Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Limite

de Paul Pietraru

- Dragul meu, puternicul meu Iona, dac? m? accep?i voi fi lâng? tine mereu, oricât de mult ar însemna acest mereu, un an, doi, zece, pân? la cap?t, de?i sincer cred c? tu vei rezolva mult mai repede neputin?ele, cum le spui, dar, exist? un dar, accept?-m? înc? vreo câ?iva ani ca profesoar? activ?, m? mut la tine cu totul, dorm pe canapeaua din buc?t?rie, instal?m o sonerie ca la spital, absen?a mea va fi nesemnificativ? ca timp pe durata unei zile, cinci, ?ase ore, în restul timpului voi fi aici, zi ?i noapte, voi fi mai mult decât iubita sau so?ia ta, voi fi tot ce-?i va trebui s? supravie?uie?ti decent ?i curat. Nu-mi va fi u?or, voi avea ?i toat? gr?dina pe cap, lucr?rile de toamn? sunt pe sfâr?ite, dar la prim?var?... nici nu vreau s? m? gândesc.
- Nici s? nu te mai gânde?ti, ce se întâmpl? dac? nu cultiv?m toat? suprafa?a, moare planeta?... vom relua bunele obiceiuri, când, sau dac? se va putea, concentr?m culturile strict necesare pe partea stâng?, în rest sem?n?m iarb?, l?sând doar trandafirii. ?i când m? gândesc c? au trecut doi ani pân? când ai r?mas la mine peste noapte, prima dat?, iar acum vrei s? dormi zece ani pe canapeaua din buc?t?rie...
- Îmb?trâne?ti Ioane, începi s? tr?ie?ti din amintiri, dar adev?rul este c? dac? nu erai tu ?i nu mi-ai fi f?cut atunci surpriza cu terenul lui Mihai, nu ?tiu cum ar fi fost, e?ti un om bun cu suflet mare, am g?sit în tine ceva din ce-am pierdut la moartea lui Mihai, f?r? tine mi-ar fi fost mai greu, chiar cu poticnelile ivite, am trecut mai u?or perioada de dup?...
- Tu ?tii c? din patul meu de sus se vede turnul catedralei? iar acum, ?i pentru mult? vreme, v?d doar gardul, Turnul cel Mare fiind înlocuit cu Gardul cel Mare, turnul devenise o dependen??, era elixirul dimine?ilor mele, ?tiam fiecare ?igl? spart? de pe partea asta a acoperi?ului.
- De ce schimbi vorba? la cât de rar suntem deschi?i în comunicarea precar? dintre noi, nu cred c? evitarea vorbelor frumoase e o solu?ie.
- Nu mai vreau s? fiu om bun, m-am s?turat, ce-i tot dai cu sufletul, tu ?tii ce-i ?la?
- ?i când te saturi de ceva ce faci, de obicei?
- Renun?, schimb ceva, nu ?tiu ce voi face, dar e o minciun? uria?? totul!
- De lupt? ?i r?bdare n-ai auzit?
- Dar câ?i ani înseamn? r?bdare, lupt??, de la cinci în sus?, ?i pân? la cinci ce-i? umilin???... poate dispre?!
- E?ti r???u! e?ti îngrozitor! cum po?i vorbi a?a?
- A?a vorbesc infirmii, ei î?i pierd r?bdarea definitiv ?i renun?? primii la lupt?, dac? nu ?tii... mai ales când le lipse?te afec?iunea, din start ei sunt ni?te neferici?i ?i oamenii neferici?i nu mai lupt? când n-au pentru ce, nici moartea nu-i sperie!
- De obicei nu moartea proprie e problema, moartea cuiva drag e cea care ne sperie, doar plâng?cio?ii se tânguie c? sunt neferici?i!
- Doar cei neferici?i nu mai au ce pierde ?i sunt sinceri cu destinul, nu mai tri?eaz? nici în fa?a oamenilor, nici în fa?a lui Dumnezeu!
- Iona-revine-în pia?a-public?, a rostit rar, sacadat, ca un dicton, eu merg s? fac curat în baie, sp?l ?i ni?te haine, r?mâi aici sau mergi în pat?
- Mai stau aici.
- Exerci?ii nu facem, a?tept?m s? vin? mâine instructorul.
- Care este un mare excroc, dup? cum se povestea în spital.
- ?i asta o ?tii?
- Nu era s? dau opt mii de euro pe fiarele lui, f?r? s? aflu ce hram poart?, era firesc s? m? informez... ?i mai ?tiu c? e priceput dar cam agresiv ?i vulgar.
- De-ai ?ti cât m? bucur c? ai aflat toate astea, altfel trebuia s? te preg?tesc eu pentru întâlnirea cu el, ?i-mi era fric? de reac?ia ta.
- De reac?ia mea ar trebui s? se team? el, nu tu, dac? dep??e?te o limit?, iese urgent din cas?, exerci?iile le ?tiu, le-am f?cut în spitalul de recuperare, poate el are ?i altele, dar oricum ?ansele sunt reduse ?i rezultatele apar, dac? apar, pe termen lung. S? vezi numai ce tarif nesim?it de profesor doctor are, dar vreau mai întâi s?-l v?d la lucru...
- Încearc? totu?i s? ai r?bdare, cred c?...
- De unde r?bdare, a mea a murit odat? cu picioarele, dac? e priceput, inteligent ?i amabil, îl ascult, dac? e prost ?i m?gar, poate fi priceput c? nu m? intereseaz?.
- Te avertizez de acum c? te va numi olog, asta-i formula lui de adresare, se ?tie c?-i un mitocan.
- În primele zece minute voi încerca s?-l dezv??, dac? nu reu?esc, va pleca f?r? bun? ziua. Clar!
- ?i ce faci mai departe?
- Te-ai speriat! r?u te-ai speriat, te-n?eleg, perspectiva nu-i deloc îmbietoare, s?-mi ?tergi rahatul nu-i pl?cut, dar tu chiar speri ca nemernicul ?sta s?-mi schimbe soarta în dou? zile? Dumnezeu n-a putut, va putea el? Eu de aia ?i-am spus, sim?eam abordarea ta cam optimist? când era vorba de felcer, va trebui s? te gânde?ti ?i dac? mâine-l gonesc pe mitocan ?i vrei s? pleci ?i tu, e?ti liber? s-o faci, momentul fiind excelent, f?r? angajamente exaltate ?i renun??ri ulterioare. Am nevoie de una din dou?, ori o femeie devotat?, pe care, dac? n-am avut-o pân? acum, nu pot spera s-o mai am, ori o profesionist?, o femeie onest? care s? m? îngrijeasc? pentru bani. E foarte simplu, autoumilirea mea, sau umilirea ta nu fac parte din acest meniu, aaa, c? ne vom ie?i din când în când din fire, s-ar putea întâmpla, dar, doar în cazul colabor?rii pe baza devotamentului, profesionistei nu-i po?i repro?a decâd gre?elile din neglijen??, ?i acelea se rezolv? financiar. A?a c? nu-?i aduce prea multe lucruri mâine, stai s? vezi ce se-ntâmpl?, eventual dac? nu vrei s? stabilim o rela?ie financiar?.
- E?ti nebun! Nebun de legat! - cinci cuvinte rostite cu sete - Hai s? te duc în pat, plec acas? ?i revin mâine diminea??, e?ti la fel ca el, jigne?ti din orice pozi?ie, cred c?-?i vei c?uta alt? slujnic?!
- Perfect! Te rog mult s? te gânde?ti bine pân? mâine, tu nu m-ai iubit când eram om, valid ?i cu toate acas?, acum când m? scap în izmene de ce ai face-o? Asta nu prea cred eu ?i asta-?i cer s?-?i clarifici, nu po?i pleca la un drum atât de lung, în ?lapi ?i-n bikini.
- Atâta mai vorbe?ti de parc? ai vrea s? m? alungi, ?i chiar nu mai ai mult ?i vei reu?i. Când ?i-am spus c? te voi îngriji pân? la cap?t, chiar asta am spus, iar tu vii dup? aceea ?i m? faci praf, cu vorbe mai împu?ite decât rahatul. Îmi iau timp de gândire pân? mâine diminea??, la opt voi fi aici, apoi, dup? ce pleac? terapeutul, î?i spun ce-am hot?rât. Suferin?a înr?ie?te omul, dar tu e?ti o fiar?, ?i chiar dac? e un moment greu pentru tine, te vei descurca ?i f?r? mine, î?i las dou?-trei zile s? g?se?ti pe cineva, apoi... gata, cinci ani ajung, m?sor terenul, îl vând ?i nu ne vom mai vedea niciodat?! Mergi în pat? eu nu mai fac nimic azi!

Paul Pietraru (cioplitorul) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro