea ?i cumin?enia! Ce ?i-a l?sat în ghetu?e?! Pe lâng?, toate darurile ?i bucuriile zilei, î?i trimit ?i eu gândul meu bun ?i ur?rile de s?n?tate, împliniri ?i mult noroc!
Cu prietenie!
- Doria, via?a se întâmpl? indiferent de voin?a noastr?. În acest moment, cred c? pot ?i vreau s? dezvolt o prietenie virtual? cu tine, ?i în acest context a? vrea s? ?tiu câteva lucruri despre tine, dup? ce-?i voi spune câteva despre mine. Sunt un om normal, b?trân, zic eu, am 56 de ani, sunt inginer, dar nu prin voca?ie ci din întâmplare, scriu pove?ti, cred eu frumoase, sunt singur, de când, în urma divor?ului, fiica mea m-a abandonat în favoarea mamei ei, ?i asta nu ar fi foarte grav, dar alegerea a fost f?cut? în balan?? cu bunica ei, fosta soacr?. A? vrea s? ?tiu cu ce te ocupi, ce-?i place s? faci, care sunt pasiunile tale. Cu cele mai bune gânduri.
- Nu vreau s? gr?besc nimic, vreau s? ne putem face o p?rere corect? ?i complet? unul despre cel?lalt, dar, repet, nu m? mul?ume?te virtualul. ?i nu a? prea vrea s? fac ni?te eforturi, dac? ?tii, de la început c? ele sunt inutile! ?tiu, de asemenea c?, în ciuda oric?rei bune-credin?e, e posibil ca întâlnirea real?, de va fi s? fie, s? ne arate c? nu ne-am putut apropia ?i c? suntem doi str?ini. Trebuie luat în calcul ?i asta!
Nu e?ti b?trân, nu trebuie s? gânde?ti a?a! Suntem ceea ce Dumnezeu a dat s? fim acum, în toamna vie?ii. Eu am 53 de ani, de multe ori, nu-mi vine s? cred c? ar fi vorba despre vârsta mea. Dar încerc s? înv?? s? o accept, s? m? bucur de ceea ce mai pot realiza de-acum încolo, s? m? refugiez în durerile trecutului cât pot mai pu?in. Se poate tr?i frumos la orice vârst?, cât suntem s?n?to?i. Totul e s? în?elegem c? iubirea matur? este altceva decât ceea ce înseamn? iubirea avântat? din tinere?e ?i c? nu pe aceea ar trebui s? o c?ut?m c? nu ni se mai potrive?te ?i nici n-o mai putem tr?i a?a! Dar e frumoas? ?i iubirea vârstnic?, atunci când aduci cu tine în?elepciunea acumulat? ?i sufletul deschis, ?i înc? tân?r!
M? bucur c? scrii, poate voi fi candva ?i cititorul t?u fidel! Î?i doresc s? reu?e?ti s? a?terni pe hârtie tot ce gândul t?u, inima, ?es frumos ?i în?l??tor!
?i eu scriu câteodat?... De profesie sunt dasc?l, predau în gimnaziu. Am predat ?i în înv???mântul primar! Sunt divor?at? de doi ani, ?i, din p?cate, n-am copii!
În ceea ce prive?te leg?tura cu fiica ta, trebuie s? faci tot ceea ce depinde de tine ca s? o restabile?ti! Ave?i ?i tu ?i ea nevoie de asta! Las? pu?in timp, s? se a?tearn? lini?tea. Sun-o periodic, scrie-i, f?r? s? o cer?i. Exprim?-?i în cuvinte simple ?i calde, dorul, iubirea ?i nevoia de a v? fi aproape. Sunt sigur? c? va fi, cândva, o întoarcere fireasc? spre tine! Nu-i vorbi niciodat? urât despre mama ei, cu care, cred c?, o minim? leg?tur? va trebui s? p?strezi mereu! Doi oameni care fac împreun? copii, sunt "condamna?i" la a comunica tot timpul ?i la a p?stra o minim? decen?? în comunicarea aceea!
A? vrea s?-mi spui, sincer, care este rela?ia ta cu alcoolul. Acesta a fost motivul divor?ului meu! N-a? putea lua de la cap?t o astfel de poveste! Nu vreau s? în?elegi c? a? fi absurd? ?i nu în?eleg c? exist? evenimente, zile pur ?i simplu în care pic? bine un pahar de ceva. Dar conteaz? mult cantitatea, autocontrolul, manifestarea, frecven?a! E o condi?ie peste care nu trec într-o viitoare prietenie! Nu pot, nu fiindc? sunt c?poas?! De asemenea, ceea ce n-a? mai vrea, sub nicio form?, s? mai tr?iesc, este posibilul pustiu afectiv dintre mine ?i un altul, acel gen de singur?tate în doi, mult mai nociv? decât singur?tatea obi?nuit?!
Nu-?i împov?ra sufletul, intrând în rela?ii, înainte de a-?i face p?reri cât mai complete despre omul spre care întinzi firul nadejdii! Cred c? rela?iile întâmpl?toare, numeroase, nu-?i pot oferi decât am?giri/dezam?giri, poate chiar mici bucurii, dar mult prea pu?in, dac? î?i dore?ti, cu adev?rat, s? ai destul? vreme în care s? î?i po?i construi o rela?ie frumoas?, de durat?, care s? te esen?ializeze (nu conteaz? cum se va numi, forma ce o va îmbr?ca. Conteaz?, exclusiv, con?inutul ei!) O rela?ie de calitate î?i poate îmbun?t??i via?a, te face s? gânde?ti altfel, te ajut? s? te eficientizezi, s?-?i gase?ti rostul ?i drumul.
- E?ti teribil? Doria! Atât de tran?ant?. Îmi place stilul t?u, te-ai ars o dat?, por?i ghea?a în geant?, a?a-i? Este normal s? nu m? crezi, ce dracu mai scrie ?i ?sta? te întrebi, a?a-i, ce dracu mai scriu ?i eu, dac? nu am publicat nimic, este ?i el un scriitora? ratat care se crede mare "clasic" Da draga mea, î?i mul?umesc pentru c? e?ti de acord cu un pahar, î?i voi cere acceptul pentru al doilea, po?i fi lini?tit?, nu am probleme cu alcoolul, ?tiu, vei spune, to?i spun a?a, dar beau de sting orice foc, aici nu ai cum s? verifici, poate doar în timp, asta e, via?a, ca ?i afacerile, necesit? riscuri asumate.
- Nu trebuie s? îmi ceri acceptul pentru al doilea pahar. Mi-ar pl?cea s? am încredere c? ?tii tu, când e bine/necesar s? te opre?ti! C? e?ti destul de în?elept! Asta m-ar face s? fiu mândr?! ?i pre?uie?te, pentru sufletul meu, mult mai mult decât a fi îngrijorat? sau a-?i da voie, cu sufletul strâns!
- Ce frumos scrii! ?i-ar pl?cea s? ai încredere, chiar ai, e?ti mândr? de în?elepciunea mea, ?i asta pre?uie?te mult pentru tine. Superb! Hai te rog, las?-te prins? în mrejele acestei prietenii, chiar virtuale! Mi-ar p?rea tare r?u s? nu-?i mai citesc frazele rânduite cu atâta elegan??, crede-m?, nimic nu m? bucur? mai mult decât limba român?... frumos "temperat?" - st?pânit?, zic. Nu pierzi mare lucru, pentru c? nici nu ai câ?tigat, înc?, mare lucru. Ce-?i place cel mai mult?
- Îmi place tare mult s? citesc poezie. A?a m? ?i relaxez sau "fug" de singur?tate, de sup?r?ri, uneori chiar scriu, dar ceea ce-mi iese mie e departe de ceea ce citesc! De asta le ?i numesc "jocuri" sau, ?i mai realist "prostiu?e".
Îmi place ?i s? ascult muzic?, m? cam înso?este peste tot!
Îmi place s? m? plimb, s? c?l?toresc atunci când am timp liber (nu m-a? prea plânge, de-acum, de asta!)! Iubesc muntele în toate anotimpurile, dar îl tr?dez, în fiecare var?, pentru o vreme, când mi se face dor de mare, de imensitatea cerului, de prietenia pesc?ru?ilor, de furia sau bolboroseala valurilor, de nisipul fierbinte de sub t?lpi. ?i când mi-e dor tare s?-mi mai adie briza prin p?r!
Îmi place atmosfera s?rb?torilor de iarn?, dar o evit cât pot în ultima vreme fiindc? m?-ntristeaz? prea adânc! Sunt s?rb?tori ale familiei, ale armoniei suflete?ti, ale împ?c?rii, toate acestea nepotrivite cu starea mea, cu realitatea vie?ii mele! O zi/un weekend cu bucurii ?i cu senin în suflet, î?i doresc!

VI

Ana era, este de fapt, o femeie tare vrednic?, al c?rei divor? petrecut cu cinci ani în urm? ascundea, ca fiecare divor?, o dram?, ?i tot ca fiecare divor? a fost precedat de al?i câ?iva ani de separare, de convie?uire formal? ?i ostil?. Ochii marini ?i linia arcuit? a buzelor o f?ceau foarte atr?g?toare, mai ales când era privit? de foarte aproape ?i î?i deschidea ?i mai mult ochii mari cu iriz?ri incredibile. Am f?cut dragoste de la a doua întâlnire, mi s-a d?ruit cu o pasiune neexersat? de vreo ?apte ani, era de o senzualitate ie?it? din comun. Locuia singur?, dar întâlnirile aveau loc doar la mine, nu aveam zile preferate pentru întâlnire, am locuit o vreme împreun?, oricum în perioadele cât Ana se g?sea la mine acas?, erau extrem de scurte ?i seci întâlnirile virtuale cu Maria. În realitate, când r?mâneam singur m? aruncam cu ner?bdare în comunicarea virtual? cu ea. Dialogul se lega uneori mai greu, îi sim?eam triste?ea pe care o justifica prin nemeritatele ei suferin?e fizice. Trebuia s? treac? ceva timp, în fiecare zi de dup? absen?a mea, ?i de fapt câteva zile se repeta u?oara înstr?inare, ne apropiam încet, ?tiam c? sufer? dar aveam nevoie ?i de dragostea Anei, la fel de mult cum m? hr?nea iubirea, marturisit?, de altfel, pentru Maria.
Nici Ana nu voia s?-?i tr?deze suferin?a datorat? legaturii mele cu tipa virtual?, virtuoasa cum i-a spus ea, într-un moment de r?bufnire. Mereu spunea c? nu-i pas? de ceea ce scriu atâta vreme cât m? v?d doar cu ea. ?tia c? mi-e drag?, cred c? ?i ea m? pl?cea, dar, sau poate tocmai de aceea am depistat c? a deschis ni?te fi?iere în care aveam dialogurile noastre, zeci de pagini de conversa?ie ?i dest?inuiri. Am certat-o, s-a sup?rat, a plecat f?r? s? stea pe gânduri, cred c? nu cearta în sine, ci existen?a Mariei a sup?rat-o mai tare, dar, dup? o s?pt?mân?, a revenit ?i ne-am reluat rela?ia plin? de tr?iri minunate. Totul func?iona perfect în acea vreme, între noi. Diminea?a, de?i ar fi putut s? doarm?, m? înso?ea la cafea, îmi preg?tea gustarea, a?tepta s? plec la munc? ?i apoi, arareori se mai b?ga în pat, de cele mai multe ori apucându-se de rânduit lucrurile prin cas?. F?cea ordine în toat? casa, apoi ie?ea la cump?r?turi cu lista celor necesare pentru ceea ce voia s? g?teasc? în ziua respectiv?, mai vorbeam la telefon de vreo dou? ori pân? la terminarea lucrului, ?i când m? întorceam acas? bucatele erau c?ldu?e, casa aerisit?, lumân?rile parfumate aprinse, mochetele aspirate, praful ?ters, îi citeam bucuria pe chip ?i chipul meu tr?da acela?i lucru. Cred c? niciodat? nu a mai intrat în computerul meu, de fapt la scurt timp ?i-a adus laptopul personal. Tr?iam, într-un fel, o via?? dubl?, iubeam dou? femei, fiecare ?tia de cealalt?, o accepta, mai mult sau mai pu?in de bun? voie, de fapt iubeam, cumva femeia ideal?, senzualitate ?i spirit, întrupat? în dou? corpuri, mai precis un corp ?i un creier. Cu Ana ie?eam mereu în natur?, nu obosea niciodat?, casa îmi era mai îngrijit? ca oricând, în câteva ore lucea de cura?enie f?cut? de mâna ei, bucatele preg?tite erau de departe cele mai bune ce le-am mâncat vreodat?. Ne era bine pentru c? nu aveam niciunul nimic de demonstrat ?i nici nu sim?eam nevoia s? o facem, ne ajungea doar s? tr?im.
Ne umpleam zilele când eram împreun? cu lucruri simple, adev?rate, pline de bucurii, mai ales când evadam în natur?. Într-o sâmb?t? am pornit în Moldova trecând pe la câteva m?n?stiri, iar spre sear? ne-am cazat la o pensiune, o caban? din lemn ce scâr?âia cumplit la fiecare pas, într-o camer? la ultimul etaj, ultima camer? disponibil? în acea zi. Am preg?tit o cin? bogat?, i-am servit ?i pe cei de al?turi, care aveau mare grij? de o mam? ce mai purta un copil în pântece, acesta fiind ?i principalul motiv pentru care am insistat s?-i servim cu bucatele preg?tite pe gr?tarul din gr?din?. Am mai z?bovit ceva vreme ?i dup? l?sarea întunericului, întor?i în camera noastr? de la mansard?, ne-am iubit pân? diminea?a, cu preludii interminabile, f?r? s? b?nuim câ?i auditori aveam la spectacolul nostru sonor, spectacol al vocilor ce se auzeau prin fereastra deschis?, al patului ?i du?umelelor ce scâr?âiau înfior?tor ?i al du?ului care îi trezea în plin? noapte ?i pe ultimii adormi?i din caban?.
- Bun? diminea?a! am salutat noi cu zâmbete sincere vreo trei familii ce luau micul dejun în sala de la parterul cabanei, a doua zi, pe la orele nou?.
- Bun? pentru voi! ne-a rânjit un tân?r de vreo 35 de ani, ce avea doi copii de gr?dini??, c? toat? noaptea v-a?i...frecat!
S-a n?ruit cerul pe noi, Ana s-a schimbat la fa??, am ie?it mu?i de surpriz?, ea nici nu a mai intrat în caban?, eu am trecut doar s? las cheia de la camer?. Am pornit în grab?, ne priveam t?cu?i din când în când, apoi deodat? am început s? râdem, alegând doar epitete alese pentru moldoveanul obraznic ce a tras cu urechea la noaptea noastr? de dragoste.
- Cred c? era mânios din gelozie, ca el nu poate o noapte întreag?, râdea Ana cu farmec ?i prospe?ime pe chip. ?i mai avea ?i copiii cu el, sper s? fi dormit m?car ei! chicotea colega cu ochii de un albastru incredibil.
Nici nu am uitat bine p??ania cu moldoveanul, c? alt? belea ne-a dovedit cât de tare ne pierdeam, cât de pierdu?i eram în apele învolburate ale pasiunii ce ne f?cea via?a frumoas? cum nu mai speram vreodat? s? tr?im. Dup? ani de zile de singur?tate, amândoi tr?iam cu o frenezie teribil? ceasurile petrecute împreun?. Eram ie?i?i la iarb? verde, pe o p??une într-un sat vecin, am preg?tit un gr?tar cu salat? din bel?ug, soarele ne înc?lzea cu blânde?e, Ana a adunat toate ustensilele din buc?t?ria improvizat?, apoi am intrat în ma?in? pe bancheta din spate. Cu ?oapte ?i s?ruturi delicate, cu mângâieri pline de afec?iune, nici nu ne-am dat seama când s-a f?cut sear?, am uitat unde suntem, mai bine zis nu ne mai interesa, Ana era goal?, mai avea doar l?n?i?orul de la gât, eu eram ceva mai îmbr?cat, când deodat? am înlemnit în timp ce un cet??ean se holba pe geamul ma?inii, apropiindu-?i fa?a s? disting? mai bine scena fierbinte ce se derula în?untru, într-un semiîntuneric prin care se z?rea mai ales albul goliciunii femeii de lâng? mine. Când am s?rit lovindu-m? de te miri ce, am luat un cu?it ce-l aveam tot timpul între scaunele din fa?? ?i am ie?it din ma?in? strigând la spectatorul neinvitat, acesta a luat-o la goan? speriat, dar ?i Ana era s? fac? infarct, nu-?i putea opri tremuratul ?i repeta într-una: - D?-i drumul!, d?-i drumul!, porne?te ma?ina! te rog hai s? plec?m! Nu vine dup? noi?...
Cu toate astea, cu toat? vrednicia ei, când r?mâneam singur, m? aruncam în cealalt? leg?tur?, plonjam în virtual, reconstruind, de fiecare dat? tot mai greu, leg?tura întrerupt? cu Maria. Nu m? acuza niciodat?, dar triste?ea ei era tot mai greu de ascuns. M? sim?eam cumplit de vinovat, mai aduceam vorba despre o întâlnire real?, ?tiam c? nu am nicio ?ans?, mi-o repeta tot mai iritat? ?i suferind?.
Daca Maria citea mult, iubea poezia, ?tia multe versuri ?i scria foarte frumos, îndr?gea tare mult scrierile mele, mai ales "Casa de piatr?", Ana urm?rea doar emisiunile care dezb?teau aventurile amoroase ale vedetelor, exasperându-m? în orele în care st?tea pironit? la televizor interesat? v?dit de lumea monden?. Nu era interesat? de poezie, scrierile mele le-a citit dup? mult timp, într-o scurt? perioad? în care ne certasem ?i nu ne mai vorbeam ?i-a f?cut timp ?i pentru ele, ?i la reîntâlnire mi-a spus simplu: -Felicit?ri, sincere felicit?ri!
Era o femeie super sociabil?, cuno?tea, cred, un sfert dintre locuitorii ora?ului, frumuse?ea ?i vorbele ei bune ?i prietenoase, f?ceau s? fie oprit? de nenum?rate ori pe strad? când ie?ea la plimbare sau cu treburi. Am început s? facem vizite, s?-mi prezinte mul?ii ei prieteni, de fapt mai mult s? m? prezinte pe mine, lor. De dou?, trei ori pe s?pt?mân? mergeam în vizit? la câte o familie, eram prietenul ei, era reconfortant pentru mine s? fiu prietenul unei femei atât de frumoase ?i îndr?gite de atât de mult? lume. ?i-a luat prietenii la rând, aveam mult? treab?, dar nici nu putea fi vorba s? mergem în vizit? sau s? ne întâlnim undeva în ora?, când era vorba de pu?inii mei prieteni. În prima parte nu am sesizat acest lucru, mai târziu nu l-am în?eles.