proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În s?pt?mâna urm?toare, înainte de weekend, Mioara a primit r?spunsul clinicii din Viena care se încheia cu o dubl? programare la consult, una în prima zi de luni, a doua tot luni, dar la o s?pt?mân?, în cazul în care primul termen nu putea fi onorat.
În urma discu?iilor de vineri seara au hot?rât s? mearg? la primul termen, chiar în seara aceea Bogdan formulând r?spunsul, apoi f?când rezervarea a dou? camere la un hotel apropiat de clinic? pentru duminic? dup? amiaz?, achitând cu cardul Mioarei câte cinci nop?i pentru fiecare camer?.
- F?r? el m-a? fi descurcat mai greu, mi-a tradus mesajele lor ?i r?spunsurile mele în englez?, cunoa?te foarte bine spe?a, el va fi ?i translatorul nostru acolo, e nemaipomenit c? vine cu noi.
- Mioara! nici ?ie, nici lui - ?i m? privea pe mine - nu ?tiu cum voi putea vreodat? s? v? mul?umesc pentru tot ce face?i pentru mine...
- Zâmbe?te, a?a cum o faci în ultimele zile, altceva nu ne trebuie, i-a r?spuns cu blânde?e Mioara.
- Iar pentru mine, am vorbit ?i eu dup? Mioara, du-te tu frumos la Viena, s? pot eu s? te v?d zeci de ani de-acum înainte ?i, dac?-?i la?i ?i capul pe um?rul meu, nu mai am nevoie de nimic... palmele ei cuprinzându-mi bra?ul, capul a?ezându-se încet pe um?r, sim?eam c? nu-mi caut? privirea, i-am v?zut ochii strân?i, în încercarea zadarnic? de a opri câteva lacrimi, adunate, în cele din urm?, în batista de hârtie primit? de la Mihaela.
- Ia ?i tu o batist?, Iona, î?i strici machiajul, mi-a întins pachetul Mihaela, înso?indu-i zâmbetul tandru al mamei ei, cu un zâmbet larg, sugestiv ?i complice.
Buna mea Leti?ia avea s?-mi ofere sâmb?t? seara dovada vie, de o intensitate greu de suportat, a iubirii, acea iubire pe care voia cu toat? convingerea s? mi-o ofere. Spre sear?, dup? plecarea copiilor, am intrat fiecare în camer?, urmând s? facem du?, eu în baia de pe hol, ea în cea de la dormitor, a doua zi, duminic?, plecarea fiind programat? la cinci diminea?a. Bineîn?eles c? mie mi-a luat mai mult îmb?ierea, eram aproape gata cu îmbr?carea halatului de baie, a?ezat anterior pe c?rucior, mi-am legat cordonul mergând în dormitor, unde Leti?ia st?tea pe pat, de asemenea în halat, valiza pentru drum fiind preg?tit?, înc? deschis?, pe pat.
- Iona, sunt tare fericit? în acest moment, datorit? unei dorin?e care mi-a crescut tot mai mult în suflet, în zilele astea, aceea de a-?i ar?ta ceea ce doar Mioara a v?zut, o fac cu inima u?oar?, chiar dac?, pentru tine va fi o lovitur?.
S-a ridicat în picioare, ?i-a scos halatul de pe mâneci, fiind legat în talie acesta s-a oprit în cordon, oferindu-mi o imagine terifiant?, care, cu certitudine mi-a marcat chipul, expresia fe?ei preluând ?i reflectând ?ocul vizual, chiar împotriva str?daniei mele de a nu fi a?a, toate astea pentru scurt timp, con?tientizarea valorii gestului ei, a suferin?ei pe care, poate, tocmai gestul în sine o va ajuta s-o dep??easc?, f?cându-m? s?-mi recap?t c?ldura în priviri, crisp?rile de pe fe?ele noastre disp?rând în acelea?i momente, prin sesizarea reciproc? a lini?tii ?i împ?c?rii care-?i f?cuse loc în noi.
- M? la?i s?-?i s?rut cicatricile?
- Chiar mi-o doresc, crede-m?! S?rutul îngerului nu poate s? doar?, dimpotriv?, vindec? precum rug?ciunea.
A venit lâng? mine în partea dreapt? a c?ruciorului, i-am cuprins complet mijlocul cu mâna dreapt? a?ezându-mi mai întâi obrazul pe pieptul ei, în zona, alt?dat?, dintre sâni, apoi, cu delicate?e mi-am apropiat buzele, pe rând, de cele dou? cicatrici oblice, singurul semn al existen?ei anterioare a frumo?ilor ei sâni.
- Peste câteva luni, cu voia ta, voi s?ruta doi sâni obraznici! i-am spus cu lumin? în ochi, aprinzându-i ?i-n ochii ei visul.
- Spui tu? a rostit cu un început de zâmbet pe chip.
- ?tiu! F?r? nicio îndoial?, a?a va fi!
- M? la?i s? dorm cu tine pe canapea?
- F?r? nicio îndoial?, a?a va fi!

Ne-am trezit la trei jumate, am rugat-o s? m? ajute s? m? îmbrac mai repede decât a? fi f?cut-o singur cu tehnica cârligelor cu cle?ti, pe care o perfec?ionam de la o zi la alta, trebuia s? fac cafeaua, s? preg?tesc ceva de mâncare, mi-a spus c? vrea doar o cafea mare cu lapte ?i un sandvi? pentru mai târziu, pân? la ie?irea din ?ar? ?i intrarea pe autostrada din Ungaria, unde sigur vor opri s? m?nânce prânzul. ?i-a pus în valiz? ultimele lucru?oare m?runte, a închis-o, iar eu am coborât-o de pe pat. Mi-a promis c? m? sun? imediat ce poate, s?-mi comunice primele concluzii.
Ne-am b?ut cafeaua în t?cere, o t?cere pa?nic?, ce se plimba de la unul la cel?lalt. Când s-a luminat complet afar? am ie?it în gr?din?, anticipând r?coarea dimine?ii mi-a pus pe mine o p?tur?, ea luându-?i peste hainele de drum un halat. Am f?cut mai întâi un drum pân? la porti??, trecând în revist? trandafirii, apoi ne-am întors la foi?or, a?ezându-se în a?teptarea ma?inii.
- S?-?i tai trandafiri, s? ai mereu în camer?!
- Când vrei s? vorbim, scrie-mi mesaj ?i te sun, s? nu m? ui?i... pentru vreun doctor de pe-acolo.
- Nu mai am cum, toat? inima mea e ocupat? de doi oameni înd?r?tnici, care nu mai vor s? plece.
- N-are toat? Austria femeie ca tine, Leti?ia!
- Sunt b?trân?, Iona... ?i nici nu mai sunt femeie...
- Gre?it! E?ti unic?, mai b?trân? decât altele ?i mai tân?r? decât celelalte.
...-tr?im marile drame personale în cea mai cumplit? singur?tate, îmi tot venea în minte, tr?ind lâng? ea, oricum lâng? ea, orice-a? fi f?cut nu-i puteam scoate toat? spaima, suferin?a era a ei, ceea ce-i luam eu, noi ceilal?i, era ceva, dar mereu con?tientiza cine este, unde merge, disperarea cu care m-a s?rutat ap?sat pe buze era mai mult decât un bun r?mas, avea conota?ii de adio, - a venit ma?ina, i-am spus; parc? speriat? de ceva r?u, implacabil, a venit lâng? mine ridicându-?i bra?ele cu un geam?t scurt de durere, mi-a prins obrajii între palme, s?rutându-m? cu disperare, lung ?i ap?sat.
- Nu veni la poart?, r?mâi aici!
- Vin cu voi!
- Bun? diminea?a, dragilor! Sunte?i gata? I-ai schimbat pansamentul? m-a întrebat Mioara îmbr??i?ând-o pe Leti?ia.
- Bun? diminea?a! Ea ?i l-a schimbat. Adu-i valiza din dormitor, te rog, iar tu las? halatul acas?, acolo ?i-or da ei unul, i-am spus Leti?iei zâmbind. Pune-l pe picioarele mele!
Bineîn?eles c? am ie?it în strad? cu ele, Mioara împingea c?ruciorul, i-am salutat pe copii, le-am dorit drum bun ?i au plecat. Singur?tatea în care am r?mas era una ner?bd?toare, dar optimist?. Depistarea timpurie, extirparea complet?, tratamentul de înalt? clas? pe care urma s?-l fac?, îmi d?deau ?i mie, dar ?i Mioarei, siguran?a revenirii Leti?iei la o via?? normal?. Erau nenum?rate cazuri în care recidiva bolii a avut loc peste zece-cincisprezece ani, chiar mai mult, cu o conduit? terapeutic? precis? ?i bine aleas?. Ner?bdarea care m? înso?ea mereu era aceea de a primi ve?tile bune, dar mai ales, de a o vedea din nou acas?. Dac? ar fi fost dup? mine, n-a? fi tr?it nici o clip? departe de ea, chiar fiind con?tient c? o împ?r?eam cu Mioara. Acceptarea iubirii Mioarei era echivalent? cu acceptarea de c?tre Mioara a iubirii mele. Eu acceptam f?r? suferin?? o iubit? pentru Leti?ia, iar Mioara accepta, la fel de bine, iubirea unui b?rbat. Tr?iam un fel de menage a trois la nivel spiritual, afectiv.
...- ar trebui s? termini cu vr?jelile astea sterile ?i s? te-apuci de antrenamente! Lucreaz?! Lucreaz?! Lucreaz?! Atât ar trebui s? te intereseze... ?i trandafirii, cât po?i.
Mi-am îndeplinit tabieturile matinale, ajungând în cele din urm? din nou în pat pentru antrenament. Foloseam instala?ia în varianta cea mai solicitant?, pe care o abandonasem când am început ?edin?ele în Centrul de recuperare, tr?geam de mine ca de un du?man, asta zi de zi. Repetarea sus?inut?, pân? la satura?ie, a exerci?iilor îmi disciplina într-un fel ?i mintea, care, oricum, de câte ori prindea o pauz?, trecea pe modul contemplativ.
În prima sear? am sunat-o pe Leti?ia, era în camer? cu Mioara, obosite de drum, dar în regul?. A doua zi m-a sunat Mioara de lâng? patul Leti?iei, a?teptau rezultatele unor analize de sânge, ?i, implicit, conduita terapeutic? pe care avea s-o stabileasc? colectivul de medici care se ocupa de bolnavele de cancer mamar. Rezultatele n-au fost tocmai rele, iar dup? prima întâlnire medici - bolnav? din cea de-a treia zi, li s-a comunicat programul terapeutic stabilit. I se propusese o serie de zece zile de radioterapie, pe durata a dou? s?pt?mâni, pentru distrugerea eventualelor celule canceroase din ganglionii atin?i. Primind acceptul, au efectuat deja prima ?edin?? de radioterapie, efectul cel mai important fiind în primul rând cel psihologic, dar ?i acesta nu foarte grav, datorit? asigur?rilor oferite de medicul radiolog c? nu-?i va pierde, în niciun caz, p?rul, efectele nocive ale radioterapiei rezumându-se doar la zonele expuse, zona sânilor ?i a subbra?elor. Seara am vorbit cu Mioara din camera de hotel, mi-a spus c? ar vrea s? r?mân? toat? s?pt?mâna cu Leti?ia, întorcându-se, to?i trei, sâmb?t?, urmând s? mearg? dup? ea la finalul ?edin?elor terapeutice. La sugestia mea ca ea s? r?mân? toat? perioada la Viena, mi-a r?spuns c? nu mai poate lipsi de la munc?, având deja foarte multe zile de învoire.
Zis ?i f?cut, au ajuns în ora? sâmb?t? noaptea, târziu, Mioara vizitându-m? duminic? diminea?a, la cafea, povestindu-mi detaliat tot ce se întâmplase în clinic?, despre care, spunea ea, se poate vorbi ca de un hotel, din toate punctele de vedere - cur??enie, hran?, ?i, în primul rând, tratament uman, grij? pentru pacient. Rezultatele ob?inute în clinica vienez? erau spectaculoase, la împlinirea unui an de la opera?ii se va putea face reconstuc?ia mamar?, apoi, periodic, trebuie mers la investiga?ii de rutin?, pentru a depista din vreme orice mic? problem? ap?rut?.
- Iona, o vom avea pe Leti?ia mul?i ani de-acum încolo, sunt foarte sigur? de asta.
- E tare bine s? aud ce-mi spui ?i sunt convins c? ai dreptate. În alt? ordine de idei, a? vrea s?-?i spun la ce m-am gândit s?pt?mâna în care a?i lipsit. Oare, o cerere în c?s?torie i-ar face bine, sau ar speria-o, ce crezi?
- Dragul meu, iubit al iubitei mele Leti?ia, am în minte aceast? variant? de mai mult timp, pentru a nu sta singuri, m-am gândit la înso?irea voastr?, lucru ce se întâmpl?, de fapt, în cel mai bun mod cu putin??, de ceva vreme, ?i cu maxim? intensitate de când a revenit la tine. Dac? a? fi sigur? c? i-ar face bine, eu v-a? cununa, cu Marcel... dar cred c? e mai bine s? nu ne gr?bim, Leti?ia este, uneori, imprevizibil?, las? lucrurile s? vin? de la sine, n-ar fi mare lucru într-o zi s? te cear? ea.
Mi-am scos din minte gândul anterior, concentrându-m? pe sus?inerea subtil? a Leti?iei prin prezen?? virtual?, mesaje ?i convorbiri zilnice, îndelungate. În a doua s?pt?mân? de ?edere în clinic?, am avut ideea s?-i trimit în fiecare diminea??, la ora ?apte, câteva poze cu trandafiri, singulari sau în buchet, flori pur ?i simplu, f?r? comentarii, indiferent de vremea de afar?. Era luna iulie, era cald, într-o zi i-am f?cut pozele pe o ploaie violent?, flori ?i pic?turi, i-am trimis cele mai multe poze dintr-o zi, m-a certat pentru ploaia din poze, i-am scris c? sunt trucate, de fapt era senin, dar o vecin? ?inea o stropitoare deasupra mea. Pe nesim?ite, cele dou? s?pt?mâni au trecut, vineri a avut loc ultima ?edin?? terapeutic? ?i tot vineri, acela?i echipaj, cu aceea?i ma?in?, s-a cazat la acela?i hotel pân? sâmb?t? diminea?a, când au preluat-o pe Leti?ia din spital, pornind c?tre cas?. Copiii mai aveau dou? zile pân? la întoarcerea în Fran?a, Leti?ia f?cuse un pas uria? spre vindecare, to?i erau obosi?i, dar mul?umi?i. Am sunat-o pe Mioara avertizând-o ca nu cumva s? îndr?zneasc? s? nu se prezinte în forma?ie complet? la mine, desear? când ajung în ora?.
- Ave?i o jum?tate de or? s? trece?i fiecare pe acas?, apoi adunarea la num?rul treizeci ?i trei!
- Stai lini?tit, ?i-o aducem pe Leti?ia, m? las? pe mine ?i într-o or? vom fi la tine.
- Leti?ia a auzit cum ai spus? ?i-o aducem, ce frumos a sunat!
- Ai fi vrut s?-i vezi ochii în acel moment, erau alba?tri, ai dreptate!