Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Condi?ionalitate

de Nincu Mircea

Printre noi s-au n?scut oameni cu care Moartea nu se poate pune. De vivacitatea lor, de dorin?a lor de izbând? ?i de a urca din sine spre un alt sine prin Lume, Moartea, cu toat? experien?a ei de a r?mâne consumatoare de tot ceea ce întâlne?te de-a lungul propriei nesfâr?iri, trebuie s? inventeze moduri noi de a fi prin care s? î?i împlineasc? menirea. Când realiz?m c? unul dintre noi, asemenea nou? în form? ?i nume, devine greu digerabil pentru aceast? Doamn? pe care, oricât ar consuma pântecul ei mai adânc decât orice mare, atunci privirea noastr? se uit? necontenit la chipul unui astfel de om ca la o icoan?. Omul care produce indigestia Mor?ii î?i genereaz? ?i genereaz? în acest fel tuturor oamenilor perspectiva genialit??ii. F?r? Moarte, adic?, nu exist? oameni geniali, tot astfel cum f?r? genialitatea omului Moartea, care la urma urmei î?i imagineaz? c? biruie apogeul creator, ?i-ar pierde firea, ?i-ar pierde identitatea. Moartea ar fi murit în pântecul mumii ei dac? nu ar fi existat omul, tot astfel cum omul nu s-ar fi n?scut dac? nu ar fi trebuit s? moar?. Moartea nu este mama umanit??ii, dar este condi?ia f?r? de care umanitatea nu ar avea cui s? î?i raporteze fiin?a ca manifestare. Este parte a procesului fecundator în care ceea ce urmeaz? s? devin? cre?te din ceea ce nu era înainte a de a nu mai exista. Minusul matematic care adunat cu un alt minus prin ad?ugire genereaz? un plus minusului anterior. Ceea ce înseamn? c? în Moarte, tot ceea ce exist? în ea, se adaug? ei desf??urându-i fiin?a, evenimen?ializând-o tot astfel cum, înafara ei, ceea ce nu este cuprins în forma ei se evenimen?ializeaz? ca fenomen, desfrunzindu-se din parcursul pe care urmeaz? s? îl adauge propriei deveniri a ceea ce este dincolo de marginea orizonturilor care nu o cuprind.
Cu toate acestea, Moartea, printr-un joc ori printr-un dans, în care totul urc? ?i coboar? pe scara unei spirale nesfâr?ite, cel pu?in pân? azi, câ?tig? întotdeauna provocarea cu genialitatea Umanit??ii. Întotdeauna, la nivel empiric, lucrurile au stat la fel.
Doar prin credin??, simbol ?i semnificant Moartea a fost provocat? cu adev?rat ?i pe deplin de c?tre Lume. ?i asta pentru c? Moartea înc? nu a reu?it s? omoare metafora Lumii. Învierea. Cea care este capabil? s? ucid? des?vâr?it toate câte sunt generate de sim?urile Mor?ii. De?i, probabil, nici aceasta, pentru lumea de azi, înc? nu a dobândit pe deplin capacitatea de a ucide cu adev?rat ceea ce izvor??te din visul, din imagina?ia cu care Moartea î?i înfiin?eaz? fiin?a în Lume. Ceva scap? pretutindenit??ii. ?i acest ceva trece dincolo de toate, indiferent de cât de bine î?i întinde Moartea umbrele ?i Via?a luminile. Între orizonturile lor, în lumea în care tr?im acum, universul omului creat de Dumnezeu din Cer înc? î?i caut? nesfâr?irea.
Acest adev?r pune în lumin? rolul pe care îl are metafora în alc?tuirea ?i edificarea dimensiunilor infinite ale cerului omenesc. Ceea ce face din Moarte un fel de cal care s-a n?scut liber pentru a alerga peste câmpiile elizee ale Lumii închipuindu-?i c?, str?b?tându-le orizonturile, atingându-le marginile, le adaug? astfel fiin?ei lui efemere de zbur?tor c?tre infinit, f?r? a fi capabil vreodat? s? în?eleag? c? ea, Lumea, în calitatea ei de fiin?? a trecerii, prin fuga lui ecvestr? ?i prin dorin?a de a-?i ad?uga mereu ?i mereu noi dimensiuni fiin?ei, ceea ce trupe?te îl face s? viseze c? este nemuritori, genereaz?, de fapt, Lumii lui alte ?i alte întinderi. Semin?e de infinituri ale propriilor treceri, dar, mai ales, a ceea ce urmeaz? dup? ceea crede el, calul Mor?ii, care alearg? necontenit, c? este aceast? devenire din stingere.
Moartea se hr?ne?te din Via?? pentru c? Via?a o va provoca mereu s? se hr?neasc? cu cei care o tr?iesc. C? este bine ori r?u, c? este moral ori etic, aceste interpret?ri apar?in contextelor istorice ?i culturale. Dincolo de aceste evalu?ri, Moartea r?mâne mereu datoare Vie?ii f?r? de care nu ar exista. Ca ?i Omul de altfel.

Nincu Mircea (mircea2005) | Scriitori Români

motto: 0728283844

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro