Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ie?i?i afar? din cas?!

de Ionu? Caragea

IE?I?I AFAR? DIN CAS?!

?ârrr!! Sun? soneria.
— Ionu?, vezi cine e! îmi spune maic?-mea.
Deschid u?a… ?i, când colo, Titi!
— Titi, ce-i cu tine aici?
— Salut, salut! Am ve?ti bune! Am ve?ti bune!
— Hai, intr?!
— Dac?-?i zic, nu m? crezi! M-au sunat unii de-aici. Mi-au pl?tit biletul dus-întors…
— Uau! Trebuia s? m? suni. Cine sunt?
— Am vrut s?-?i fac o surpriz?. Editura Z î?i spune ceva?
— Fii serios! Ce-au zis de manuscris?
— Sint înnebuni?i. O s? d?m lovitura! De la Koontz încoace…
— Bun? ziua, întrerupe maic?-mea discu?ia.
— S?rut-mâinile, doamn?.
— Mam?, ?i-am povestit. Este domnul Titi.
— O, da! Bine-a?i venit pe la noi! Cu ce v? servesc? Un vin, un suc, o ap? mineral??
— Doar un pahar cu ap?, doamn?. Ne-au dat la mâncare ?i b?utur?… s? tot mergi cu avionul.
— La cât s-au scumpit biletele, m?car atâta lucru…
Se duse la buc?t?rie ?i dup? câteva minute veni cu un platou cu o gustare rece ?i cu o sticl? de ap? Montclair la 500 ml.
— Vai, nu trebuia s? v? deranja?i, doamn?.
— În caz c? v? r?zgândi?i… Drumul a fost luuung ?i obositor. Pe mine s? m? scuza?i acum, am ceva treab?.
— Nici o problem?, doamn?. ?i v? mul?umesc frumos!
Titi era aceea?i persoan? manierat? pe care o cunoscusem la ultima vizit? în România. Începu s?-mi povesteasc? despre ultimele apari?ii, despre traduceri, despre cât de grea e via?a pe-acolo.
— ?i când ne vedem cu indivizii?
— Mâine diminea??. Asta-i adresa.
— ?tiu unde e. Lu?m metroul ?i mergem ?apte sta?ii pe linia verde. Apoi facem o scurt? plimbare…
?ârrr!! Sun? soneria.
În fa?a u?ii st? bunicul meu, cu p?rul alb r?v??it ?i ochii adânci?i în orbite. M? uit la el ?ocat. Trebuia s? fi fost mort de vreo cinci ani.
— B?-bu-iu-le?!…
— Ce faci, m?i nepoate, m?i!?… Ce mult? vreme a trecut…
Am r?mas mut. Glasul acela nu-mi putea în?ela memoria. I-am trântit u?a-n nas ?i m-am lipit de ea cu spatele, ascultându-mi b?t?ile accelerate ale inimii. Am început s? respir profund, folosind trucul acela vechi, care mergea mereu, cu num?ratul pân? la zece. M?-ntorc, privesc pe vizor ?i… nimic. Cu siguran?? c? aveam iar??i acele halucina?ii datorate nesomnului ?i scrisului încontinuu.
— Cine era? se auzi un glas str?in din cas?.
Revin în salon: un necunoscut îi luase locul lui Titi ?i m? privea nedumerit. Avea capul ?uguiat ?i era frezat sold??e?te. Purta un costum gri ?i cravat? verde…
— Cine e?ti? Unde-i Titi? Ce cau?i aici?
— Prive?te pe fereastr?! îmi spune.
— Tu n-auzi?
— Te rog, doar prive?te pe fereastr?.
— De ce?
— Doar prive?te!
Un nor mare ?i negru acoperea cerul metropolei. Din el se desprindeau nori mai mici, vii, forma?i din mii de insecte. Se n?pusteau rând pe rând asupra blocurilor, n?ruindu-le.
— What the f…
Dar str?inul nu mai era acolo. Pur ?i simplu disp?ruse. N-am stat mult pe gânduri. M-am îndreptat repede spre baie. Mama sp?la rufe.
— Treze?te-l pe tata ?i ie?i?i afar? din cas?! Ie?i?i afar? din cas?!
Am luat cu to?ii liftul. Parc? mergea cu încetinitorul. Ies repede din bloc ?i privesc cerul. Nimic! Nici o urm? de nor, nici un bloc n?ruit. Nimic!
— Hai s? mergem, spun privind în sus. Îmi întorc privirea ?i… eram singur în mijlocul str?zii. Atunci, brusc, mi-am amintit. B?buiu, mama, tata, Titi, cu to?ii muriser? cu mult? vreme înainte. Nu-mi mai r?m?seser? decât amintirile lor, doar fantomele lor, care m? scoseser? afar? din cas?.
P?mântul începu s?-mi fug? de sub picioare, apoi s? se cutremure tot mai tare. Panic?. ?ipete. Moarte. Totul nu a durat decât câteva minute. Alarmele pompierilor sunau de pretutindeni. Un miros de praf ?i de sânge îmi îneca pl?mânii.

Ionu? Caragea (SnowdonKing) | Scriitori Români

motto: M-am n?scut pe Google

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro