proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Privesc vechea fotografie. Repede fac un calcul. Da, sunt ?apte zeci ?i ?apte de ani de atunci. Doamna Pârlogeanu înv???toarea noastr?, ne spunea, din când în când, c? vom face o excursie. Vom lua tramvaiul, zicea dânsa, ?i vom merge în P?durea Dumbrava, unde sunt fel de fel de animale s?lbatice: lupi, vulpi, mistre?i, maimu?e, chiar ?i ?erpi. Am f?cut un calcul, pe fiecare v? va costa cincisprezece lei. Va trebui ca fiecare s?-?i ia mâncare pentru o zi. Vede?i voi ce, unu, dou? ou? fierte, sau o bucat? de sl?nin? cu pâine, ori magiun pe pâine, fiecare ce-i place, ?i ce are. S? nu uita?i s? lua?i ?i câte o sticl? cu ap?. Deci ne-am în?eles, mâine de diminea?? fiecare ve?i aduce 15 lei.
A doua zi înainte de ora de citire.
- A?i adus banii pentru excursie?
Cei mai mul?i t?ceau chitic. O feti?? mititic? îndr?zni.
- Eu nu merg pentru c? mi-e fric? de animale, c?ci sunt s?lbatice.
Un b?ie?el sl?bu? se ridic? ?i zise:
- T?ticu spune c?, doamne fere?te, poate sc?pa de dup? gratii, vreun lup, ori urs ?i va fi pr?p?d. Nici eu nu merg !
- Nici nu m? gândesc s? m? duc dac? sunt ?i ?erpi.
Sunt periculo?i din cale afar?. Chiar ?i iarna !
-Iarna n-au cum fi periculo?i. Ei dorm, adic? hiberneaz?, în g?urile lor din p?mânt, zise Mircea.
- Ba, da. Tu nu ?tii ! Sunt periculo?i ?i iarna. Tot bunicul mi-a spus c? atunci când era el copil, la ?ar?, a fost într-o zi geroas? la s?niu?. A g?sit un b?? lung ?i sub?ire frumos colorat. L-a adus în cas? ca s? se joace cu el. Nu mic? i-a fost mirarea când b??ul a început s? mi?te ?i s? se târasc? prin cas?, în apropierea sobei. Doar bunicul s?u, adic? str?bunicul nostru ?i-a dat seama ce se întâmpl?. L-a prins pe f?ra? cu ajutorul m?turii, a deschis la repezeal? u?a ?i l-a aruncat afar? în z?pad?. Numaidecât ?arpele s-a transformat din nou într-un b?? colorat.
- Nu to?i ?erpii sunt periculo?i, zise bunica. Fiecare cas? are un ?arpe al ei, care-i p?ze?te pe oamenii de acolo. Uite, când eram eu o copil?, care de-abia în?elegea ce se întâmpl? în jur, am auzit o întâmplare spus? de vecina Veta Sâii. Zicea c? a trebuit s? plece repede de acas? c? bun?-sa era pe moarte, ?i a trimis vorb? s? vin? la c?p?tâiul s?u to?i nepo?ii. A trebuit s? plece tocmai când se preg?tea s? dea de mâncare ?lui mic. Acesta ?edea pe prisp?. I-a pus în fa?? blidul cu lapte în care a b?gat o felie de m?m?lig?, iar în mânu?? i-a dat o lingur?, ?i a plecat. N-a lipsit mult. S-a întors s? ia o lumânare ca s? o aib? dac?, Doamne fere?te, bun?-sa a lut-o pe calea f?r? de întoarcere. De la porti?? a auzit glasul mezinului: ia ?i m?m?lig?, nu numai lapte, c? de nu, î?i dau cu lingura în cap. A mai înaintat câ?iva pa?ii ?i l-a v?zut pe mititel cu lingura ridicat? iar o ar?tare se târa, în zig zag, spre o gaur? din apropierea zidului casei. Nu s-a speriat. ?tia de la ?i b?trâni c? ?arpele casei nu face niciun r?u ?i c? este un mare p?cat dac?-l omori.
La astea se gândea soldatul centralist de la Compania de gr?niceri de la Sfântu Gheorghe. Ajunsese prin acele locuri când compania s-a mutat din mijlocul satului, de unde se vedea biserica cu crucea de pe acoperi?ul ce sem?na cu un bulb de ceap?, ?i se auzea, aproape sear? de sear?, cântecul t?r?g?nat, pe trei voci, al pescarilor lipoveni aduna?i pe terasa bufetului ce ?inea de cooperativa de consum. Doar centrala telefonic? ?i el mai erau pe aici. Restul gr?nicerilor erau în localul nou construit. Se va muta ?i centrala, tot acolo, dup? ce se vor monta stâlpii de brad, impregna?i cu gudron, care vor sus?ine circuitele telefonice. Dar asta poate în prim?vara viitoare. Deocamdat? brigada de la Br?ila n-a dat niciun semn. Poate n-au sosit înc?, la contabilitatea lor, sumele necesare, sau poate armata avea alte cheltuieli. ?i cum s? nu aib? ? Când s?pt?mâna trecut? a avut loc un incendiu de pomin?. A ars la vecinii lor, o unitate de radio loca?ie, în a c?rei curte erau montate antene. Semnalele lor dep??eau Marea Neagr? ajungând pân? dincolo de Armenia. Era prins, astfel, pe ecranele radiolocatoarelor, tot ce mi?ca în aer sau pe ap?, pe o distan?? de aproape o mie de Km. Erau aparate sovietice din cele mai performante. Zi ?i noapte se auzea motorul pe benzin? care învârtea generatoarele ce alimentau radio-releele. Printre camioanele „ZIIS” se aflau multe butoaie metalice ce con?ineau benzin? cu cifr? octanic? mare. O scânteie, produs? cine ?tie cum ?i unde, a fost de ajuns ca s? izbucneasc? fl?c?ri urmate de explozii. Solda?ii ?i ofi?erii au p?r?sit urgent curtea, refugiind-se pe singura ridic?tur? din apropiere pe care se afla un cimitir în care ?i-au g?sit odihna r?posa?ii veni?i de departe. Pe cruci sau simple pietre funerare erau nume engleze?ti, fran?uze?ti, ruse?ti, finlandeze, norvegiene ?i te miri mai de pe unde. A avut mult? treab? centralistul în noaptea aceea. Mereu alte ?i alte apeluri: de la generalul S?l?jan, Ministrul for?elor armate, de la generalul comandant al trupelor de gr?niceri, de la Nicolae Ceau?escu, loc?iitorul politic al ministrului for?elor armate, de la comandantul militar al portului Sulina. Cam to?i ziceau la fel: Ia zi-i, soldat, ce-i pe la voi ? D?-mi-l pe comandant sau loc?iitorul s?u politic. Tuturor le r?spundea cam la fel: Tovar??ul comandant ?i loc?iitorul dânsului sunt la incendiu. V? raportez, nu r?spunde nimeni la telefonul companiei. Da, am în?eles, v? voi informa când voi ?ti mai multe am?nunte. S? tr?i?i !
A doua zi au început s? soseasc? fel de fel de ambarca?iuni rapide aducând mul?i ofi?eri superiori, avioane u?oare din care coborau ofi?eri pe a c?ror epole?i se vedeau una sau mai multe stele mari, iar pe vipu?ca pantalonilor aveau o band? ro?ie. Doamne, mul?i generali mai sunt în ?ara noastr? se minunau gr?nicerii.
O vreme, curtea transmisioni?tilor a r?mas pustie. Apoi la debarcaderul portului au sosit vase mari, militare, ?i în curând în curtea vecin? totul era ca mai înainte. Doar ofi?erii, subofi?erii ?i solda?ii au disp?rut. În locul lor au fost adu?i al?ii.