proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Luis Royo este un pictor care m-a impresionat de mult? vreme prin desenele lui aparte, înc?rcate de un erotism sumbru. Aproape fiecare desen mi-ar inspira câte o povestire sau m?car câte un text, cum este cazul cu cel de fa??. Posibil s? îl transform într-o povestire adev?rat?, dac? timpul îmi va permite.

Întrebare pentru un dragon stupid


F?r? îndoial? c? dragonul era urât. Cel mai urât dragon din câ?i v?zuse fata pân? atunci ?i nu v?zuse deloc pu?ini. Iar fata, pe jum?tate dezbr?cat? ?i cu umerii goi era una dintre cele mai frumoase fete ?i chiar ?i dragonul, care probabil avea cu totul alte gusturi în privin?a fetelor trebui s? admit? asta. Dar nu era impresionat de frumuse?ea fetei fiindc? era furios.
Furios din mai multe motive dar în primul rând din cauza faptului c? el, un dragon uria?, trebuia s? apeleze la o fat? atât de mic? ?i de fragil? ca s? i se deschid? o poart?.
— Deschide poarta! a mârâit el încercând s? fie fioros.
Fata nu a p?rut s? fie impresionat? de mârâit ?i a privit inocent? spre el.
— Deschide-o singur, dac? po?i!
Poarta despre care era vorba era chiar în spatele fetei ?i era înalt? de câ?iva metri, masiv?, din aur curat ?i împodobit? cu pietre pre?ioase încrustate în ea în forma unor arabescuri complicate.
Dragonul mai sufl? pe n?ri câteva fl?c?ri, se apropie de poart? ?i începu s? o scuture cu putere de mânere, apoi dup? câteva minute se opri uluit. Din cauza m?rimii ?i for?ei sale nu se a?tepta s? întâlneasc? nic?ieri împotrivire. De data asta zguduiturile lui p?reau c? sunt ca în?ep?turile unui ?ân?ar pe o piele de hipopotam.
Dup? câteva minute de efort zadarnic dragonul se opri obosit ?i se întoarse spre fat?:
— Ce trebuie s? fac ca s? deschizi poarta?
Fata zâmbi inocent:
— De parc? nu ai ?ti? Trebuie doar s? îmi r?spunzi la o întrebare!
Dragonul a mârâit iar ?i a mai suflat câteva fl?c?ri.
— P?i ce mai a?tep?i? Pune o dat? întrebarea aia!
Involuntar cele patru gheare uria?e i se încle?tar? pe una din c?r?ile deschise aflat în fa?a fetei.
Ar?t? apoi spre teancul de c?r?i ?i spuse:
— Sunt dragonul în?elepciunii, doar nu crezi c? vei g?zi în terfeloagele astea vreo întrebare la care nu ?tiu s? r?spund?
Fata închise c?r?ile ?i dup? ce f?cu un teanc înalt de vreun metru se a?ez? în genunchi, se sprijini de ele apoi spuse:
— Pentru c? e?ti dragonul în?elepciunii ?i pentru c? e?ti atât de înc?p??ânat ?ie nu î?i voi pune o întrebare din c?r?ile astea ci o întrebare din mintea mea.
— Nu vreau a?a! se împotrivi dragonul. Vreau ?i eu o întrebare din c?r?ile astea la fel ca toat? lumea. Oricum cred c? le-am citit pe toate înc? înainte de a te na?te tu.
Fata zâmbi u?or:
— Problema ta este c? acum e?ti pe terenul meu ?i va trebui s? dansezi dup? ce muzic? î?i pun eu.
Dragonul scutur? din capul mare ?i plin de fâ?ii de piele ca ni?te ?erpi uria?i ?i spuse cu dispre?:
— Cred c? de fapt nici nu po?i deschide poarta ?i doar faci pe interesanta!
— Frumoas? încercare, spuse fata ?i întinse mâna în spatele ei, apuc? poarta de mâner ?i o deschise cam de o palm?.
Dragonul se repezi ca un vultur ?i apuc? mânerul încercând s? deschid? mai mult poarta. Poarta nu se clinti nici m?car cu un deget sub eforturile lui ?i cum era destul de groas? nu se putea vedea nimic dincolo.
În cele din urm? renun?? ?i spuse istovit:
— Bine, bine, pune o dat? întrebarea aia!
Fata l-a privit cu îndoial? ca ?i cum încerc?rile lui de pân? atunci i-ar fi sl?bit încrederea în el. În cele din urm? a ridicat din umeri ?i l-a întrebat:
— Foarte bine, atunci spune-mi cine sunt eu? R?spunde-mi la întrebarea asta ?i o s?-?i deschid larg poarta.
Dragonul r?mase câteva clipe cu botul uria? c?scat apoi mârâi nemul?umit:
— Asta-i bun?! De unde s? ?tiu eu cine e?ti tu?
— P?i se presupune c? din moment ce ai nevoie de mine ar trebui s? m? cuno?ti cât de cât, zâmbi fata nevinovat.
Dragonul încerc? zeci de r?spunsuri dar cum nu nimeri r?spunsul, în cele din urm? fata spuse:
— Gata, cu r?spunsurile date la întâmplare! V?d c? nu îl ?tii a?a c? am s? ?i-l spun eu ?i pe urm? tu po?i s? î?i vezi de drum.
Dragonul mai sufl? un val de fl?c?ri spre poarta întredeschis? dar era a?a, mai mult ca s? î?i descarce furia.
În cele din urm? se recunoscu înfrânt ?i spuse:
— Foarte bine! M? declar înfrânt a?a c? acum spune-mi: cine e?ti tu?
Fata îi zâmbi dulce ?i îi spuse:
— Sunt mintea ta!
Cum dragonul r?mase cu gura c?scat? f?r? s? spun? nimic fata continu?:
— Mintea noastr? este cea care ridic? cele mai înalte por?i între noi ?i ceea ce ne dorim.
Dragonul se pleo?ti brusc. Din n?rile lui mai ie?ea acum doar un fuior sub?ire de fum. Învins se preg?ti s? plece dar dup? câ?iva pa?i se opri brusc ?i o întreb? pe fat?:
— Dar înainte de a pleca po?i m?car s? îmi ar??i ce se afl? dup? poart??
Fata a ridicat din umeri ?i a deschis larg cele dou? canturi uria?e ale por?ii iar dragonul s-a apropiat curios.
— Dup? poart? nu se afl? nimic, a spus fata. Dup? asemenea por?i proiect?m toate dorin?ele ?i visele noastre dar de fapt, în realitate nu se afl? nimic.
Dragonul privi un timp întinderea pustie de dincolo de poart?. Câteva globuri de scaie?i usca?i erau purtate colo, colo de vânt dar în rest nu se vedea nimic.
Înfrânt, cu umerii pleca?i, fumegând din n?rile f?cute s? arunce fl?c?ri dragonul se dep?rt? f?r? s? mai spun? nimic. Se mai întoarse dup? câ?iva pa?i s? priveasc? în urm? spre poart? ?i spre proiec?ia viselor lui. Fata nu îl mai b?ga în seam? fiindc? se apucase din nou de citit din teancul ei de c?r?i a?a c? s-a pierdut în dep?rtare f?r? s? mai spun? nimic.
Era totu?i dragonul în?elepciunii ?i ?tia când este cazul s? renun?e.

Întotdeauna desenele lui Luis Royo îmi inspir? astfel de texte.
Desenul de la care a plecat textul se poate vedea aici:

https://ro.pinterest.com/pin/54887689194332182/