proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Po?i s? c?l?tore?ti sute de kilometri prin b?trâna Europ? f?r? s? iei contact cu ??rile prin care treci. Autocarul fuge rapid pe ?osele ?i autostr?zi ocolind cu abilitate aglomer?rile umane. Pentru a ajunge în Koblenz, ora? german, la confluen?a Rinului cu Moselul, trebuie s? traversezi Ungaria, Austria ?i o bun? parte a Germaniei.
Pusta ungar?, v?zut? din viteza ma?inii nu mai seam?n? cu cea care i-a inspirat lui Liszt "Rapsodia maghiar?". Nem?rginirii ?i pustiet??ii evocate de compozitor i-au luat locul terenurile agricole încadrate de arbori. O bun? parte a Ungariei o travers?m pe o modern? autostrad?. Ceea ce mi-a atras aten?ia în mod deosebit nu au fost modernele lucr?ri de infrastructur? care f?ceau ca drumul rutier s? nu se intersecteze direct cu altele, luând-o când pe dedesupt când pe deasupra, ci gardul construit din plas? de sârm? sus?inut de stâlpi de lemn. Pe zeci ?i zeci de kilometri, aceia?i stâlpi ?i aceea?i plas?. Rostul gardului l-am intuit a fi de a nu permite animalelor sc?pate de sub supraveghere s? p?trund? pe autostrad?. În imagina?ie am transpus autostrada, cu gardul ei, pe p?mantul mioritic. N-a trebuit s? fac uz de prea mult? imagina?ie pentru a-mi da seama, cu p?rere de r?u, c? cel pu?in gardul ?i stâlpii lui n-ar rezista la noi, unde se fur? ?ine de la calea ferat?, cabluri electrice de la re?ele sub tensiune, benzin? din conducte etc. Tot cu p?rere de r?u mi-am dat seama c? ?i alte compara?ii ar fi in defavoarea noastr?. A trebuit s? m? uit cu mult? aten?ie pentru a descoperi pe marginea drumului o sticl? de plastic ori câteva buca?i de hârtie la discre?ia vântului. A trebuit s? m? uit cu mult? aten?ie prin pu?inele localit??i traversate pentru a vedea ceea ce la noi se vede la tot pasul: case cu tencuiala c?zut? ?i acoperi?uri strâmbe, garduri ?ubrede sau chiar c?zute.
P?reri de r?u te cuprind când treci Dun?rea pe lâng? Viena ?i ?tii c? n-o s? po?i vedea renumitul ora?, autostrada ocolindu-l. Cu ochii in direc?ia lui, prin minte i?i trec imagini de care nu po?i fi sigur c? se suprapun realit??ii. Ai vrea s? vezi ora?ul cu ochii atâtor români celebri care au luat contact cu el in diferite perioade istorice. Oare ce impresie i-a f?cut lui Mihai Viteazu atunci când l-a c?utat aici pe împaratul Rudolf al II-lea? F?cut-a el o compara?ie între Bucure?ti ori Târgovi?te ?i ora?ul imperial? Nu ?tim. S-ar putea. Cu siguran?? îns? c? Gheorghe Laz?r care a studiat aici ?i topometria a comparat planul urbanistic al Vienei cu haosul constructiv al cet??ii lui Bucur. Putem presupune c? Tudor Vladimirescu a schimbat impresii cu Gheorghe Laz?r despre Viena. S-au cunoscut doar la Bucure?ti în 1821 ?i au f?cut planul de ap?rare al ora?ului în eventualitatea unui atac otoman îndreptat împotriva mi?carii revolu?ionare. Vor fi vorbit ei ?i despre Viena pe care Tudor o cunoscuse prin 1814-1815 ca trimis al boierului Glagoveanu. În timp ce rezolva problemele succesiunii boierului dup? defuncta sa so?ie de origine austriac?, Tudor a avut timp s? se pun? la curent cu problemele Eurpei ce se dezb?teau la Congresul de la Viena convocat în urma înfrângerii lui Napoleon. Tot aici i-a cunoscut pe unii frunta?i eteri?ti a c?ror idealuri le-a împ?rt??it pân? într-un punct. Din cauza acestor eteri?ti, apoi, ?i-a g?sit sfâr?itul. Nu puteam trece atât de aproape de Viena f?r? a ni-l aminti pe Horea care a avut atâta încredere în împaratul Iosif al II-le ?i care a murit moarte de martir prin sentin?a dat? în numele aceluia?i împarat. Mult? încredere au avut pa?opti?tii din Transilvania în “Dr?gu?ul de împarat.” Au luptat al?turi de imperiali împotriva guvern?rii instaurate de mica ?i ultrana?ionalista nobilime maghiar? în primavara lui 1848. Aceast? guvernare dorea, pe bun? dreptate, ca Ungaria s? redevin? independent? fa?? de Imperiul austriac, dar în acela?i timp ea nu recuno?tea, ca de obicei, na?iunea român?. Dar nici victoria imperialilor n-a adus împlinirea speran?elor române?ti. De aceea, târziu dup? revolu?ie, când împ?ratul vrea s?-l întâlneasc? pe Avram Iancu, acesta refuz? rostind celebrele cuvinte: "Un nebun ?i un mincinos nu au ce vorbi". Orice român care chiar dac? nu intr? în Viena dar trece pe aproape, trebuie s?-?i aduc? aminte de Eminescu. Viena i-a adus poetului îmbog??irea cuno?tin?elor prin studiile universitare, din p?cate nefinalizate, aici se pare a cunoscut-o pe Veronica Micle, aici ?i-a scris o parte a operei sale între 1869 ?i 1872.
Pe modernele ?osele ?i autostr?zi, autocarul str?bate Austria. Peisajul, de la Viena încolo, este montan. La început lan?ul care poart? denumirea Alpii austriei apoi Niedere Tauern (Tauerni Jo?i) ?i o parte din Hohe Tauern (Tauerni înal?i) F?r? nici o formalitate vamal? ?i f?r? nici o oprire p?trunzi în Germania. În dep?rtare se v?d Alpii Bavariei apoi str?batem mun?ii Jura Suab?. Având Rinul în stânga trecem pe lâng? Frankfurt pe Main apoi printr-un defileu între mun?ii Taunus ?i mun?ii Pfalzerwald ajungem în ora?ul de destina?ie Koblenz.
M-am obi?nuit s? compar mereu ceea ce v?d cu ceea ce am l?sat acas?. Ora?ul de la confluen?a Rinului cu Moselul se aseam?n? cu Sibiul numai in ce prive?te num?rul locuitorilor. Suprafa?a este cu mult mai mare. Unui bloc cu 48 de apartamente din Sibiu îi corespund aici 48 de case cochete cu dou? nivele (ultimul mansard?) fiecare astfel de cas? fiind înconjurat? de verdea??.
Nu ne putem compara cu ei nici în ceea ce prive?te economisirea apei. Nu sunt deloc s?raci în ap? dar o economisesc. Nu se d? nici o autoriza?ie de construc?ie dac? nu se prevede în proiect ?i nu se execut? la subsol un bazin de câteva mii de litri care se umple cu apa ploilor ?i din care se ud? gr?dina ?i se spal? ma?ina. Nici un robinet nu curge f?r? rost, nici unul nu este stricat. ?i alte lucruri se economisesc f?r? ca cei mai mul?i s? duc? lips? de ceva.
Poate de aici trebuie s? începem ?i noi: s? punem cap?t oric?rei risipe! Trebuie s? începem de undeva pentru ca cel pu?in dou? citate din lucrarea lui Dinicu Golescu, scris? la 1824, intitulat? “Însemnare a c?l?toriei mele” s? nu mai fie deloc actuale. Zicea boierul patriot: “O, prea puternice p?rinte al tuturor neamurilor, niciodat? n-o s? se ridice de deasupra neamului românesc acest nor întunecos, plin de r?ut??i ?i de chinuri?” În alt? parte nota vorbele unui boier înrudit suflete?te cu el: “mai mul?umit ar fi s? fie gr?dinar la Schonbrunn decât ban în tic?loasa ?ar? Româneasca”.