proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cum a devenit Nelu pictor, nu-?i poate explica nici el. Dar î?i aduce aminte cum o dorin?? în l?untrul lui îl rodea ?i-i rodea min?ile ?i nu-i d?dea pace defel. Parc? avea un vierme sub coaste care-l înt?r?ta f?r? odihn?. Nu mai dormea nop?ile, se uita la televizor pe canalul ?la, Discovery, ?i, rar, mai prindea cîte ceva despre ?i care picteaz?. Erau unii care f?ceau ma?ini frumoase, le d?deau a?a cu un aparat de arunca vopseluri ?i s? vezi cum puteau s? arate dup-aia! Minun??ie, portocalii ?i cu ro?u ?i galben, fl?c?ri ?i tot felul de fantezii. ?i mai f?ceau la fel de frumoase ?i motociclete, tot a?a, le împodobeau de zici c? era s?rb?toare.
Apoi mai erau unii de pictau str?zile în marile ora?e, le colorau a?a de frumos c? i se umezeau ochii cînd le vedea. Mai v?zuse ?i la ora?, cînd se mai ducea, ?i inima lui frem?ta de ardoare s? ?tie cum se fac lucrurile acela, de unde vin ?i de ce sunt atît de frumoase.
Nu spunea nimeni cum ajunseser? pictori oamenii ?ia, sau nu aflase el, dar Nelu se înfierbîntase tare de dorin?? ?i din tot sufletul lui î?i dorea s? ajung? artist.

Averea lui Nelu era compus? din dou? vaci, o mic? ograd? în care avea un cîine, cîteva g?ini, un staul, o co?melie cu o singur? înc?pere care rezista de ani buni deasupra lui ?i cîteva palme de p?mînt în spatele b?t?turii, cît s?-?i pun? doi araci de vie ?i trei boabe de porumb. S?r?cia nu-l tulbura defel pe Nelu, avea cele dou? vaci, Florica ?i Aurica, l?sate mo?tenire de bun?-sa care se pr?p?dise de vreun an, ?i prin ele se considera un tr?itor de n?dejde al satului.
Ducea lapte la dom' primar, ducea la popa Nae, la Ghi??, ?eful de post, trecea apoi pe la lelea Mioara ?i via?a lui era aproape un rai. Un rai din care lipsea ceva ?i asta era chiar dorin?a lui neîmplinit? de a se ajunge pictor. ?i cum nu f?cuse mult? carte, c? nu fusese prea mult la ?coal?, da’ înv??ase m?car s? scrie ?i s? citeasc?, lu? într-o zi dou? kile de lapte ?i duse înv???torului, s? afle secretul picturii. Am?riu?ei nu era chiar cel mai de vaz? din sat, c? d?duse în patima b?uturii de cînd îl l?sase muierea, da primi cu bucurie laptele ?i-l l?muri repede.
- M? sim?i ceva de arde în tine ca focul?
- Arde, nea Petronele, de fac gaur? în pat noaptea.
- P?i asta e pictura, m?, Nelule. ?sta e focul artei, du-te la ora?, cump?r? cele trebuincioase, pensule, gua?e, apoi apuc?-te s? pictezi.
- Atîta tot? fu el neîncrez?tor.
- Nu-i mare scofal?, m?, Nelule, c? doar n-ai vrea s? ajungi vreun Picasso.
- Picas??
- Picas?, m?, Picas?! Un mare pictor a fost Picasso ?sta, iar tu vei fi Picas?, urma?ul lui! rîse înv???torul de el, ?i-?i mai puse o ?uic?.
Din clipa aia Nelu sim?i ?i el o str?luminare. Pictura nu mai avea multe secrete pentru el.

La o s?pt?mîn? dup? discu?ia asta, Nelu fuse la ora? cu lapte ?i brînz?. Le vîndu în pia?? ?i cu banii lua?i merse la supermarket, unde ?tia el c? sunt de toate, s? cumpere cele necesare împlinirii visului. Nu prea avea habar ce s? cumpere, da-l l?murir? vînz?toarele, c? trebuie s? ia spray-uri colorate ?i poate picta cu ele pe orice, ?i pe lemn, ?i pere?ii, ?i gardurile, ce mai orice îi era la îndemîn?. Noroc c? mai avea el ceva economii, c? nu era cheltuitor din fire, c? se pare c? era cam scump? meseria asta de pictor, dar nu se sperie el dintr-atîta.
Mul?umi, pl?ti ?i plec? într-o veselie spre sat, porni hot?rît ca din seara aceea s? urce treptele nemuririi, ca artist.

Ajuns acas?, pict? mai întîi odaia, c? oricum era trist? ?i cernit? ca o bab? în zi de doliu. F?cu ni?te case frumoase, cum v?zuse el în filme ?i un cîmp verde-verde, de aproape c?-i venea s? se întind? pe el, în timp ce Florica ?i Aurica p??teau lini?tite prin zon?. Cînd î?i d?du seama c? se gîndise la ele, ?i c? numai datorit? lor ambi?ia lui de artist se f?cuse realitate, hot?rî c? trebuie s? fac? ceva ?i pentru ele. Meritau s?racele, munceau toat? ziua, ba la rumegat, s? dea lapte bun, ba le mai punea ?i la cotig? s? mai aduc? lemne, ori la jug, s?-?i are s?r?cia de ogor din spatele casei.

Munci cîteva ceasuri s? le fac? frumoase, dup? gustul lui de artist. Pe Florica o f?cu de un verde dintr-?la de au pene papagalii, ?i mai desen? ni?te flori galbene pe greab?n, a?a ca o salb?, apoi mai f?cu altele pe burt?, de-?i era mai mare dragul s? o prive?ti. Aurica îmbr?c? un voal roz, era ca o bomboan?, ?i peste el mai puse Nelu ni?te floricele dintr-alea albastre ca cerul, de mai vezi vara pe cîmp.
Erau ni?te mîndre?e de vaci, a?a împopo?onate dup? gusturile artistice ale noului artist, care la final se semn? pe ?alele lor „Nelu Picas?, pictor”. Aproape beat de satisfac?ie, adormi ?i vis? cum diminea?a are s?-l admire tot satul pentru arta lui ?i cum duduca Mitri?a va pleca ochii în jos de ru?ine c?-l refuzase la fedele?ul lu’ alde B?nic? a lu’ Ciocoi de-o luase pe a lu’ Fane a lu’ Lilica lu’ Neam?u.

Diminea?a pe uli?? se uita satul la el ca la nebunul din c?lu?. To?i cu ochii mari cît farfuriile de cumetrie ?i buzele strînse ca la viitura de acum doi ani. El trecea ?an?o?, privind peste ei, ca un adev?rat artist consacrat ?i le f?cea cu mîna de parc? ar fi împ?r?it lumin?.
- Ai înnebunit, m?, Nelule, ce avu?i cu bietele animale, bat?-t? dumnez?u s? te bat?, uite în ce hal arat? s?rmanele. Ce-avu?i, m?, cu ele, ori te-apuc? ?i pe tine b?utura?
- M-am f?cut pictor, dod? Floareo, acum a?a se poart?, n-ai v?zut ?i matele vaca lu Milka?
- Ce pictor, m?, nebunule, alea e vaci de ciocolat?, m?, astea-s d-ale noastre, romîne?ti, nu mai chinui bietele, c? din ele te h?r?ne?ti. Du-le ptiu drace, doamne iart?-m? la rîu ?i le spal? c? te ?tie tot satul!
- Ba s? m? ?tie, c? de-acu îs pictor, sunt artist cum e ?ia pe Discovery.
- Ce pictor m? z?natecule, ce discoveri visezi tu, m??
- Sunt Nelu Picas?, pictor! spuse el cu mîndrie apoi o lu? pe uli?? spre islaz.
Se b?g? pe malul Pe?enei, la umbra arinilor ?i începu s? se gîndeasc? la ale lui, la cum o s? ajung? bogat ?i celebru ?i o s? vin? în sat cu o ma?in? din aia de-?i ia ochii, una pictat? chiar de el cînd va ajunge pictor de-adev?rat, de-o s?-?i fac? tot satul cruce cînd trece.

Seara îl ?tiau to?i, întreaga suflare din Am?rasca vorbea despre cum se împu?inase mintea oricum pu?in? a lu' Nelu. Cînd trecu prin fa?a cîrciumii, popa Nae veni la el, prima dat? cînd popa se ridica ?i venea la un muritor de rînd, c? în rest îi a?tepta el, de cînd se n??teau pîn? cînd se duceau pe u?ile ?lea acoperite cu p?mînt. Îi spuse popa s? se opreasc? oleac?, mai în dosul cîrciumii, s? bea un vin împreun? ?i s? povesteasc? ni?el despre ce se întîmplase.
Bucuros de onoare, Nelu se duse la vorb? cu sfin?ia sa.

- B?, Nelule, tocmai tu s? ne faci una ca asta m?, tocmai tu care e?ti om de vaz? la noi în sat ?i care e?ti cuminte? P?i cum, m?, Nelule s? te faci pictor, tu n-ai auzit ce via?? grea au ??tia, cum se chinuie, cum îi arde focul facerii ?i tot a?a, c? arta care nu e cum trebuie e un p?cat, ?i p?catele sînt pedepsite de ?l de sus, uite a?a o s? arzi ?i-n focurile Gheenei.
- S?rumîna p?rinte, da ce s? fac, c? de multe zile m-a apucat a?a s? m? fac pictor ?i e o dorin?? ?i-o putere în mine de nu m? mai pot ?ine la ea. Dac? nu pictez mor, p?rinte, ?i dac? nu o fac, mi se scurge via?a degeaba.
- B?, Nelule, o fi vreun semn ?i ?sta, dar n-are cu s? fie d?-l bun, nu de la dumnezeu vine dorin?a asta, e bine s? te fere?ti s? intri în cîrd cu necuratul.
- P?i ce s? fac sfin?ia ta, c? la chinul ?sta nu mi-e lesne s? m? opun. Oi picta, c? asta simt io c? mi-e menirea.
- P?i nu zice m? nimeni s? nu pictezi, da f?-o ?i tu ca oamenii, nu chinui animale, c? arti?tii adev?ra?i picteaz? biserici sau icoane pe lemn ori pe sticl?. Apuc?-te ?i tu de arta domnului, las? prostiile astea.
- La ora? am v?zut c? se picteaz? ?i pe ziduri ?i pe ma?ini. ?i la televizor tot ne arat? cum picteaz? oameni tot felul...
- Las?, m?, ce e la televizor, c? numai minciuni spun aia acolo. Tu vino-?i în fire cu arta asta a ta, c? m? tem c? nu-i a bun?. Te vorbesc ?i copiii ?i fetele din Am?rasca, ?i mare mirare s? nu s-aud? de tine ?i-n satu' vecin ?i cine ?tie, la ora?. Poate afl? ?ia de la proteve de tine ?i ne faci de baft? în toat? ?ara, nu suntem noi destul de am?rî?i.
Popa Nae se gîndea acum c? poate asta putea fi salvarea lor, s?-l lase pe Nelu s?-?i fac? damblaua, ?i apoi s? cheme televiziunea, poate mai afl? guvernul ?i de s?r?cia lor. Dar parc? nu putea s?-l lase pe Nelu s?-?i fac? damblaua în sat, c? risca s?-?i pun? enoria?ii în cap. Neputînd lua o decizie în privin?a sor?ii satului, îi spuse lui Nelu doar s? încerce s? fac? art? adev?rat? ?i s? lase în pace bietele animale.

A doua zi, Nelu se trezi devreme, înainte de zori ?i de cîntatul coco?ilor. Î?i puse ustensilele într-o desag? ?i porni în sat s? le arate el ce poate. Era o lini?te ca într-un cimitir gol, dormeau ?i sufletele cîinilor, chiar ?i zidurile caselor p?reau c? dorm, c? le vedea a?a, cum li se scurge varul în temelie.
A început cu prim?ria c? era cea mai de vaz? cl?dire din sat. A f?cut un desen acolo, încercase s?-l reproduc? pe ?la cu tovar??u’ ?i cu mesajul acela pe care nu-l în?elegea, „M? întorc în 5 minute”. Apoi tot a?a, pe ici, pe colo, lu? uli?a la rînd ?i f?cu tot soiul de miniaturi sau desene, cum mai v?zuse el pe la ora?, culori multe, amestecate, flori, case oameni, soare ?i din cînd în cînd cîte un mesaj care îi r?m?sese în minte, cum era ?la cu „fuck the system”, pe care nu-l în?elegea c? era în limba americanilor dar îi pl?cea cum sun?, apoi ?la cu „eu o am pe cea mai lung? ?i mai groas?”, pe care îl puse chiar pe casa Mitri?ei, fiindc? î?i f?cea iluzia ce e despre pictur? ?i ca s? îi arate el c? nu-i un prost.
Apoi pe sediul poli?iei scrise un mesaj care-i pl?cea mult, „art?, nu vandalism” ?i nu se consider? mul?umit pîn? cînd nu pict?, chiar pe u?a bisericii, un înger mare ?i frumos ?i sub el un mesaj pe care îl v?zuse tot la ora?, „Iisus vine, s? ne ascundem”.

Mîndru de ce f?cuse, o porni c?tre cas?, mulse pe Florica ?i Aurica, privindu-le cu un ochi critic ?i cu un altul mul?umit. A?a cum erau, verde ?i roz, cu flori ?i cu semn?tura sa de artist, erau cele mai frumoase vaci din lume ?i el sim?ea cum i se repede inima în piept ca un cîine la poart?, gata s? mu?te un str?in. Adormi ?i vis? cum Mitri?a vine cu ochi ru?ina?i la el ?i-i ia mîna lui str?lucitoare de artist, i-o strînge în palmele ei mici, apoi ?i-o a?az? pe pieptul bogat ?i c?rnos, a?a cum e cel mai vîrlav pui de g?in? pe care-l t?ia buna de sfintele s?rb?tori.

S-a trezit în h?rm?laie, parc? toat? Am?rasca era în ograda lui. Care ?ipau, care vociferau. Ghi??, ?eful de post l-a scuturat bine pîn? l-a trezit apoi f?r? s? a?tepte s? îngaime ceva, i-a lipit dou? perechi de palme de-i ?iuiau urechile ca trenul în gar?.
- B?, asta nu e art?, b?, ce faci tu, asta e cea mai mare prostie. Asta e o nenorocire pentru noi to?i. B?, potole?te-te cu asta c? te bag la zdup de n-ai s? mai vezi soarele cîte zile oi tr?i. Ai noroc c? nu m-a l?sat p?rintele Nae, da’ pu?c?ria te mînca, m?h!
- P?i...
- Nici un p?i! E tot satu afar?, cu mine nu discu?i, auzi? ??tia te halea de viu, cu vaci ?i cu pictur? cu tot. Nu ?tiu cum faci, da pîn? mîine s? scapi de toate picturile alea, m-ai în?eles! Altfel i?i iau vacile drept amend?, ?i pe tine te ?in la beci pîn? putreze?ti. Te duci la ora?, cumperi var ?i ne scute?ti pe noi de arta pictorului Picas?, c? nou? nu ne place nici pictura, nici pictorii Picas?. ?i ca s? se fac? mai bine în?eles, îi mai trase o palm? zdrav?n?.
- Acum valea, rupe-o la tîrg, pîn? mîine s? nu mai v?d picior de pictur? prin ora?.

Nelu plec? gr?bit cu lacrimi în ochi. Fiin?a lui era r?scolit? pe de-a-ntregul. Nu în?elegea cum putea s? nu le plac?, doar pictase lucruri pe care le v?zuse la ora?. Respira întret?iat ?i î?i sim?ea sufletul greu ca o ghiulea legat? de picior. Îi venea s? se întoarc?, s? le explice, dar cumva sin?ea c? nu mai are nici putere ?i nici cuvinte s? se fac? în?eles. Pur ?i simplu sim?ea c? nu are cu cine s? vorbeasc?, satului lui nu în?elegea arta. A?a c? a pornit-o spre ora?, gînditor, un miel r?t?cit într-o turm? de lupi care nu mai ?tie cum s? se salveze.

S-a întors în toiul nop?ii, hot?rît s?-?i distrug? opera. Cît i-a luat drumul pîn? la ora? s-a tot chinuit s? g?seasc? r?spunsul la întrebarea de ce trebuie s? fie a?a, de ce oare un artist nu poate fi apreciat ?i ajunge s? fie ars pe rugul dezaprecierii r?uvoitoare a celorlal?i.
Se gîndea la soarta lui crud?, se gîndea la viitorul lui f?r? sens în lipsa picturii. Dorin?a lui mocnea ?i mai puternic în el ?i curînd vîlv?t?ile ei îi ardeau carnea ?i sim?ea în n?ri miros de cenu?? proasp?t?. Dar trebuia, nu avea cum, trebui s?-?i distrug? pictura.
"O voi distruge ?i o voi lua de la cap?t, ca un adev?rat artist” se gîndea el. Sim?ea c? are destul? putere pentru asta.
A intrat în satul adormit pentru a doua oar?. C?ra dup? el dou? canistre mari de benzin?, îl dureau mîinile, dar nu-i p?sa.

Peste o jum?tate de or?, coco?at pe co?melia lui, privea fl?c?rile dansînd diafan peste sat, vedea limbile de foc ale balaurului cum îi înghit picturile, munculi?a lui, ?i cum îi topesc pe ace?ti farisei nerecunosc?tori. Cerul se îmbujorase ?i stelele clipeau acoperite de n?frama neagr? de fum care se ridica din arta lui, din sufletul lui. Privea cum tabloul cre?te ?i în dimeniune ?i în dogoare ?i-?i sim?ea obrajii îmbujora?i ?i ochii str?lucind de bucurie. Doar o lacrim?, una mic? ?i pl?pînd?, ca prima lui mul?umire adev?rat? de-o via??. Era cel mai frumos tablou pe care îl pictase. Zîmbi ?i, cu mîna prin aer, ca mînuind o pensul? vr?jit?, semn?.
”Nelu Picas?, pictor.”