proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

VI
Într-o zi, am r?mas în depozit, înlocuind un tân?r ce-?i luase o zi liber?. Era mult de lucru, preg?team marfa pentru livratorii ce urmau s? plece pe rut?, a?ezam pe rând pe pale?i de lemn saci de ciment, adeziv, nisip, mortar, sortam profile diverse pentru amenaj?ri interioare, pe al?i pale?i stivuiam g?le?i cu vopsea lavabil? la diferite gramaje, completam uneori cu scule specifice sau cu alte materiale necesare costructorilor. Gestionara, ?efa depozitului, citea din lista de înc?rcare, supraveghind înc?rcarea ?i num?rând produsele. Sl?b?nogul acela agresiv, care m? ura de la bun început se tot agita în u?a depozitului, încercând s? m? provoace, în rânjetul general al celorlal?i colegi care nu plecaser?, înc?, pe rut?.
- Hai ?chiopule, bag? a doua, vreau ?i eu s? ajung acas? în seara asta!
Râdeau to?i, satisf?cu?i mai mult sau mai pu?in, de frumuse?ea poantei ?iganului, oricum, solidari cu el, care, încurajat, a plusat:
- Ce faci ?chiopule? Vrei s? dorm în jude?, în noaptea asta? Îmi f..i tu muierea, dac? nu ajung acas?? Sau cu un picior mai scurt, nu po?i?
- Florine! Taci din gur?, du-te la ma?in? ?i a?teapt? marfa, pleac? de aici, a s?rit în ap?rarea mea gestionara, ro?cata cea înalt?.
- ?efa, dar ia aceea?i bani ca ?i mine, s? mi?te mai repede, m? apuc? noaptea!
- Nu da! Opre?te-te! a strigat gestionara la mine, în momentul în care, întorcându-se cu rânjetul pe buze, negriciosul a luat o lovitur? cu o bucat? de plint?, în plin? figur?.
- Oligofrenule, doar viermii, gunoaiele umane se leag? de infirmit??i fizice! O f.t pe m?-ta, boule, cu toat? grea?a, poate-?i fac un frate mai de?tept, chiar dac? va fi ?chiop! M-ai auzit, cretinule, s? nu-mi mai zici niciodat? ?chiop, auzi?!!! ?i i-am mai tr?znit una din partea cealalt?, lovitur? simpl?, f?r? reac?ie, dat? fiind surpriza primei lovituri. Am simtit c? trebuie s? pl?tesc cu aceea?i moned?, a vulgarit??ii ?i a violen?ei.
- Dumnezeul mamii voastre de cretini! am rostit cu voce sc?zut?, aruncând plinta, ?i ie?ind din depozit, pornind c?tre poart?, apoi c?tre parcare. M-am suit în ma?in?, am pornit c?tre cas?, am oprit la magazinul din cartier, mi-am cump?rat o jumate de vodk? ?i o bere la pet, m-am încuiat în camer?, ?i, când le-am terminat, m-am culcat, adormind bu?tean. A doua zi nu m-am mai trezit la aceea?i or?, de?i alarma telefonului a sunat, am dormit pân? pe la zece, mi-am f?cut o cafea, gândindu-m? sa plec acas?, l?sând-o dracului ?i pe Doria, cu toate ifosele ei. Am amânat decizia, mai aveam de primit ni?te bani de la firm?, nu puteam renun?a la ei, m-am dus la depozit cu inten?ia s?-mi dau demisia, s? scap din adun?tura aceea de oameni f?r? Dumnezeu.
- Înainte de a-?i da demisia, ?efa depozitului, doamna Cleopatra, te roag? s? mergi s? vorbe?ti cu ea, mi-a spus secretara patronului, zâmbindu-mi f?r? în?eles, când i-am cerut o foaie de hârtie s?-mi scriu demisia.
- Pentru ce? Ce rost mai are?
- Nu ?tiu, totu?i mergi pân? la depozit, e sora patronului, poate-?i ofer? altceva de lucru.
Am ie?it din birou, m-am îndreptat c?tre depozit, ro?cata cea crea?? preg?tea marf? pentru livrare, mi-a ie?it înainte, zâmbindu-mi cum nu am mai v?zut-o pân? atunci.
`- Antoniu te cheam?, a?a am v?zut în cererea de angajare, a intrat cu mine în vorb?.
- Da, pe bunica o chema Antonia, a?a ca îi duc numele, de fapt prenumele, mai departe.
- Pe bunicul t?u cum îl chema?
- Ilie, m? cheam? ?i a?a, bine c? s-au gândit ?i la bunica!
- Nu-?i voi spune acum, de ce, dar a? vrea s? r?mâi la noi, î?i propun s? munce?ti doar în depozit, s? ne aju?i s? preg?tim marfa pentru livr?ri, s? desc?rc?m ?i s? înc?rc?m ma?inile, nu vei mai merge pe rut?, programul se va încheia la ora cinci dac? nu apare ceva neprev?zut.
- Mul?umesc doamn?! Nu are niciun rost, scena de ieri se va repeta, a?a ca e mai bine s? plec, îmi voi c?uta altceva de lucru.
- M-a dezam?git atitudinea lui Florin de ieri, l-am ?i dat afar? azi diminea??, a?a c? ai putea s? r?mâi, f?r? nicio problem?.
M-am gândit foarte repede c? dac? ?iganul a plecat, ceilal?i fiind ?i ei intimida?i de întâmplare, plus c? nu voi mai suporta chinurile livr?rilor pe rut?, cu mirosurile ?i apuc?turile celor din echipajele de pe camioane, cel mai bun lucru ar fi s? r?mân.
- Bine doamn?, în condi?iile astea r?mân. Mul?umesc!
- Po?i s? r?mâi de azi.
- Mul?umesc, doamn?, dar nu am hainele de lucru, nu eram preg?tit, vin de mâine diminea??, dou? zile, dac? pute?i, ponta?i-m? învoit. E mai corect a?a.
- Bine, ne vedem mâine diminea??. La revedere.
- S?rut mâna, doamn?.
Am pornit spre cas? întrebându-m? de ce mi s-a oferit aceasta ?ans?, schimbarea preconizat? fiind benefic? din toate punctele de vedere. Munca era mai u?oar?, colegii erau mereu aceia?i, ro?cata salvatoare ?i înc? patru manipulan?i, sc?pam de drumurile nesfâr?ite în jude?, prin c?ldur? ?i praf, sc?pam de glumele idio?ilor, ?i, cel mai important era programul, la ora cinci încheindu-se activitatea, puteam s?-mi reiau supravegherea, activitate esen?ial? pentru mine, dar, neglijat? în ultima vreme.
A doua zi am început munca la depozit, era mult mai bine, mi-am f?cut înc? un du?man, în persoana manipulantului care a plecat din depozit pe ma?ini, în locul meu, m? b?gam la cele mai grele munci, eram mul?umit ?i recunosc?tor. Sim?eam ?i eu ?i cred c? ?i colegii, ceilal?i manipulan?i, o aten?ie deosebit? a gestionarei fa?? de mine. Se sim?ea în vocea ei când mi se adresa, sarcinile ce mi le încredin?a se voiau a fi ceva mai u?oare, dar tocmai de aceea, pentru a evita discu?ii similare cu cele care au între?inut conflictul vechi, m? ofeream unde era mai greu, mai pu?in atunci când trebuia sa m? urc pe pale?ii de marf?, lucrul la în?l?ime creându-mi probleme de siguran??.
Munceam oricum cu inima u?oar?, timpul trecea mai repede, în scurtele momente de r?gaz ce le aveam, m? izolam în curte, m? a?ezam pe unde apucam, întotdeauna, îns?, cu fa?a c?tre biroul ?efei, studiind-o pe furi?, intrigat fiind de decizia ei de a-mi lua partea ?i de a m? ajuta. Nu mi-a trebuit mult timp s? în?eleg totul, simpatia mea pentru ro?cata pistruiat?, devenind total?, f?r? nici o re?inere.
Din primele zile i-am observat pa?ii m?run?i, am remarcat mersul ei pe lâng? ziduri sau pale?i de marf?, nu se deplasa niciodat? prin mijlocul cur?ii, chiar dac? acela ar fi fost drumul cel mai scurt, întotdeauna mergea astfel încât în dreapta sau în stânga ei s? existe obiecte, pale?i cu marf?, zidul depozitului, ma?ini sau utilaje. Purta întotdeauna, f?r? excep?ie, doar fuste sau rochii lungi, cel pu?in pân? la glezne.
Era înalt?, peste 1,70, bust de statuie antic?, umeri frumo?i, rotunzi, sâni potrivi?i, prea rotunzi pentru vârsta ei, talia vizibil? chiar prin bluzele largi, ?i, din talie în jos era alt? femeie, l??imea exagerat? a bazinului ?i fermitatea feselor proeminente, pierzându-se în generozitatea coapselor, adevarat? statuie a fertilit??ii. Ochii mei au sesizat un defect fizic, care m-a întristat. De aici a pornit totul, eram sigur, s-a solidarizat cu mine deoarece amândoi aveam, aproape aceea?i suferin??.
Cunoscându-i taina, puntea c?tre ea s-a ridicat singur? de pe malul meu, aveam doar gânduri bune, sim?indu-m? bine în preajma ei. I-am r?spuns, f?r? nicio inten?ie, cu aceea?i solidaritate amplificat? de recuno?tin?? pentru ajutorul primit. Munceam mai mult decât oricare dintre colegi, eram disponibil în orice moment f?r? s? comentez, orice sarcin? a? fi primit. Uneori trebuia s? r?mânem peste program, trebuia descarcat? vreo ma?in? care întârzia, eram din oficiu unul dintre cei doi ce r?mânea la desc?rcat, chiar i-am spus-o – ?efa, nu trebuie s? m? întrebi, r?mân oricând, vin când ave?i nevoie, nu m? a?teapt? nimeni acas?, ceilal?i au familii, a?a c? sunt primul care r?mâne.
S-a creat o leg?tur? între noi, bazat? pe simpatia reciproc?, între?inut? de solicitudinea mea necondi?ionat?. Mereu r?mâneam ultimul în depozit, înso?ind-o în parcare, ne salutam urcându-ne fiecare în ma?in? ?i pornind c?tre cas?. O l?sam s? ias? prima din parcare, mergeam o vreme în urma ei, apoi o dep??eam, gr?bindu-m? s?-mi continui c?ut?rile. Un suflu nou m-a luat în st?pânire, duceam o via?? mai organizat?, nu mai beam atât de mult, mi-am reg?sit tenacitatea în planificarea ?i îndeplinirea obiectivelor mele, singurele ce ma ?ineau acolo, tr?ind ?i muncind în condi?ii alt?dat? de neimaginat.
Prezen?a ro?catei cu p?rul cre?, mereu aranjat? ?i parfumat?, era benefic? pentru mine, f?cându-m? s? fiu mai îngrijit, mai curat ?i mult mai activ în c?ut?rile mele de dup? amiaza. Visam mai intens la Doria, care de?i avea p?rul ro?u în pozele ce le aveam de la ea, se deosebea esen?ial de Cleopatra. Niciuna dintre ele nu era o frumuse?e, nici nu a fost vreodat?, chipul Doriei era prezent în mintea mea înso?it de toate sutele de ore de conversa?ie telefonic?, de zecile de pagini scrise între noi, de alint?rile ?i copil?relile ei, f?r? asem?nare. Cleopatra era ro?cata pur?, ro?ul p?rului reg?sindu-se ?i în ro?ul pistruilor de pe fa?a ei, masca?i în bun? parte cu fond de ten, dac? ar fi fost dupa mine, i-a? fi l?sat la vedere, mai ales c?, tot mai mult, stând în preajma ei, v?zându-i chipul ?i privind-o, rar, în ochii c?prui, îi descopeream, tot mai mult, o frumuse?e l?untric? pe care o b?nuiam ?i în care p?trundeam prin ochii ei mari ?i încerc?na?i.
- V-a? ruga tare mult s? nu m? mai chema?i pe numele ?sta, nu v? sup?ra?i, spune?i-mi Antoniu! i-am replicat într-una din zile, când, pentru prima dat?, m-a strigat Ilie.
- Scuz?-m?, nu a fost cu vreo inten?ie, ?tiu c? te nume?ti ?i Ilie, n-o s?-?i mai spun decât Antoniu.
- Ilie este sinonim cu suferin?a mamei mele, ?i atât, aveam un unchi, Ilie, cam sub?ire la minte, cel care a alungat-o pe mama mea de acas?, lovind-o cu sete, cu r?utate, nedemn? de un frate mai mare. De când am aflat povestea asta, de când mama mi-a povestit cum ?i-a luat lumea în cap când fratele ei mai mare, Ilie cel h?mesit, a b?tut-o cu ruda de fasole, de nu i-au mai trecut vân?t?ile vreo dou? luni, nu l-am mai suportat pe unchiul de?i era mort, dar ?i pe mor?i po?i descoperi la un moment dat c? nu-i mai supor?i. Po?i chiar ?i s?-i ur??ti pe mor?i, dar nu neap?rat de la început, de la începutul mor?ii lor, sau înc? din timpul vie?ii, poti s?-?i dai seama c? ur??ti pe cineva care este deja mort, la ceva timp dup? tristul, apoi fericitul, eveniment.
- Eu sunt Cleopatra, ?tiu c? vei râde, sunt n?scut? la ora?, cu mul?i ani în urm?, cred c? p?rin?ii mei au v?zut filmul cu împ?ratul roman ?i regina egiptean?. Auzi tu, Antoniu, de ce e?ti mereu singur, ?i trist, nu prive?ti pe nimeni în ochi, te ui?i mereu în p?mânt, parc? mereu plangi...?