proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Era împreun? cu prietenul s?u, ?iu, ?i cu sergentul Miron pe pontonul gr?nicerilor. Povesteau câte în lun? ?i în stele. Era într-o duminec? dup? mas? ?i primiser? învoire s? se plimba prin sat. Lâng? ponton al?i câ?iva solda?i, proaspe?i veni?i pe frontier?, de la Br?ila, f?ceau baie. Apa era destul de mic?, abia le ajungeau pân? sub piept. Se stropeau unul pe altul, f?ceau g?l?gie, iar din când în când câte unul urca pe ponton s? se înc?lzeasc? la soare. La un moment dat, au auzit un fâ?âit u?or ?i apoi au v?zut un porumbel ce s-a l?sat u?or,u?or, în jos pe scândurile ce se leg?nau. Miron s-a apropiat ?i a dat s?-l prind?. N-a putut. Apoi ?i el împreun? cu ?iu au încercat a pune mâna pe el. N-a reu?it niciunul, dar nici porumbelul nu d?dea semne c? ar vrea s? zboare, poate nu mai putea. Se jucau, parc? de-a prinselea. La un moment dat, Nu?u sim?ind c? transpir? ?i-a dat jos ruba?ca r?mânând doar în maieu. În acel moment porumbelul f?cu un salt nea?teptat ?i i se a?ez? pe um?rul drept. ?i acolo a stat o vreme ne dând niciun semn c? ar vrea s? p?r?seasc? acel loc. Abia putu Nu?u s?-l ia în mân? ?i s? vad? c? pe micul inel de aluminiu ce-i înconjura un picioru? erau ni?te semne din alfabetul ceh ori poate polonez? Cum o fi ajuns aici la gura Dun?rii acest porumbel? Venea din Polonia ori Cehia ?i mergea...unde? Sau venea, de nu se ?tie unde, ?i se îndrepta spre ?ara lui de origine? Enigma era de nedezlegat. Dar poate va fi dezlegat? la Br?ila sau la Bucure?ti dup? ce-l vor trimite acolo. Deocamdat? era mul?umit unde se afla ?i a început s? ciuguleasc? de pe palma lui Nu?u câteva firimituri de eugenie puse acolo de tovar??ii s?i.
Deodat? cei de pe ponton sim?ir? c? jos, în ap?, s-a întâmplat ceva, Nu se mai auzeau clipoceli ?i nici strig?te. De acolo, de sus, se vedea cum unul din cei care cu câteva minute se b?l?cea, d?dea cu disperare din mâini, iar apa îl ducea încet, încet, la vale. La un moment dat, i-a disp?rut capul în ap?. Soldatul ?iu ?i sergentul Miron ?i-au lep?dat într-o clipit? hainele, au s?rit în ap? cu capul înainte ?i au înotat voinice?te. În nici dou? minute unul îl tr?gea de p?r pe înecat, iar cel?lalt îl împingea de picioare. Au ajuns repede la mal ?i i-au f?cut mi?c?ri de resuscitare a?a cum înv??aser? la cursurile sanitare din cadrul complexului G.M.A. Dar f?r? niciun rezultat. I-a ie?it mult? ap? pe gur?, dar b?t?ile inimii ?i pulsul au încetat. Au continuat acele mi?c?ri minute în ?ir dar f?r? s? reu?easc?.
Soldatul murise. Când l-a v?zut la fa??, Nu?u l-a recunoscut. Era soldatul Ra?? care sosise în unitate, în Br?ila, în toamna trecut?. La instruc?ia de front era greoi în mi?c?ri, sufla peste m?sur? de greu la un efort mai îndelungat, cam toat? lumea î?i b?tea joc de el. Unii ziceau, mai în glum?, mai în serios, c? a fost luat în armat? în locul cine ?tie cui, care acuma huzure?te cine ?tie pe unde. Lui Nu?u i s-au împ?ienjenit ochii. Acum dou? zile îl vizitaser? p?rin?ii, amândoi pensionari. I-a v?zut, p?reau a fi intelectuali.
Când Ra?? s-a întors de la ponton, dup? ce i-a condus, era cu ochii în lacrimi.
- Ia uite, b?, la el, cum mai plânge, ca unul de ?â??, dup? babacul ?i mami a lui.