proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Norocel Buh?escu intr? sup?rat în apartamentul s?u. Era mar?i ?i avusese o zi proast? la serviciu. Lucra de mai mul?i ani într-o firma de publicitate, iar în ?edin?a operativ? de diminea??, directorul urlase la to?i angaja?ii compartimentului de crea?ie, total nemul?umit de activitatea lor.
- A?i uitat c? avem termen de predare peste dou? zile a draftului reclamei pentru firma de avia?ie "The Condor Still Flying"? Pân? mâine diminea??, la prima or?, vreau s? am un slogan bun pe mas?! - încheiase directorul, fulgerându-i cu privirea pe to?i, îns? Norocel se sim?ise imediat ca un paratr?znet prin care se desc?rcaser? cu zgomot zeci de mii de vol?i.
Acas? g?si pe masa din buc?t?rie un bile?el scris de so?ia sa: "Am plecat cu mama la cabana de pe Dealul Mare. M?nânc? ce g?se?ti prin frigider. Lili. P.S. Nu uita s? arunci la container pungile cu gunoi, c? s-au umplut toate, ?i s?-mi cumperi de la magazinul din col? un litru de lapte de migdale." . "Bine c? nu vrei lapte de pas?re...", mârâi Norocel. Cabana se afla pe un deal, cu acces auto pe un drum neamenajat, impracticabil când ploua toren?ial, într-o zon? f?r? semnal de telefonie mobil? sau internet. "Chiar acum v-a?i g?sit s? merge?i, panselu?elor, când se anun?? ploi ?i vijelii.", se gândi Norocel, în timp ce preg?tea pungile cu gunoi menajer, cu hârtie ?i cu plastic. Se hot?rî s? le duc? la containere înainte de a începe ploaia, dar înainte scoase din frigider o doz? de bere ?i o b?u tacticos.”Pâine lichid?!”, gândi el, ie?ind cu grij? pe u??, ca s? nu scape vreo pung? pe jos sau, Doamne fere?te!, telefonul mobil, de care nu se desp?r?ea niciodat?. Norii negri acoperiser? cerul ?i tunetele anun?au amenin??tor furtuna.
Arunc? prima dat? punga de gunoi menajer într-unul din containerele negre de plastic plasate într-un ?ir de boxe construite din profil de metalic ?i plastic. Ploaia începuse deja, cu o intensitate care cre?tea rapid iar vântul se zbuciuma ?i el. Norocel se gr?bi spre containerele semiîngropate pentru colectare selectiv?. Unul era destinat colect?rii hârtiei ?i cartonului, unul pentru sticl? ?i unul pentru plastic ?i metal.
Containerelele aveau o parte suprateran? în form? de trunchi de con cu baza mare în sus, cu în?l?imea de aproximativ un metru, din elemente de plastic gros, peste care era plasat? o calot? sferic? turnat? din plastic, cu arm?tur? metalic?, cu în?l?imea de 20-25 centimetri, care era prev?zut? cu un capac rabatabil peste o zon? circular? în care era decupat? o fant?, prin care se puteau introduce de?eurile, ?i un inel central de ridicare. De partea inferioar? a calotei, cu un diametru de aproximativ un metru ?i jum?tate, era prins un sac mare de polietilena cu o adâncime de de aproximativ 3 metri, prev?zut cu un sistem de deschidere a fundului sacului, ac?ionat cu o frânghie de la distan??, când sacul era ridicat pentru golire.
Dupa ce reu?i, cu oarecare efort, s? vâre punga cu hârtie în containerul corespunz?tor, Norocel, plouat bine, se duse la containerul pentru plastic ?i încerc? s? introduc? punga cu ambalaje de acest tip, destul de voluminoas?, în fanta m?rit? de cineva fa?? de dimensiunea ini?ial?. Punga înd?r?tnic? nu voia s? intre, a?a c? fu nevoit s? î?i foloseasc? ambele mâini, dar, când aceasta, vrând-nevrând, alunec? în sfâr?it în interior, fatalitate!, odat? cu ea se duse ?i telefonul mobil pe care b?rbatul îl avea în mâna stâng?. Norocel, turbat de furie, se uit? imediat în container, dar nu putu s?-?i vad? telefonul, care, probabil, î?i continuase coborârea spre fund printre de?eurile de plastic. O lung? list? de înjur?turi colorate îi defil? prin minte, în timp ce ploaia îl uda tot mai tare. Dupa ce se mai lini?ti, î?i aminti c?, în fiecare s?pt?mân?, miercurea diminea?a venea camionul care golea containerul cu de?euri de plastic. Acest lucru îl f?cu s? se hot?rasc? s? intre, cu orice pre?, în container pentru a-?i recupera Ifonul, pe care d?duse o gr?mad? de bani. Privind în?untru, aprecie c? distan?a pân? la de?euri era de peste un metru ?i jum?tate, a?a c? se gândi c?, la în?ltimea lui de 1 metru ?i 75 de centimetri, se poate descurca. Norocul a fost c? fanta fusese largit? într-o parte ?i c? el era destul de suplu, dar, în final, a fost nevoie s?-?i descopere ?i unele abilit??i de contorsionist pentru a se vedea intrat.
Î?i d?du drumul în?untru cât putu de încet, dar peturile de plastic se dovedir? u?or deformabile, a?a c? Norocel se afund? brusc aproape o jum?tate de metru ?i se dezechilibr?, dep?rtându-se de gura de intrare prin care ploua tot mai tare. Nici nu apuc? s? se sprijine de o margine c?, brusc, se trezi în întuneric, când o rafal? extrem de puternic? de vânt împinse violent capacul containerului închizându-l cu zgomot. Norocel ridic? o mâna sus, mi?când-o ?i lateral, dar î?i d?du repede seama c? nu are ?anse s? ajung? la gura de ie?ire. Încerc? s? sar? de cateva ori, dar efectul nu a fost cel scontat, întrucât picioarele i se afundar? tot mai mult. „ Iat?-m? îngropat de viu ca Radames, numai ca Aida mea e în vârful dealului.”, f?cu el haz de necaz. Resemnat ?i respirând tot mai greu, se a?ez? ?i se spijini de zona lateral?. Trebuia s? reziste pân? diminea?? în acest loc minunat...
...Norocel se trezi buimac. Sim?i c? este ridicat încet, într-un zgomot asurzitor de motor turat ?i un miros de fum înec?cios. Spaima îl f?cu s?-?i aduc? aminte în câteva secunde unde se afla.
- Bun a?a! D? la stânga!- se auzi o voce de undeva de jos.
Norocel sim?i c? sacul uria? de polietilen? în care se g?sea se deplaseaz? lateral ?i se balanseaz? u?or în aer, apoi brusc sub el se casc? un h?u. În c?dere un picior i se ag??? în fundul acum deschis al sacului ?i, de?i r?mase suspendat cu capul în jos, se bucur? c? nu c?zuse direct în bena metalic? a autoutilitarei care colecta de?eurile.
Muncitorul care actiona frânghia de deschidere, un bondoc mic ?i negricios, simti ?ocul ?i, când îl v?zu pe Norocel atârnând de sacul de polietilen?, se sperie ?i c?zu în fund, într-o balt?, r?cnind:
- Staai, J?neleee!
Conduc?torul auto, care manevra ?i bra?ul ridic?tor al autoutilitarei, opri manevra intrigat:
- De ce urli a?a, Tarzane?
- A... a c?zut un om din sac!, bâgui Tarzan de jos.
- Ai b?ut tu asear? prea mult ?i acum nu te ?ii pe picioare, alcoolist nenoro... începu s? se r?steasc? la el Janel, dar se întrerupse, fiindc? din ben? se auzi soneria unui telefon.
Norocel, care ajungea cu mâinile aproape de fundul benei, scotoci prin de?eurile de plastic ?i, ghidat de sonerie, î?i recuper? telefonul. Îl apela chiar directorul, a?a c?, neavând ce face, r?spunse:
- S? tr?iti, domnule director!
- Salut, Norocele, ce faci, te legeni înc? în scutece? Când o sa fii ?i tu un om cu picioarele pe p?mânt ca toat? lumea? De ce n-ai ajuns la serviciu?
- Sunt prins în trafic, destul de r?u, dar ajung imediat, numai s? scap de aici!
- N-am timp de a?teptat, ?tii foarte bine. Spune-mi, te-ai gândit la un slogan, cum v-am spus ieri?, i-o retez? directorul.
- Sloganul... Da, toat? noaptea m-am gândit, ?efu’, doar la slogan. Vi-l spun când ajung la birou.
- Nu, nu, nu... Spune-mi-l acum. C? astea, ale ceilorlal?i colegi ai t?i sunt ap? de ploaie. Ia s-aud!
Norocel, cu sângele în cap ?i cu ochii bulbuca?i, rosti o fraz? care p?rea c? cineva i-o ?opte?te la ureche:
- Chiar dac? sim?i c? ai ajuns cel mai jos cu putin??, nu dispera, de aici po?i doar s? urci!
- Excelent, Norocel, a?a te vreau, creativ! B?, vezi c?, dac?-?i pui capul la contribu?ie, po?i scoate ceva din el? S? treci pe la mine, când ajungi la birou. O s?-?i dau un bonus pentru ideea asta, încheie directorul.
Abia apuc? Norocel s? închid? telefonul c? primi un nou apel. Era Lili, so?ia lui.
- Norocel, abia acum am semnal. De ce nu r?spunzi imediat când te sun? Ai dus gunoiul?
- Da, drag?, ?i înc? cum...
- Lapte de migdale mi-ai luat?
- N-am apucat, drag?, am fost foarte prins cu câteva chestii complicate...
- ?tiu eu ce chestii te ?in pe tine ocupat: dozele de bere. Norocul t?u c? nu sunt acas?, mototolule!