proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Gândindu-m? la soarta unui b?trân scriitor, am scris urm?toarea povestire. Înc? nu s-a întâmplat chiar a?a dar veni-va vremea

Un vis frânt pe un balansoar

B?trânul scriitor privea parc? f?r? s? îi vin? s? cread? spre doamna Magda, secretara lui.
?tia c? era în vârst?, îl avertizase de nenum?rate ori c? în cele din urm? va trebui s? plece, dar nu în?elegea de ce chiar acum.
— Pentru c? nepo?elul meu este bolnav ?i nu are cine s? stea cu el acas?, a fost r?spunsul ei sec.
— În?eleg, murmur? deprimat scriitorul. Dar eu ce-o s? fac acum? A?tept de la o zi la alta contractele cu cele dou? edituri str?ine, poate apare ?i contractul de la Hollywood, plus contractele cu editura din Paris ?i ?ti?i c? eu cu franceza nu m? descurc chiar deloc.
Doamna Magda zâmbi îng?duitoare ?i îl dojeni de parc? ar fi vorbit unui copil:
— P?i chiar a?a m? cunoa?te?i domnule Stomer? Credea?i c? o s? v? las balt? la greu? Mi-am preg?tit din timp înlocuitoarea. Este tân?r?, cu putere de munc? ?i, mai ales, cunoa?te franceza la perfec?ie. Este chiar aici, afar?, ?i abia a?teapt? s? face?i cuno?tin??. A citit tot ce a?i scris ?i a zis c? îi place la nebunie cum scrie?i.
B?trânul scriitor se încrunt?. Nu-i pl?ceau schimb?rile, mai ales când era la mijlocul unui proiect ?i, pe de alt? parte, nu prea avea încredere în seriozitatea tinerelor din ziua de azi.
Dar când Maria ?i-a f?cut apari?ia, ?i-a schimbat imediat impresia, fiindc? singurele cuvinte care ar fi putut s? o caracterizeze ar fi fost: simplitate ?i elegan??. Era o fat? cu un p?r ?aten, spre blond, doi ochi incredibil de alba?tri ?i un surâs sincer ?i dezarmant. Era îmbr?cat? cu un costum office, deux pieces dintr-un material gri-petrol care o prindea de minune.
Au f?cut cuno?tin?? ?i prima fraza rostit? de fat? a fost una laudativ?:
— Domnule Stomer, s? ?ti?i c? am citit toate c?r?ile scrise de dumneavoastr? ?i dac? o s? dau vreodat? un doctorat va fi din opera dumneavoastr?. Dar asta, mai târziu, pentru c? deocamdat? sunt abia anul doi la Litere.
Adev?rul este c? b?trânul scriitor era sensibil la laude de oriunde ar fi venit, dar atunci când erau prea directe parc? sim?ea nevoia s? le verifice.
O privi plecând u?or capul într-o parte ?i o întreb?:
— P?i, în cazul acesta în mod sigur nu î?i va fi greu s? îmi spui cine este personajul principal din romanul „Apa m?rii”.
Zâmbetul luminos al Mariei dovedea c? ?tia r?spunsul, ba chiar cu multe am?nunte:
— Personajul principal este Robert, care apare în carte numai la pagina 32, ?i este un tân?r înalt, musculos, blond ?i cu ochii verzi, de 28 de ani. Este un cuceritor perfect ?i l-a?i descris a?a de bine, încât cred c? dac? l-a? întâlni m-a? îndr?gosti ?i eu de el.
Doamna Magda a surâs încântat? c? fata recomandat? de ea s-a descurcat a?a de bine ?i, dup? ce ?i-a luat r?mas-bun de la ei, a plecat.
Fata s-a apropiat de laptop ?i a spus:
— Din câte mi-a explicat fosta dumneavoastr? secretar?, pentru a v? putea concentra asupra crea?iei dumneavoastr? v? place s? dicta?i textul unei secretare, în loc s? folosi?i un dictafon.
— P?i da, spuse domnul Stomer, fiindc? o secretar? îmi poate corecta textul pe loc ?i apoi m? inspir? prezen?a unei fiin?e în preajma mea… mai ales când este atât de încânt?toare ca dumneavoastr?.
Zâmbetul larg al fetei i-a spus scriitorului c? a ajuns la ?int?, a?a c?, dup? ce a pornit laptopul, s-a întors spre el, gata s?-i asculte cuvintele.
Au lucrat cu spor aproape o or? ?i treaba a înaintat nesperat de repede. Dac? scriitorul credea c? va avea nevoie de câteva ore sau chiar zile pân? s? se obi?nuiasc? s? lucreze împreun?, a observat c? au f?cut treaba asta din mers ?i înc? foarte repede.
Au f?cut o pauz? ?i scriitorul i-a ar?tat unde sunt contractele ?i scrisorile pe care trebuia s? le citeasc? ?i s? r?spund? la ele. Treab? de rutin?, dar care trebuia ?i ea f?cut?. Pe la jum?tatea teancului de scrisori, fata s-a ridicat brusc în picioare cu un ?ip?t de încântare ?i fluturând vesel? o foaie de hârtie.
— Domnule Stomer, a?i dat lovitura! Studiourile Bross v-au f?cut o ofert? s? v? achizi?ioneze drepturile de filmare pentru romanul „Apa m?rii”, de care tocmai vorbeam! V? ofer? un milion de dolari, v? da?i seama?
Scriitorul era uimit de bucuria fetei ?i se hot?rî s? fie generos:
— În cazul acesta, pentru c? pentru o student? oricând sunt bineveni?i ni?te bani în plus, dac? tot am devenit bogat, m-am gândit s? î?i dublez, ba nu, am s? î?i triplez salariul pe care îl avea doamna Magda!
Se vede treaba c? fata cuno?tea foarte bine salariul doamnei Magda, pentru c? iar a ?ipat de încântare ?i a s?rit s? îl strâng? în bra?e. L-a s?rutat lung pe obraji ?i, f?r? s? vrea, domnul Stomer a sim?it cum inima începe s?-i bat? mai repede în piept. Fata nu p?rea s? observe ?i, dup? de momentul de euforie a trecut, s-a apucat iar de treab?.
Spre sfâr?itul teancului de scrisori, a mai scos un ?ip?t de încântare:
— Poimâine, sunte?i invitat la o conferin?? despre viitorul literaturii care se ?ine în Boston, la Hotel Apolodor. V? duce?i?
— O s? mergem, hot?rî scriitorul. Bineîn?eles, asta numai dac? e?ti liber? ?i m? po?i înso?i.
— Sigur c? da, domnule Stomer! De când am vrut s? m? bucur de r?sf??ul unui hotel de cinci stele!
— Atunci, ocup?-te, te rog, de rezervarea biletelor de avion ?i re?ine dou? camere la Apolodor, dar ai grij? s? fie al?turate, c? poate mai lucr?m ceva ?i la hotel în pauze.
*
Zborul a decurs lin, chiar dac? uneori b?trânul scriitor a fost deranjat de privirile pofticioase pe care masculii care erau prin preajma lor le aruncau înso?itoarei lui.
La hotel au fost caza?i imediat ?i au ajuns la timp în sala de conferin?e. Conferin?a a fost plictisitoare, cum sunt toate de genul acesta, ?i s-a bucurat c? a fost totu?i în limite rezonabile. Era nevoit din când în când s? participe ?i la astfel de conferin?e, fiindc? acolo se putea întâlni cu editori ?i produc?tori de filme, ca s? î?i promoveze romanele.
Dup? masa copioas?, stropit? din bel?ug cu vin de calitate, to?i participan?ii au ie?it în gr?dina hotelului. Maria privea încântat? în jur ?i p?rea extaziat? de tot ce vedea. La un moment dat, s-a apropiat de el ?i l-a întrebat:
— Mai ave?i nevoie de mine acum? Am v?zut în spate o gr?din? tematic? cu orhidee ?i a? vrea s? o vizitez.
— Po?i s? pleci, Maria, sigur c? da. Nu uita când te întorci s? ba?i ?i la u?a mea, s? vedem, poate mai lucr?m ceva.
— Sigur c? da! A spus ea încântat? ?i, înainte de a pleca, l-a mai strâns o dat? în bra?e, f?cându-i pe cei din jur s? schimbe priviri amuzate, dar ?i un pic invidioase.
A urcat spre camer? ?i în lift a aruncat o privire în oglind?, de unde un b?rbat grizonant, impozant, cam de vârsta a doua, îl privea zâmbind ??galnic ca un cuceritor.
Când a ajuns în fa?a camerei, s-a oprit zâmbind în continuare, încercând s? ?i-o imagineze pe Maria b?tând frumoas? ?i exuberant? la u?a lui cam peste vreo or?.
A intrat ?i s-a a?ezat pe fotoliul comod din sufragerie ?i poate a adormit ceva timp, pentru c? atunci când a privit pe geam lumina sc?zuse destul de mult. A ie?it pe coridor ?i a cioc?nit la u?a camerei de al?turi, unde era cazat? Maria, dar cum nu a r?spuns nimeni, a coborât u?or îngrijorat s? o caute. A ajuns în gr?dina tematic? de care vorbea Maria, dar era pustie.
La cap?tul îndep?rtat al gr?dinii, a v?zut un balansoar pe care i s-a p?rut c? vede dou? siluete îmbr??i?ate. Una dintre ele era sigur a Mariei, iar cealalt?, a unui b?iat care îi p?rea vag cunoscut.
Pentru c? amorezii erau prea preocupa?i cu s?rut?rile lor, a îndr?znit s? se apropie mai mult ?i a ajuns aproape lâng? ei. Amândoi erau cu ochii închi?i ?i, în timp ce se s?rutau, b?iatul ?i-a b?gat mâna în rochia fetei ?i a început s? îi mângâie sânii. Scriitorul era con?tient c? nu era frumos s? asiste la un asemenea act atât de intim, dar nu î?i putea înfrânge curiozitatea, pentru c? vedea pe fa?a fetei cum alterneaz? st?rile de extaz cu cele de d?ruire. La un moment dat, fata a început s? tremure ?i un geam?t u?or i-a ie?it de pe buzele încle?tate în s?rutarea pasional?.
— Fata asta chiar are un orgasm, a ?optit scriitorul ?i s-a mai apropiat pu?in.
În b?trânul scriitor s-a produs iar o dedublare, a?a cum se mai întâmplase ?i alt? dat?: scriitorul care era obsedat s? vad? cât mai mult din scena din fa?a lui pentru viitoarele romane ?i b?rbatul între dou? vârste care sperase la o aventur? cu tân?ra lui secretar?.
Dup? un timp, s-a retras tiptil, l?sându-i pe cei doi încle?ta?i în îmbr??i?area lor erotic? f?r? s? mai vad? nimic în jur.
S-a oprit în holul hotelului la una dintre mesele de la bar ?i a comandat o cafea, fiindc? sim?ea c? o s? fie o noapte lung?.
Dup? vreo or?, i-a v?zut intrând pe cei doi tineri. Mergeau îmbr??i?a?i ?i scriitorul trebui s? admit? c? se potriveau de minune.
Când a dat cu ochii de el, fata a tres?rit încântat? ?i l-a tras pe b?iat dup? ea.
— Domnule Stomer, el este Robert ?i l-am cunoscut în seara asta. Nu-i a?a c? seam?n? cu eroul principal din romanul „Apa m?rii”, de care vorbeam alalt?ieri?
— Robert, se întoarse ea spre b?iat, el este celebrul scriitor Stomer de care ?i-am vorbit ceva mai devreme. ?i s?-?i mai spun un secret: este fooooarte bogat. Tocmai a semnat un contract pentru ecranizarea unui film.
Scriitorul s-a ridicat greoi ?i a dat mâna cu b?iatul înalt, blond ?i chipe? ca un viking.
O clip?, când a atins mâna b?iatului, s-a gândit c? în palma lui, cu nicio or? în urm?, au fost sânii fetei ?i c? poate o urm? din prospe?imea lor a mai r?mas pe palmele lui.
A zâmbit obosit, apoi s-a scuzat c? mai are pu?in? treab? înainte de a se culca ?i a plecat. În lift, când a întins mâna s? apese pe buton, a v?zut c? pe spatele mâinii era plin de riduri ?i de cute despre care ar fi putut jura c? nu erau acolo cu o or? înainte. A ridicat ochii ?i din oglinda liftului l-a privit un b?trân obosit, cam de vârsta a treia, care avea umerii c?zu?i ?i privirea trist?.
S-a culcat, dar zgomotele din camera de al?turi, unde Maria ?i Robert f?ceau dragoste cu o pasiune zgomotoas?, nu l-au l?sat s? doarm?. S-a îmbr?cat ?i a ie?it din hotel sub privirile indiferente ale recep?ionerului ?i s-a dus spre balansoarul din spatele gr?dinii.
S-a a?ezat pe el ?i i s-a p?rut c? mai simte c?ldura celor doi pe scândura leag?nului, dar ?tia c? este numai o p?rere.
„Imagina?ie bolnav? de scriitor”, a ?optit el mângâind tandru locul unde cu ceva timp în urm? st?tuse Maria. A r?mas acolo pân? când razele soarelui au început s? scalde vârfurile pomilor din jur.
S-a întors târ?âindu-?i pa?ii spre hotel, a pl?tit pentru cele dou? camere ?i l-a rugat pe recep?ioner s?-i rezerve un loc în primul avion spre cas?.
În taxi, în drum spre aeroport a sunat-o pe doamna Magda ?i a rugat-o s? o anun?e pe Maria c? este concediat? ?i a refuzat s? îi r?spund? la întreb?rile ei despre motivele acestui gest. A mai rugat-o s?-i g?seasc? alt? secretar?, de data asta o femeie între dou? vârste, dac? se poate.
În avion, dup? ce acesta a decolat, s-a l?sat pe spate în fotoliul comod ?i, zâmbind pierdut, s-a gândit la titlul pe care urma s? îl aleag? pentru viitorul roman, în care va descrie întâmpl?rile prin care tocmai trecuse.