proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Pe la sfâr?itul lui martie au ajuns la Nistru. Priveau de pe cel?lalt mal cu ochii împ?ienjeni?i de lacrimi. Priveau ?ara. De aproape patru luni veneau spre ea. Erau ferici?i c? au ajuns. Foamea ?i deger?turile parc? nici n-au fost. Important era ce va fi de acum în colo. Din nou vor avea mâncare cald? în fiecare zi, vor intra din gerul de afar? în casa înc?lzit? ?i, mai ales, se vor culca în paturi moi ?i se vor înveli în p?turi sau plapume înf??ate în cearceafuri moi, curate. Nu va mai trece mult, o zi-dou?, poate o s?pt?mân? ?i a?a va fi. Cam astea erau gândurile celor trei, ce c?l?toreau în c?ru??, ?i ?i le spuneau cu glas tare. Nae ?i Diaconescu mai ad?ugau cum o s? se joace cu copiii, cum o s? le spun? pove?ti cu zâne ?i Fe?i- Frumo?i. To?i trei aminteau ?i de copiii de la ?coal?. Deocamdat?, îns?, st?teau a?teptând. Ordinul, primit prin acela?i motociclist, era ca s? a?tepte cei sosi?i mai repede la Nistru pe cei ce întârzie, pentru a intra to?i odat?, organiza?i, în Tighina. Au aflat c? vor sta câteva zile, ori poate chiar o s?pt?mân? în carantin?, dup? care un tren de persoane, poate chiar cu mers de accelerat, îi va duce în garnizoana de pace, adic? la Sibiu. Deocamdat? st?teau. ?i au stat o zi. Seara au trebuit s? se duc? în c?utarea lemnelor pentru a se putea înc?lzi. Au g?sit pe malul Nistrului cr?ci uscate de salcie, ba chiar ?i câ?iva bu?teni gro?i. Jianu a me?te?ugit ceva din ni?te praf de pu?c? ?i o cutie de conserve, pe care a b?gat-o sub o scorbur? în apa ce curgea atât de lin, încât p?rea a sta. În câteva clipe, se auzi o bubuitura înfundat? ?i apoi începur? a pluti pe?ti destul de mari. Au reu?it s? strâng? o duzin?.
Dup? l?sarea întunericului, când fl?c?rile s-au mai domolit, iar de pe pietrele aproape înro?ite, puse pe jar, începu s? ias? un miros îmbietor de pe?te pr?jit, deodat? se auzi nechezat de cai. Nechezatul cailor ce i-a purtat sute ?i sute de kilometri îl cuno?teau, doar, atât de bine. Nu-l mai auziser? îns? niciodat? atât de speriat. S-au ridicat deodat? to?i trei în picioare ?i s-au îndreptat, la repezeal? spre caii lega?i de c?ru??. Au reu?it s? vad? câteva umbre care s-au pierdut repede în noaptea ce cuprinsese totul împrejur. Au adus caii ?i au împins ?i c?ru?a aproape de foc. ?i-au dat seama c? de la gâtul cailor au disp?rut traistele cu ov?z.
S-au hot?rât atunci s? doarm? doar doi, iar unul s? fac? de paz? cu pistolul înc?rcat. În schimbul întâi, de santinel?, a r?mas Nae. De la o vreme a început s? se lupte cu somnul. Lupt? destul de grea, deoarece c?ldura jarului, ce de-abia mai lumina, începu a-l toropi ?i pe el. Deodat? auzi pa?i târ?i?i. Se ridic? în picioare cu pistolul în mân?. O ar?tare neagr? ca noaptea, din care ie?ea, îi ap?ru în fa?a ochilor.
- Nu trage, frumu?elule, nu-?i f? p?cate. Sunt o biat? ?iganc?. Dac? nu m? înc?lzesc ?i n-oi mânca ceva o s? mor. Umblu de-o s?pt?mân?. Am ajuns la apa asta mare, dar jendarii nu m? las? s? o trec.
- Stai acolo unde e?ti, nicio mi?care, c? trag!
- Dac? nu m? la?i s? m? apropii de foc ?i nu mi-i da ceva de mâncare, mai bine pu?c?-m?.
?i, ca s?-i arate c? nu glume?te, înaint? f?r? s? ?in? seama de ordinul ce-l auzise. Nae ridic? pistolul în sus ?i trase. ?iganca înainta f?r? s? par? c? s-ar fi speriat. La auzul focului de revolver, Jianu ?i Diaconescu au fost, într-o clip?, în picioare îndreptându-?i pistoalele spre ea. Între timp ?iganca ajunse la un pas de foc,se a?ez? întinzându-?i mâinile spre jarul ce, cu toate c? abia se mai vedea, înc? dogorea.
- E?ti nebun?, femeie? De ce vrei s? mori ?i s? m? bagi ?i pe mine în p?cat? Mar? de aici! Pleac? de unde ai venit !
- De unde vin eu, îi moarte. Pr?p?d ?i moarte!
Se uitau to?i trei la ea. În acela?i timp erau aten?i ?i la întunericul de jur împrejur. Femeia putea fi în leg?tur? cu cei ce au încercat s? le fure caii, voia, poate, s? le distrag? aten?ia ca s? poat? fi ataca?i mai u?or. ?iganca parc? le-a citit gândurile.
- V? este fric? de-o biat? muiere? Ce v? pot face eu, ha ? Nici b?rba?ii no?tri, câ?i or mai fi în putere, nu v-ar putea face nimic?, decât s? v? fure, dac? au noroc, ceva de mâncare.
- Fire-a?i ai dracului de ?igani. Nici în timp de r?zboi nu v? l?sa?i de furti?aguri? ?i dac? n-ave?i de la cine încerca?i chiar de la ofi?erii armatei române? Nenoroci?ilor! Merita?i s? fi?i împu?ca?i pân? la unul.
Femeia se f?cu a nu auzi vorbele lui Jianu ori, poate, chiar nu le auzi. Se uita lung la fa?a lui Nae.
- Frumu?elule, dac? ?i-oi ghici gândurile ?i drumurile pe care vrei s? le faci, îmi dai ?i mie un pe?te? Am ghiocul în strai?a ce-o port în spate. Dar nu trebuie s?-l mai scot. Mi-a ?optit de acolo multe despre tine.
- Las-o s?-?i zic?, spuse Diaconescu.
- Oi zice numai dup? ce o s? m?nânc pe?tele, ori în vreme ce-l m?nânc.
A primit pe?tele ?i câteva pâini de campanie, r?mase de la cina lor, muiate într-o gamel?. Se uitau la ea cât de repede putea mânca. B?ga în gur? buc??i mari. Mesteca repede ?i tot atât de repede îi ie?eau, pe la col?urile gurii, oasele de pe?te împinse de limb?. Dup? ce b?u ?i apa ce mai r?m?sese în gamel? începu s? turuie: .
- Vii de la ru?i ?i te duci la ru?i dar oamenii de acolo nu ?tiu niciunul ruse?te. Acolo te a?teapt?, cam de mult? vreme, muierea. Dar nu numai muierea ci ?i copila ?i copilul. Mai zice ghiocul c? ?la micu o venit pe lume nici în cas?, nici în câmp, nici în c?ru??, nici sub c?ru?? c? o vrut s? vie, ?i o venit, în tren. Muierea ta are p?rul negru ca noi ?iganii, numa c? obrazul îi e alb ca laptele ?i are între din?ii de jos o strung?rea?? c? de aceea ?i-o pl?cut de ea cum ai v?zut-o. Am ori n-am dreptate.?
Nu a?tept? r?spuns. Continu?:
- P?rin?ii matale, fra?ii ?i surorile stau departe de muierea ?i copiii t?i. Mai îmi spune ?l de-l port în spinare c? ai soacr? cumsecade ?i un socru harnic, dar care gr?ie?te mult în glume ?i este ascultat de to?i oamenii nu numai de vecini, ci ?i de ?ia care stau mai departe ?i gr?iesc în alt? limb?, dar în?eleg tot ce se spune. Am ori n-am dreptate?
Niciunul nu zicea nimic. Pe la urechile lor treceau vorbe repezite care spuneau doar adev?ruri. De unde le ?tia ?iganca? Lui Nae, care auzea ?i în?elegea tot, au început s?-i treac? prin minte imagini ?i tr?iri de acum mai bine de un an, din apropierea Odessei. Auzea galopul lui Cezar ?i-i sim?ea botul pe um?r. Întâmplarea aceea i s-a p?rut o minune. ?i acum i se p?rea c? este pe cale s? se întâmple înc? una. Da, desigur o mai v?zuse pe ?iganc?. Chiar ?i vocea începea s? i se par? cunoscut?. Deodat? mintea i se lumin?. În fa?a lui era Leana. Leana, ?iganca din Slimnic. O v?zuse prima dat? la nunta lui. ?i-a zis atunci c? este o cer?etoare, ca oricare alta ?i c? socrii lui îi vor da ceva bani ori de-ale gurii, ori poate nu-i vor da, ?i ea va pleca. A v?zut îns?, cu surprindere, c? a fost pus? la mas?, în buc?t?ria de var?, fiind servit? cu toate bucatele ce s-au dat la masa nun?ii. La plecare i s-au pus în desagi pâine, cozonac ?i friptur?. A mai v?zut-o, de câteva ori prin casa socrilor. De obicei ?iganii cer?etori, ori cei ce cositoreau g?urile din oale, nu erau primi?i în cas?. Pe Leana îns? o respectau. Nu numai ei, ci ?i rudele ?i vecinii lor. A aflat, mai târziu ?i de ce. Cu ani în urm?, într-o vineri sear?, socrul s?u, Badea Niculae, cum îi ziceau oamenii, se întorcea de la târgul Sibiului. Vânduse mul?i saci de grâu pe un pre? bun. La o cotitur?, când s? ias? din Slimnic se auzi strigat:
- Bade, bade, st?i o ?âr?!
Se uit? în spate ?i v?zu o ?iganc? tân?r? fugind în urma c?ru?ei. Îl opri pe Cezar.
- Ce vrei, tu?
- Bade, ?i-o c?zut strai?a asta din c?ru??
A înlemnit. Nu-i venea s? cread?. Era strai?a cu banii, în care mai era o rud? de salam ?i o jimbl? alb?. Foarte rar f?cea el astfel de cump?r?turi la târg. A scos salamul ?i jimbla ?i i le-a pus în bra?e.
- Când vii prin Ru?i, s? treci ?i pe la noi. St?m în capul satului, din sus, întreab? de Badea Niculae.
De atunci, odat?-de dou? ori pe an, Leana le deschidea porti?a.
- Bat?-te s? te bat?, Leano. Nu te-am mai cunoscut.
- Ba, eu te-am cunoscut, domnule Nae, cum te-am v?zut. ?tiam, de la început, c? n-o s? m? pu?ti. N-ai dumneata inima aia.
- Da, cum ai ajuns Leano, prin dep?rtatele astea de pustiet??i?
- Am ajuns ca ?i dumneata ?i camarazii dumitale. Tot domnul mari?al m-a trimis ?i pe mine.
-Cum a?a?
- Îi fi auzit ?i dumneata c? vara trecut? jendarii ?i poli?arii i-au adunat pe ?igani ?i i-au adus aici în Translistria
- Am auzit dar nu ?tiu prea bine. Cum s-a întâmplat?
?i a povestit Leana, parc? gr?bit? de cineva, cum într-o noapte au fost adunate aproape toate familiile ?ig?ne?ti din sat. Au fost duse cu trenul, pân? la Dun?re ?i acolo înc?rcate pe vapoare. Au ajuns la apa asta mare, lâng? care sunt acum, ?i trecute apoi dincoace. Ea împreun? cu cei doi copii ?i cu al?ii au ajuns lâng? satul Balta, aproape de Berezovka. N-a fost chiar a?a de r?u pentru c? era var?, se puteau culca sub cerul înstelat, puteau mânca urzici, ciuperci ?i ce mai g?seau pe câmp. A venit toamna. A reu?it s?-?i fac?, ei ?i copiilor, un ad?post s?pând într-o râp?. St?pânira de la Berzovka a început s? le dea, din toamn?, în fiecare zi câte doi pumni de f?in? de orz ori ov?z pe zi, iar pentru copii, la fiecare, câte un pumn. Ba câteodat? le d?dea chiar ?i f?in? de cucuruz. A sosit iarna. C?p?tau acea f?in? din ce în ce mai rar. Câteodat? treceau câteva zile, chiar ?i câte o s?pt?mân? f?r? s? primeasc? nimic. Au început s? se fure unii pe al?ii. Au început a se îmboln?vi de fierbin?eli. Pân? de Cr?ciun copiii i-au murit amândoi. B?rba?ii au început s? mearg? noaptea prin sate, s? intre prin case ?i s? în?face tot ce g?seau de mâncare. Au f?cut ?i moarte de om. Au fost omorâ?i ?i mul?i dintre ei. S-au vorbit oamenii s? mearg? la domnul mari?al s?-i lase s? se întoarc? în locurile de unde au fost lua?i, c? ei n-au nicio vin?. Dar cum s? ajung? la el? Pe pod nu este chip, c? sunt întor?i. Unii, mai noroco?i, au reu?it s? treac? apa, cu plutele, ?i du?i au fost. Acum ce s? fac? bie?ii ?igani. A?teapt? prim?vara. Primele semne s-au ?i ivit. Cine nu va muri în dou? trei s?pt?mâni mai poate trage n?dejde c? va apuca vara ?i poate c? pân? la toamn? se va îndura de ei domnul mari?al.
Într-un târziu Leana a adormit. I-au pus sub cap o foaie de cort, iar peste ea dou? p?turi.
A doua zi diminea?a, dup? ce negura s-a risipit, au v?zut în apropiere ?i alte c?ru?e ?i mul?i solda?i. Dup? ce s-au adunat, cât de cât, pe plutoane ?i companii, au trecut podul peste Nistru. Dinspre apus b?tea un vânt c?ldu?.