Acest site este un atelier literar deschis oricćrui scriitor, amator sau profesionist. Reveniži īn cāteva zile pentru mai multe informažii.

Conžinut disponibil īn format RSS/XML ŗi varianta wap

Drumul cćtre literaturć

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si īn continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinānd cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim īmpreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, īnsa cele īntālnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. Īn functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. Īn definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o īntreprind. Noi speram sa fiti īn numar cāt mai mare.

Nelu Picas?, pictor

de Leonard Ancuta

Cum a devenit Nelu pictor, nu-?i poate explica nici el. Dar ī?i aduce aminte cum o dorin?? īn l?untrul lui īl rodea ?i-i rodea min?ile ?i nu-i d?dea pace defel. Parc? avea un vierme sub coaste care-l īnt?r?ta f?r? odihn?. Nu mai dormea nop?ile, se uita la televizor pe canalul ?la, Discovery, ?i, rar, mai prindea cīte ceva despre ?i care picteaz?. Erau unii care f?ceau ma?ini frumoase, le d?deau a?a cu un aparat de arunca vopseluri ?i s? vezi cum puteau s? arate dup-aia! Minun??ie, portocalii ?i cu ro?u ?i galben, fl?c?ri ?i tot felul de fantezii. ?i mai f?ceau la fel de frumoase ?i motociclete, tot a?a, le īmpodobeau de zici c? era s?rb?toare.
Apoi mai erau unii de pictau str?zile īn marile ora?e, le colorau a?a de frumos c? i se umezeau ochii cīnd le vedea. Mai v?zuse ?i la ora?, cīnd se mai ducea, ?i inima lui frem?ta de ardoare s? ?tie cum se fac lucrurile acela, de unde vin ?i de ce sunt atīt de frumoase.
Nu spunea nimeni cum ajunseser? pictori oamenii ?ia, sau nu aflase el, dar Nelu se īnfierbīntase tare de dorin?? ?i din tot sufletul lui ī?i dorea s? ajung? artist.

Averea lui Nelu era compus? din dou? vaci, o mic? ograd? īn care avea un cīine, cīteva g?ini, un staul, o co?melie cu o singur? īnc?pere care rezista de ani buni deasupra lui ?i cīteva palme de p?mīnt īn spatele b?t?turii, cīt s?-?i pun? doi araci de vie ?i trei boabe de porumb. S?r?cia nu-l tulbura defel pe Nelu, avea cele dou? vaci, Florica ?i Aurica, l?sate mo?tenire de bun?-sa care se pr?p?dise de vreun an, ?i prin ele se considera un tr?itor de n?dejde al satului.
Ducea lapte la dom' primar, ducea la popa Nae, la Ghi??, ?eful de post, trecea apoi pe la lelea Mioara ?i via?a lui era aproape un rai. Un rai din care lipsea ceva ?i asta era chiar dorin?a lui neīmplinit? de a se ajunge pictor. ?i cum nu f?cuse mult? carte, c? nu fusese prea mult la ?coal?, da’ īnv??ase m?car s? scrie ?i s? citeasc?, lu? īntr-o zi dou? kile de lapte ?i duse īnv???torului, s? afle secretul picturii. Am?riu?ei nu era chiar cel mai de vaz? din sat, c? d?duse īn patima b?uturii de cīnd īl l?sase muierea, da primi cu bucurie laptele ?i-l l?muri repede.
- M? sim?i ceva de arde īn tine ca focul?
- Arde, nea Petronele, de fac gaur? īn pat noaptea.
- P?i asta e pictura, m?, Nelule. ?sta e focul artei, du-te la ora?, cump?r? cele trebuincioase, pensule, gua?e, apoi apuc?-te s? pictezi.
- Atīta tot? fu el neīncrez?tor.
- Nu-i mare scofal?, m?, Nelule, c? doar n-ai vrea s? ajungi vreun Picasso.
- Picas??
- Picas?, m?, Picas?! Un mare pictor a fost Picasso ?sta, iar tu vei fi Picas?, urma?ul lui! rīse īnv???torul de el, ?i-?i mai puse o ?uic?.
Din clipa aia Nelu sim?i ?i el o str?luminare. Pictura nu mai avea multe secrete pentru el.

La o s?pt?mīn? dup? discu?ia asta, Nelu fuse la ora? cu lapte ?i brīnz?. Le vīndu īn pia?? ?i cu banii lua?i merse la supermarket, unde ?tia el c? sunt de toate, s? cumpere cele necesare īmplinirii visului. Nu prea avea habar ce s? cumpere, da-l l?murir? vīnz?toarele, c? trebuie s? ia spray-uri colorate ?i poate picta cu ele pe orice, ?i pe lemn, ?i pere?ii, ?i gardurile, ce mai orice īi era la īndemīn?. Noroc c? mai avea el ceva economii, c? nu era cheltuitor din fire, c? se pare c? era cam scump? meseria asta de pictor, dar nu se sperie el dintr-atīta.
Mul?umi, pl?ti ?i plec? īntr-o veselie spre sat, porni hot?rīt ca din seara aceea s? urce treptele nemuririi, ca artist.

Ajuns acas?, pict? mai īntīi odaia, c? oricum era trist? ?i cernit? ca o bab? īn zi de doliu. F?cu ni?te case frumoase, cum v?zuse el īn filme ?i un cīmp verde-verde, de aproape c?-i venea s? se īntind? pe el, īn timp ce Florica ?i Aurica p??teau lini?tite prin zon?. Cīnd ī?i d?du seama c? se gīndise la ele, ?i c? numai datorit? lor ambi?ia lui de artist se f?cuse realitate, hot?rī c? trebuie s? fac? ceva ?i pentru ele. Meritau s?racele, munceau toat? ziua, ba la rumegat, s? dea lapte bun, ba le mai punea ?i la cotig? s? mai aduc? lemne, ori la jug, s?-?i are s?r?cia de ogor din spatele casei.

Munci cīteva ceasuri s? le fac? frumoase, dup? gustul lui de artist. Pe Florica o f?cu de un verde dintr-?la de au pene papagalii, ?i mai desen? ni?te flori galbene pe greab?n, a?a ca o salb?, apoi mai f?cu altele pe burt?, de-?i era mai mare dragul s? o prive?ti. Aurica īmbr?c? un voal roz, era ca o bomboan?, ?i peste el mai puse Nelu ni?te floricele dintr-alea albastre ca cerul, de mai vezi vara pe cīmp.
Erau ni?te mīndre?e de vaci, a?a īmpopo?onate dup? gusturile artistice ale noului artist, care la final se semn? pe ?alele lor „Nelu Picas?, pictor”. Aproape beat de satisfac?ie, adormi ?i vis? cum diminea?a are s?-l admire tot satul pentru arta lui ?i cum duduca Mitri?a va pleca ochii īn jos de ru?ine c?-l refuzase la fedele?ul lu’ alde B?nic? a lu’ Ciocoi de-o luase pe a lu’ Fane a lu’ Lilica lu’ Neam?u.

Diminea?a pe uli?? se uita satul la el ca la nebunul din c?lu?. To?i cu ochii mari cīt farfuriile de cumetrie ?i buzele strīnse ca la viitura de acum doi ani. El trecea ?an?o?, privind peste ei, ca un adev?rat artist consacrat ?i le f?cea cu mīna de parc? ar fi īmp?r?it lumin?.
- Ai īnnebunit, m?, Nelule, ce avu?i cu bietele animale, bat?-t? dumnez?u s? te bat?, uite īn ce hal arat? s?rmanele. Ce-avu?i, m?, cu ele, ori te-apuc? ?i pe tine b?utura?
- M-am f?cut pictor, dod? Floareo, acum a?a se poart?, n-ai v?zut ?i matele vaca lu Milka?
- Ce pictor, m?, nebunule, alea e vaci de ciocolat?, m?, astea-s d-ale noastre, romīne?ti, nu mai chinui bietele, c? din ele te h?r?ne?ti. Du-le ptiu drace, doamne iart?-m? la rīu ?i le spal? c? te ?tie tot satul!
- Ba s? m? ?tie, c? de-acu īs pictor, sunt artist cum e ?ia pe Discovery.
- Ce pictor m? z?natecule, ce discoveri visezi tu, m??
- Sunt Nelu Picas?, pictor! spuse el cu mīndrie apoi o lu? pe uli?? spre islaz.
Se b?g? pe malul Pe?enei, la umbra arinilor ?i īncepu s? se gīndeasc? la ale lui, la cum o s? ajung? bogat ?i celebru ?i o s? vin? īn sat cu o ma?in? din aia de-?i ia ochii, una pictat? chiar de el cīnd va ajunge pictor de-adev?rat, de-o s?-?i fac? tot satul cruce cīnd trece.

Seara īl ?tiau to?i, īntreaga suflare din Am?rasca vorbea despre cum se īmpu?inase mintea oricum pu?in? a lu' Nelu. Cīnd trecu prin fa?a cīrciumii, popa Nae veni la el, prima dat? cīnd popa se ridica ?i venea la un muritor de rīnd, c? īn rest īi a?tepta el, de cīnd se n??teau pīn? cīnd se duceau pe u?ile ?lea acoperite cu p?mīnt. Īi spuse popa s? se opreasc? oleac?, mai īn dosul cīrciumii, s? bea un vin īmpreun? ?i s? povesteasc? ni?el despre ce se īntīmplase.
Bucuros de onoare, Nelu se duse la vorb? cu sfin?ia sa.

- B?, Nelule, tocmai tu s? ne faci una ca asta m?, tocmai tu care e?ti om de vaz? la noi īn sat ?i care e?ti cuminte? P?i cum, m?, Nelule s? te faci pictor, tu n-ai auzit ce via?? grea au ??tia, cum se chinuie, cum īi arde focul facerii ?i tot a?a, c? arta care nu e cum trebuie e un p?cat, ?i p?catele sīnt pedepsite de ?l de sus, uite a?a o s? arzi ?i-n focurile Gheenei.
- S?rumīna p?rinte, da ce s? fac, c? de multe zile m-a apucat a?a s? m? fac pictor ?i e o dorin?? ?i-o putere īn mine de nu m? mai pot ?ine la ea. Dac? nu pictez mor, p?rinte, ?i dac? nu o fac, mi se scurge via?a degeaba.
- B?, Nelule, o fi vreun semn ?i ?sta, dar n-are cu s? fie d?-l bun, nu de la dumnezeu vine dorin?a asta, e bine s? te fere?ti s? intri īn cīrd cu necuratul.
- P?i ce s? fac sfin?ia ta, c? la chinul ?sta nu mi-e lesne s? m? opun. Oi picta, c? asta simt io c? mi-e menirea.
- P?i nu zice m? nimeni s? nu pictezi, da f?-o ?i tu ca oamenii, nu chinui animale, c? arti?tii adev?ra?i picteaz? biserici sau icoane pe lemn ori pe sticl?. Apuc?-te ?i tu de arta domnului, las? prostiile astea.
- La ora? am v?zut c? se picteaz? ?i pe ziduri ?i pe ma?ini. ?i la televizor tot ne arat? cum picteaz? oameni tot felul...
- Las?, m?, ce e la televizor, c? numai minciuni spun aia acolo. Tu vino-?i īn fire cu arta asta a ta, c? m? tem c? nu-i a bun?. Te vorbesc ?i copiii ?i fetele din Am?rasca, ?i mare mirare s? nu s-aud? de tine ?i-n satu' vecin ?i cine ?tie, la ora?. Poate afl? ?ia de la proteve de tine ?i ne faci de baft? īn toat? ?ara, nu suntem noi destul de am?rī?i.
Popa Nae se gīndea acum c? poate asta putea fi salvarea lor, s?-l lase pe Nelu s?-?i fac? damblaua, ?i apoi s? cheme televiziunea, poate mai afl? guvernul ?i de s?r?cia lor. Dar parc? nu putea s?-l lase pe Nelu s?-?i fac? damblaua īn sat, c? risca s?-?i pun? enoria?ii īn cap. Neputīnd lua o decizie īn privin?a sor?ii satului, īi spuse lui Nelu doar s? īncerce s? fac? art? adev?rat? ?i s? lase īn pace bietele animale.

A doua zi, Nelu se trezi devreme, īnainte de zori ?i de cīntatul coco?ilor. Ī?i puse ustensilele īntr-o desag? ?i porni īn sat s? le arate el ce poate. Era o lini?te ca īntr-un cimitir gol, dormeau ?i sufletele cīinilor, chiar ?i zidurile caselor p?reau c? dorm, c? le vedea a?a, cum li se scurge varul īn temelie.
A īnceput cu prim?ria c? era cea mai de vaz? cl?dire din sat. A f?cut un desen acolo, īncercase s?-l reproduc? pe ?la cu tovar??u’ ?i cu mesajul acela pe care nu-l īn?elegea, „M? īntorc īn 5 minute”. Apoi tot a?a, pe ici, pe colo, lu? uli?a la rīnd ?i f?cu tot soiul de miniaturi sau desene, cum mai v?zuse el pe la ora?, culori multe, amestecate, flori, case oameni, soare ?i din cīnd īn cīnd cīte un mesaj care īi r?m?sese īn minte, cum era ?la cu „fuck the system”, pe care nu-l īn?elegea c? era īn limba americanilor dar īi pl?cea cum sun?, apoi ?la cu „eu o am pe cea mai lung? ?i mai groas?”, pe care īl puse chiar pe casa Mitri?ei, fiindc? ī?i f?cea iluzia ce e despre pictur? ?i ca s? īi arate el c? nu-i un prost.
Apoi pe sediul poli?iei scrise un mesaj care-i pl?cea mult, „art?, nu vandalism” ?i nu se consider? mul?umit pīn? cīnd nu pict?, chiar pe u?a bisericii, un īnger mare ?i frumos ?i sub el un mesaj pe care īl v?zuse tot la ora?, „Iisus vine, s? ne ascundem”.

Mīndru de ce f?cuse, o porni c?tre cas?, mulse pe Florica ?i Aurica, privindu-le cu un ochi critic ?i cu un altul mul?umit. A?a cum erau, verde ?i roz, cu flori ?i cu semn?tura sa de artist, erau cele mai frumoase vaci din lume ?i el sim?ea cum i se repede inima īn piept ca un cīine la poart?, gata s? mu?te un str?in. Adormi ?i vis? cum Mitri?a vine cu ochi ru?ina?i la el ?i-i ia mīna lui str?lucitoare de artist, i-o strīnge īn palmele ei mici, apoi ?i-o a?az? pe pieptul bogat ?i c?rnos, a?a cum e cel mai vīrlav pui de g?in? pe care-l t?ia buna de sfintele s?rb?tori.

S-a trezit īn h?rm?laie, parc? toat? Am?rasca era īn ograda lui. Care ?ipau, care vociferau. Ghi??, ?eful de post l-a scuturat bine pīn? l-a trezit apoi f?r? s? a?tepte s? īngaime ceva, i-a lipit dou? perechi de palme de-i ?iuiau urechile ca trenul īn gar?.
- B?, asta nu e art?, b?, ce faci tu, asta e cea mai mare prostie. Asta e o nenorocire pentru noi to?i. B?, potole?te-te cu asta c? te bag la zdup de n-ai s? mai vezi soarele cīte zile oi tr?i. Ai noroc c? nu m-a l?sat p?rintele Nae, da’ pu?c?ria te mīnca, m?h!
- P?i...
- Nici un p?i! E tot satu afar?, cu mine nu discu?i, auzi? ??tia te halea de viu, cu vaci ?i cu pictur? cu tot. Nu ?tiu cum faci, da pīn? mīine s? scapi de toate picturile alea, m-ai īn?eles! Altfel i?i iau vacile drept amend?, ?i pe tine te ?in la beci pīn? putreze?ti. Te duci la ora?, cumperi var ?i ne scute?ti pe noi de arta pictorului Picas?, c? nou? nu ne place nici pictura, nici pictorii Picas?. ?i ca s? se fac? mai bine īn?eles, īi mai trase o palm? zdrav?n?.
- Acum valea, rupe-o la tīrg, pīn? mīine s? nu mai v?d picior de pictur? prin ora?.

Nelu plec? gr?bit cu lacrimi īn ochi. Fiin?a lui era r?scolit? pe de-a-ntregul. Nu īn?elegea cum putea s? nu le plac?, doar pictase lucruri pe care le v?zuse la ora?. Respira īntret?iat ?i ī?i sim?ea sufletul greu ca o ghiulea legat? de picior. Īi venea s? se īntoarc?, s? le explice, dar cumva sin?ea c? nu mai are nici putere ?i nici cuvinte s? se fac? īn?eles. Pur ?i simplu sim?ea c? nu are cu cine s? vorbeasc?, satului lui nu īn?elegea arta. A?a c? a pornit-o spre ora?, gīnditor, un miel r?t?cit īntr-o turm? de lupi care nu mai ?tie cum s? se salveze.

S-a īntors īn toiul nop?ii, hot?rīt s?-?i distrug? opera. Cīt i-a luat drumul pīn? la ora? s-a tot chinuit s? g?seasc? r?spunsul la īntrebarea de ce trebuie s? fie a?a, de ce oare un artist nu poate fi apreciat ?i ajunge s? fie ars pe rugul dezaprecierii r?uvoitoare a celorlal?i.
Se gīndea la soarta lui crud?, se gīndea la viitorul lui f?r? sens īn lipsa picturii. Dorin?a lui mocnea ?i mai puternic īn el ?i curīnd vīlv?t?ile ei īi ardeau carnea ?i sim?ea īn n?ri miros de cenu?? proasp?t?. Dar trebuia, nu avea cum, trebui s?-?i distrug? pictura.
"O voi distruge ?i o voi lua de la cap?t, ca un adev?rat artist” se gīndea el. Sim?ea c? are destul? putere pentru asta.
A intrat īn satul adormit pentru a doua oar?. C?ra dup? el dou? canistre mari de benzin?, īl dureau mīinile, dar nu-i p?sa.

Peste o jum?tate de or?, coco?at pe co?melia lui, privea fl?c?rile dansīnd diafan peste sat, vedea limbile de foc ale balaurului cum īi īnghit picturile, munculi?a lui, ?i cum īi topesc pe ace?ti farisei nerecunosc?tori. Cerul se īmbujorase ?i stelele clipeau acoperite de n?frama neagr? de fum care se ridica din arta lui, din sufletul lui. Privea cum tabloul cre?te ?i īn dimeniune ?i īn dogoare ?i-?i sim?ea obrajii īmbujora?i ?i ochii str?lucind de bucurie. Doar o lacrim?, una mic? ?i pl?pīnd?, ca prima lui mul?umire adev?rat? de-o via??. Era cel mai frumos tablou pe care īl pictase. Zīmbi ?i, cu mīna prin aer, ca mīnuind o pensul? vr?jit?, semn?.
”Nelu Picas?, pictor.”

Leonard Ancuta (batranutragator) | Scriitori Romāni

motto: https://www.youtube.com/watch?v=BtnqqyxhMNM

Despre noi

Ne puteži contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu gražie de etp.ro