proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

| |



A fost un an bun pentru fân. Ploile din mai ?i de la începutul lui iunie au ridicat ierburile. În fiecare diminea??, cu mult înainte de ivirea zorilor, se auzeau de prin gr?dini ?i de mai departe, din câmp, sunetele coaselor b?tute cu ciocanul pe nicoval?. În acea zi satul p?rea pustiu. Doar râul ce cobora din munte, str?b?tându-l pe lâng? uli?a principal?, clipocea pe pietrele ce-i st?teau în cale. Câinii ?i g?inile, care un timp s-au b?l?cit în nisipul drumului, s-au retras pe sub por?ile înalte ca de cetate, pentru a a?ipi, în cur?ile umbrite de ziduri ?i de vi?a - de - vie. Cele câteva l?uze, ce înc? n-au primit dezlegarea ie?irii din cas?, dormitau ?i ele al?turi de micu?ii lor. Numai Gheorghea lui Gligor lui Ana lui Dumitru Florii, care nu mai ie?ise de câteva luni din cas?, nu putea dormi. Durerile ce le sim?ea ca pe ni?te cu?ite ce i se învârteau prin tot corpul nu-l l?sau. Îi era fric? ?i s? adoarm? ca nu cumva în somn s? fie cuprins de ve?nicie. ?i nu de moarte se temea el ci de durerile mai mari ce o s? vin? dup? ce va închide ochii pentru totdeauna. Este sigur c? vor veni. A v?zut, în pu?inele clipe când adormea ?i visa, mai ales în ultima vreme, locul unde se va chinui mai crunt decât aici pe p?mânt. Acolo o s?-l vad? mo?u-s?u ?i bun?-sa, care l-au înv??at numai de bine, cum arde în cazanul cu smoal? al?turi de to?i necredincio?ii, acolo o s?-l vad? nevast?-sa al?turi de care a tr?it pe acest p?mânt aproape cincizeci de ani, o s?-l vad?, dup? ce le va veni rândul, cele dou? fete ?i cei trei b?ie?i ?i mai ales o s?-l vad? cum se chinuie nepo?ii pe care îi înv??a, la rândul s?u, pân? nu de mult, tot numai de bine. ?i mai ales o s?-l vad? ea, Chiva Florii, veri?oara lui cea mai mare, care, din cauza lui, a plecat mai repede din aceast? lume.
De ce n-a putut el s? m?rturiseasc?? A avut când. Au trecut de atunci treizeci de posturi ale Pa?tilor, treizeci de posturi ale Cr?ciunului, treizeci de posturi ale Sfin?ilor Apostoli ?i treizeci ale Sfintei Marii. De treizeci de ori, ori patru, putea m?rturisi p?rintelui. Îi putea m?rturisi ?i s?pt?mâna trecut? când ai casei, v?zându-l cum se chinuie ?i convin?i c? sfâr?itul e aproape, l-au chemat pe domnul p?rinte pentru a-l spovedi ?i cumineca. N-a m?rturisit nici atunci. S-a înc?p??ânat, proste?te, s? ?in? doar pentru el fapta, o fapt? care acum, iat?, nu-l las? s? moar?, o fapt? care îi va spori în ceea lume durerile, cele de acum fiind floare la ureche fa?? de cele care vor urma în ve?nicie.
De câteva ori, printre dureri, ?i-a adus aminte de o predic? a popii celui b?trân de dinaintea celui de azi. Spunea popa despre tâlharul ce a fost pus pe cruce al?turi de Iisus Hristos ?i care ?i-a ar?tat credin?a cu câteva clipe înaintea mor?ii, iar Domnul l-a iertat ?i i-a promis c? în curând îl va primi în Împ?r??ia Sa. Oare s-ar putea face ?i pentru el o astfel de minune? Trebuie s? încerce, trebuie s?-l cheme pe popa. A început s? strige din toate puterile. S? vin? popa! S? vin? popa nostru! Acum s? vin? popa! Aduce?i pe pop?! Nu-l auzea nimeni, dar continua cu ?i mai mult? putere s? strige. Într-un târziu a fost auzit de Coman, nepotul cel mic, care a fost trimis acas? de la fân, de Sub St?uini, ca s? aduc? un l?n?ug din grajd pentru a înn?di cu el funia, ce se sl?bise, de la pr?jin?.
- Ce-i, bunicule, de ce strigi?
- S? te duci, dragul mo?ului, dar acum s? te duci, s?-i spui popii s? vin? cu toate cele trebuitoare pentru spovedanie. Spune-i s? vie iute c? nu ?tiu dac? oi mai putea r?bda un ceas.
A plecat Com?nel, f?r? l?n?ug, l-a g?sit pe domnul p?rinte cosind prin gr?din? ?i l-a convins s? vin? repede c? se pr?p?de?te mo?u`
- Vreau s? m?rturisesc, p?rinte , s? m?rturisesc ce a? fi putut m?rturisi înc? acum treizeci de ani ?i n-am f?cut-o! strig? cu putere Gheorghe
În timp ce-?i punea patrafirul, p?rintele Ioan a început s? spun? molitva. Apoi,dup? ce termin?:
- Zi, bade Gheorghe, zi, u?ureaz?-te, iar Domnul în marea Sa bun?tate te va ierta.
Gheorghe îns? t?cea cu ochii pironi?i la o grinda de deasupra patului. Preotul a?tepta cu mâinile împreunate pe patrafir. T?cerea se prelungi nefiresc de mult. Fa?a lui Gheorghe era nemi?cat?. P?rintele v?zu lumânarea de pe mas? al?turi de cutia de chibrituri. O aprinse ?i c?ut? s? o a?eze, cu grij?, în mâna muribundului. Acesta sim?i flac?ra ?i pe nea?teptate o împinse, cu putere, f?când-o s? cad? pe podea. Apoi se ridic?, sprijinindu-se pe un cot.
- S? ?tii, p?rinte, c? eu, acum triz?ci de ani, am omorât-o pe Chiva Florii.
La început, preotului nu-i venise s? cread? ce auzea. Se n?scuse ?i crescuse în sat. Î?i aducea aminte, copil fiind pe atuncea, de Chiva Florii care era veri?oar? de a doua cu mama lui. To?i o ?tiau cu un bete?ug de inim?. A r?mas câteva zile singur?, ai casei fiind du?i în p?dure. Acolo mergeau, dup? Sfântul Îlie, când se termina uscatul ?i transportul fânului din hotarul satului, aproape to?i oamenii, la colibe. B?rba?ii coseau iarba din locurile ce le aveau în munte, iar femeile ?i copiii o uscau . Apoi, toamna târziu, pe car?, ori la începutul iernii, cu s?niile, fânul era adus în sat. Au plâns-o ai casei ?i al?i oameni din sat pe Chiva. Nimeni nu s-a gândit c? a avut moarte n?prasnic?, nici chiar medicul circumscrip?iei sanitare care a constatat decesul.
- Spune tot, tot. De ce ?i cum ai s?vâr?it aceast? fapt? care este un p?cat strig?tor la cer?
- Pentru bani. Pentru banii de aur pe care credeam c? îi are. Fratele ei, Oprea, care a murit nu cu mult timp înainte, se întorsese din Rusia, spuneau ?i b?trâni, cu bani de aur, de le zâce ruble. A ajuns acolo, ca ?i al?ii de pe la noi, înainte de primul r?zboi
- ?i cum ai f?cut nelegiuita fapt??
- ?tiam c? to?i ai casei au plecat pentru cel pu?in dou? s?pt?mâni la colib?, în p?dure. I-am v?zut când s-au dus, au luat cu ei vitele, cei doi porci ?i g?inile. Am s?rit gardul prin fundul gr?dinii, am intrat în cas?, am c?utat peste tot. Am g?sit în cast?nul din camera dinspre uli?? trei b?nu?i mai grei care puteau fi de aur. N-am fost mul??mit ?i m-am b?gat în pivni??, crezând c? o s? g?sesc mai mul?i. Am cotrob?it peste tot dar al?ii nu mai erau. Când s? m? duc în gr?din? s? sar gardul înapoi, numai ce aud vorb? de muiere:
- Ce-ai c?utat, Gheorghe, prin toat? casa ?i prin pivni??? G?sit-ai ce-ai c?utat?
Era Chiva. Am apucat-o cu o mân? de piept, iar cu cealalt? mi-am scos c?ciula ?i i-am pus-o pe gur? ?i pe nas. Dup? câteva clipe s-a l?sat în genunchi ?i apoi s-a lungit pe p?mânt Am s?rit gardul pe unde am intrat. Dup? dou? zile l-am mai s?rit odat?. Chiva era tot acolo, întins?. Dup? vreo zece zile s-au întors cei pleca?i la colib?. Au g?sit-o pe moart? ?i au îngropat-o. B?nu?ii, nu ?tiu, or fi sau nu de aur, i-am pus dup? a doua grind? de la fereastr?.
Gheorghea lui Gligor lui Ana lui Dumitru Florii mai gemu de câteva ori ?i, dup? un ultim oftat, fa?a i se destinse. Spun oamenii c? a fost un om care parc? a întinerit dup? ce ?i-a dat ob?tescul sfâr?it.