proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Capitolul XIV – Ata?amente

Vilo del Migolo, khvarul ?tie-tot din tripla alian??, îi anun?? pe discipolii lui Uezen c? f?cuse o descoperire remarcabil?. Extraterestrul cu sprâncenele albe ?i stufoase î?i ?inea cu dificultate ochelarii pe trompa micu?? ?i zbârcit?, iar firele de pe cre?tetul capului sem?nau cu frunzele unui morcov timpuriu. P?rea un personaj ridicol din programele cu desene holo-animate, un fel de Einstein coco?at încruci?at cu un pui de elefant. Nimeni nu ar fi crezut c? aceste creaturi hilare erau în realitate ni?te genii.
— Dup? cum bine ?ti?i, acum dou? luni am efectuat un test în re?eaua creierelor, soldat cu un accident deosebit de grav. Simulatorul Vayax, modificat dup? schemele re?elei de pe Saytan, a suferit o scurgere masiv? de energie care a trecut de mutatoare. Practic, a ac?ionat ca un defibrilator asupra clonelor din re?ea, iar dou?sprezece dintre ele au intrat în stop cardiac. Am alertat echipa de medici ?i am f?cut tot ce ne-a stat în putin?? pentru resuscitarea victimelor, dar numai trei dintre ele au fost readuse la via??. Ulterior le-am transferat memoria în Vayax ?i ce crede?i c? am descoperit?
— C? nu suntem singuri, continu? Namur. Vayax a înregistrat prezen?a unor entit??i invizibile nou?, ata?ate de corpul victimelor. Pe baza cuno?tin?elor lui Uezen am ajuns la concluzia c? aceste entit??i sunt chiar sufletele negustorilor clona?i. Edenienii ?tiau foarte bine c?, înainte de ascensiune, exist? mai multe etape prin care se elimin? dependen?a sufletului de materie. Când au început s? se îmboln?veasc? ?i s? moar? au aflat de la Democles c? exist? o dimensiune în care ajung sufletele cu evolu?ie incomplet?. Este vorba de Kaal’Ah-Ary, mai simplu zis - Purgatoriul. În religiile p?mântenilor, dar ?i ale altor rase, se vorbe?te frecvent c?, înainte de în?l?are, sufletul r?mâne pe p?mânt pentru a revedea locurile dragi. Noi credem c? sufletele r?mân pentru a se hr?ni cu energia post-mortem, încercând s? prezerveze experien?a acumulat?. Îns? aceast? energie chimic? este superficial?. Energia spiritual? necesar? ascensiunii se acumuleaz? în procesul con?tient al evolu?iei, bazat pe interac?iunea cu celelalte forme de via??.
— Centrii nervo?i cerebrali ai negustorilor, continu? Vilo del Migolo, pot fi lipsi?i de aportul de oxigen pentru o perioad? ce poate ?ine pân? la ?ase ore. În compara?ie, perioada oscileaz? între cinci ?i zece minute la p?mânteni, iar la khvari poate ajunge pân? la 30 de minute. În experimentele noastre am descoperit c? în urma unui ?oc mortal, mecanic sau energetic, sufletele negustorilor sunt expulzate din corp ?i r?mân confuze pentru câteva minute. Apoi se pot întoarce în corpurile din care au plecat, producând o schimbare radical? de comportament, sau pot poseda corpul unei alte persoane.
— Dar, în acela?i timp, continu? Namur, sufletele pot fi vulnerabile. În acest sens, v? anun??m c? am reu?it s? le ademenim în Vayax cu o cantitate imens? de energie mascat? de tiparul ADN al unei clone. Da, am transformat simulatorul într-o arm? capabil? s? colecteze suflete! Ei, ?i acum v? întreba?i: ce se întâmpl? dac? ?ii mai multe suflete într-un colector, f?r? energie spiritual? ?i f?r? posibilitatea ascensiunii? Da, sufletele devin fl?mânde, gata s? posede corpul oric?rui negustor aflat în preajma lor, gata s? lupte pentru suprema?ia acelui corp. Ce crede?i c? se va întâmpla dac? vom elibera câteva sute de suflete fl?mânde pe o nav? Saytan preg?tit? de atac? Controlul navei va fi paralizat, c?l?toria prin g?urile de vierme va fi imposibil?…

*

Tarek se privea în oglind? cu admira?ie ?i mândrie. ?edin?ele de medita?ie ?i Spalsixul îl întineriser? cu vreo 30 de ani. Pieptul masiv, bra?ele vânjoase, p?rul ondulat ?i negru ca pana corbului, gropi?a din barb?, toate calit??ile sale de cuceritor ?i le pusese acum în slujba lui Namur. Serviciul de protector al „micului prin?” era o meserie b?noas?, dar plin? de responsabilit??i.
Mai avea un singur regret. Ar fi vrut s-o întâlneasc? din nou pe Goya ?i s? fie privit cu al?i ochi. Dar asta era dragoste sau r?zbunare? Trebuia s?-i mai demonstreze ceva? De ce nu reu?ea s? scape de fantoma care îi pricinuise atâta suferin??? De ce atâta dragoste masochist?? Câte ?edin?e de medita?ie mai trebuia s? fac? pentru a sc?pa de acea amintire? Sau era medalia cea mai pre?ioas? pe care trebuia s? o poarte toat? via?a, astfel încât s? nu mai repete niciodat? acelea?i erori? Femeile? Nici nu mai ?tia cu câte se culcase în Karan. Toate erau aliniate acuma într-un ?ir pteolian c?tre moarte. Urâte, senile, bolnave, unde erau frumoasele de alt?dat?? Ce înv??aser? ele din lec?ia vie?ii? Îi p?sa cu adev?rat sau voia s? le judece pentru c? î?i vânduser? hainele de pe ele? Dac? ar fi fost din nou tinere, poate le-ar fi iubit altfel. Le-ar fi dat flori, le-ar fi strâns în bra?e, le-ar fi privit în ochi f?r? s? le spun? nimic, le-ar fi ascultat b?t?ile inimii ?i apoi le-ar fi scris. Interminabile scrisori, interminabile pove?ti de dragoste, interminabile poeme. Trebuise s? treac? prin multe încerc?ri pentru a în?elege c? a fi b?rbat nu se reducea la num?rul de femei din catastiful unui donjuan. El, Tarek, r?t?citorul, î?i reg?sise credin?a… Câ?i nu ?i-ar fi dorit s? o ia din nou de la cap?t, s? repare gre?elile pe baza experien?ei ulterioare? Pân? nu demult credea c? aceast? dorin?? le apar?ine numai celor incapabili s? ierte ?i s? mearg? mai departe. Î?i dovedise c? se în?elase. R?bdare, Tarek! îi spunea Uezen. R?bdare… Acum nu se mai gr?bea nic?ieri. Din p?cate, unii oameni se gr?biser? s? plece de lâng? el. Oameni pe care-ar fi vrut s?-i cunoasc? mai bine, oameni c?rora ar fi vrut s? le arate recuno?tin?a, oameni pe care ar fi vrut s? îi iubeasc? mai mult. R?bdare, Tarek! Timpul trece, vine ?i revine…

*

Orice deliciu este ?i supliciu. Aceasta este lec?ia pe care o primise Anuk din pricina folosirii necorespunz?toare a programului Karan 4300 ?i a Spalsixului. Nani?ii îl ajutaser?, dar nu mai era acela?i. Totu?i sexul îl revigora, ajutându-l s?-?i pun? în aplicare planul r?zbun?rii. Avea nevoie de copii pentru a-?i purta r?zboaiele cuceritoare. Ace?tia erau viitorii vandokari. Î?i alegea femeile cu aten?ie. Pe cele cu care nu avea timp s? se împerecheze, le trimitea la laborator pentru inseminare.
Secta religioas? a lenurienilor de pe Nayur se transformase într-o armat? de temut. Lenurienii erau strategi mai buni decât vandokarii ?i androizii care nu ?tiau decât s? îndeplineasc? ordinele superiorilor. Anuk î?i alesese din rândul lor cei mai buni comandan?i ?i generali. Dar aveau ?i ei sl?biciunile lor. În lupta corp la corp pierdeau aproape întotdeauna. Androizii erau eficien?i în lupt?, dar se defectau adesea. De aceea garda de corp a edenianului era alc?tuit? numai din vandokari unul ?i unul. St?pân pentru ei însemna ?i p?rinte. De fiecare dat? când un vandokar c?dea în lupt?, Anuk însu?i prezenta onorul. Pe fa?a sa împietrit? nu se citea niciodat? vreun semn, dar în adâncul s?u ura cre?tea, precum o plant? otr?vitoare. În memoria fiilor s?i continua s? colec?ioneze cranii. În memoria Asiriei, edeniana de care î?i legase inima pentru vecie. De ce trebuise ca ea s? moar?? Acum, singura speran?? era îndeplinirea planului lui Z’Davaar, st?pânul întunericului ?i al lumii de mijloc…


Capitolul XV – Întuneric ?i lumin?

— Cum m? descurc? întreb? Val Remo.
— O s? rupi comenzile! Calmeaz?-te! Khvaria nu e Perseus! r?spunse Ushu.
— Doar vreau s? v?d ce poate s? fac? m?micu?a asta…
— M?micu??? Khvaria? râse comandantul cu patru bra?e. Alt nume nu i-au g?sit?
— Dac-ai ?ti cât am negociat pentru urm?toarele dou?, r?spunse Lerman aflat la pupitrul armelor. Pân? la urm? au acceptat Terra Nova ?i Tavares.
— Nebunie total?! Tavares… de la John Tavares Jr.? întreb? Farlaah în timp ce verifica viteza navei.
— Întocmai, Farlaah. Cum am fi putut s?-l uit?m pe cel mai mare juc?tor de hockey din istoria Vechii Federa?ii?…
— Ia s-o punem pe Khvaria la treab?, continu? Ushu. S? înc?lzim un pic motorul superluminic… Dar s? nu faci pe eroul, Remo. Ia-o u?or, cu blânde?e, ca pe o m?micu?? sensibil?…
— Ce ave?i ast?zi cu m?micu?ele, întreb? Lerman? V? este dor de cas??
— Înc? nu, râse Remo. Oricum este ditamai nava. Se-ascund zece genera?ii de tehnologie în pântecele ei. Cel pu?in a?a zic prietenii no?tri cu tromp?…
— M? mir c? n-au urcat la bord, zise Farlaah. Doar doi ingineri în sala motoarelor…
— Poate c? pentru ei nu merit? riscul…, r?spunse Remo.
— Am r?u de la mi?care, se plânse Suara, ?inându-se cu mâna de un scaun. Chiar trebuia s? vin ?i eu pe nav??
— Khvaria are atenuatoare de iner?ie, r?spunse Lerman. N-ar trebui s? sim?i nimic. Nu vrei s? conduci ?i tu?
— Oh mon Dieu! C’est tout ce qu’il me manque!
— Înve?i repede expresiile noastre, râse Farlaah.
— Avec plaisir…
— Re?eaua func?ioneaz? în parametri optimi, spuse Ushu. Ceilal?i a?teapt? semnalul meu.
— S? încerc?m primul salt, spuse pre?edintele Vechii Federa?ii.
Ushu introduse o comand? pe consola din fa?a sa ?i creierele deschiser? prima gaur? de vierme. Saltul dur? dou?zeci de secunde ?i fu f?r? incidente. Urmar? alte ?ase salturi mai lungi în sistemul solar, apoi ciocnir? paharele cu ?ampanie.
— Este un moment istoric, spuse Farlaah plin de încredere ?i mândrie.
— Într-adev?r, confirm? Lerman.
— Acum putem s? mergem pe Nede ?i s? i-o pl?tim lui Jafar, replic? Ushu. Am f?cut atâtea sacrificii, sufletele celor mor?i abia a?teapt? momentul r?zbun?rii!
— Trebuie s? mai facem câteva teste la coduri ?i scuturi, dup? care vom arunca o privire, complet? Farlaah. Lerman, încearc? armele pe acei asteroizi… Sper s? n-avem surprize…
— Cum a mers? îl întreb? Suara pe Namur, care se întoarse din camera creierelor.
— Am avut câteva interven?ii… Mai mul?i negustori s-au apropiat de faza critic?, dar i-am ajutat cu Zetta.
— Mul?umesc, Namur, r?spunse Ushu. Re?eaua este eficient?.
— Nu te deranjeaz? s? fi?i la fel? întreb? Suara curioas?.
— 267 de Ushu, to?i cu aceea?i dorin?? de r?zbunare? Nici nu se putea mai bine. Imagineaz?-?i-l pe Jafar ce fa?? o s? fac? când o s? ne vad?. O s?-l l?s?m f?r? mâini ?i-l vom arunca la bestii…

*

— Asiria, Asiria, treze?te-te! Asiria, ce e cu tine, de ce nu-mi r?spunzi? Draga mea, te rog, spune ceva! Nu sta a?a… În numele lui Democles, spune ceva!
Î?i întinse bra?ul stâng ?i o atinse. Edeniana era la fel de rece ca pere?ii capsulei în care erau închi?i. Durerea i se înfipse ca un pumnal în inim?, iar respira?ia i se opri pentru câteva secunde. Apoi începu s? urle, trezind to?i mon?trii invizibili ai neantului.
— Nu te mai aude, Anuk. Ea nu mai face parte din universul fiin?elor vii.
— Tu cine e?ti? Unde e?ti? De ce nu te pot vedea?
— Eu sunt Z’Davaar, st?pânul întunericului ?i al lumii de mijloc…
— Blasfemie!!! Nu exist? decât un st?pân al universului ?i acela este Democles! Cine e?ti, unde e?ti, ce i-ai f?cut Asiriei? R?spunde-mi!
— Vrei s? m? vezi? Prive?te întunericul din jur. Sunt pretutindeni. Cât despre Democles, unde a fost atunci când aveai nevoie de el? Unde este lumina care s? te c?l?uzeasc? acum?
— Ce po?i face tu, închipuire? O po?i readuce la via?? pe Asiria? Ne po?i salva de aici?
— Ce pot face eu? Dar ce po?i face tu pentru mine?
— Orice, numai readu-o la via??!
— E?ti sigur?
— Ia-mi via?a mea ?i f?-o pe ea s? tr?iasc?!
— E prea pu?in ce-mi oferi. Nu de via?a ta am nevoie. Asiria va merge cu mine. Dac? vrei s-o mai vezi, atunci…
— Atunci?
— Atunci vei face tot ce-?i spun. ?i ve?i fi împreun? o eternitate.
— Ce vrei s? fac?
— Mai înainte de toate, vreau s?-?i ar?t ceva. Prive?te ecranul. Ce vezi?
— O galaxie?
— Da. O galaxie care se rote?te de miliarde de ani în jurul unei g?uri negre. O galaxie care începe s? moar?.
— Ce vrei s? zici?
— Prive?te. Miliarde de stele, de planete, absorbite de gaura neagr?. Unde crezi c? se duc?
— De ce nu-mi spui tu?
— În întuneric, Anuk. Acolo totul se transform?, acolo totul o ia de la cap?t. Cât v-a ascuns Democles secretul despre Obscuris?
— Dar credeam c? Purgatoriul este singurul loc unde...
— A?i fost du?i de nas, Anuk. În întuneric se nasc sufletele ?i î?i primesc misiunile lor. Democles este doar un suflet puternic care a vrut s?-mi ia locul. A fost izgonit din Obscuris ?i de atunci r?t?ce?te prin lumea material?. ?i-a creat o lume numai a lui în care s-a ascuns ?i s-a înconjurat de lumin?. De ce crezi c? nu î?i face niciodat? apari?ia pe p?mânt? De ce trimite doar mesaje celor pe care încearc? s?-i îmbete cu puterea crea?iei ?i salvarea sufletului prin ascensiune? Îi este team? de distrugere, îi este team? de moarte. L-am l?sat, îl iubesc prea mult ?i n-am vrut s?-l pun în lan?urile propriei lumi. Îns? trebuie s? primeasc? o lec?ie definitiv?. Trebuie s? se întoarc? acolo unde-i este locul, în lumea întunericului ve?nic.
— Cum vrei s? faci asta?
— Mai întâi trebuie s? recuperez sufletele convertite. Apoi vreau ca to?i edenienii ?i discipolii luminii s? dispar?. Asiria va r?mâne în lumea de mijloc. Îi voi p?stra memoria intact?, astfel încât s? nu te uite niciodat?, ?i te va a?tepta. Dac? îmi îndepline?ti cerin?ele, ve?i fi pentru totdeauna împreun?. Totul depinde de tine.
— De ce nu faci totul de unul singur dac? e?ti atât de puternic? De ce ai nevoie de mine?
— Nu vreau s? intervin direct în via?a oamenilor, în evolu?ia sufletelor lor. Fiecare trebuie s? î?i descopere partea întunecat? f?r? s? se afle sub influen?a mea direct?. Fiecare trebuie s? în?eleag? c? distrugerea este singura cale prin care se poate întoarce la origine.

Romanul "Discipolii zeilor de alt?dat?" poate fi citit, în întregime, pe site-ul oficial:

https://www.ionutcaragea.ro/proza_files/proza%20S.F_files/discipolii.htm