Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ceasul chinezo-spaniol (poveste de dincolo de moarte)

de Sorin Stoica

Mi-a r?mas de la mama un ceas de?tept?tor în miniatur?. ?tiu c? îl folosea, nu era de decor. Mai ?tiu c? l-a luat dintr-un magazin chinezesc de nimicuri dintr-un ora? spaniol. Mama a fost un om care nu dorea s? deranjeze pe nimeni niciodat? ?i ?tiu c? a reu?it. Asta e ditamai calitatea. Avea ?i un talent uria? de a trece neobservat? de?i nu-?i propunea, ?i asta pentru c? acest talent vine la pachet cu a nu deranja. De-asta î?i luase un ceas de?tept?tor în miniatur?, am realizat asta dup? ?apte ani: era în ton cu talentul ?i calitatea enumerate mai sus. Dac? ar fi putut, mama ?i-ar fi luat ?i balcon în miniatur?, ?i ma?in? în miniatur?, ?i cas? în miniatur?, ba chiar ar fi fost ea îns??i, la cerere, o femeie în miniatur?, de?i ca mam? a fost uria??. Ceasul cel mic nu merge, are un ?urubel lips? ?i probabil vreun arc, o roti??. Nici nu încerc s?-l repar, nu m? intereseaz?; pentru mine, el func?ioneaz? perfect. P?i s? v? explic: îl ?in la vedere, sub ecranul calculatorului de la care lucrez, am nevoie de el pentru c? o reprezint? pe mama, iar eu sunt un feti?ist obsedat când e vorba de iubire, c?l?torii ?i evenimente pre?uite. Privesc cesule?ul ?i prind puteri când mai scap cu câte un picior prin gropile dezn?dejdii. Nu m? pun nicicând s?-mi amintesc de mama privind ceasul pentru c? asta m-ar demola de dor ?i durere. Îmi amintesc cum îl întorcea seara ?i cum îl punea delicat pe noptier? atunci când avea nevoie de el s?-?i fac? meseria de de?tept?tor a doua zi, iar asta îmi e de ajuns. Ieri, îns?, ceasul în miniatur? m-a de?teptat exact când aveam nevoie. Da, ?tiu, am zis c? nu func?ioneaz? dar... s? ne în?elegem: nu func?ioneaz? tehnic, mecanic, nu sun?, dar ca ceas r?mas de la o mam? ca a mea, func?ioneaz?. C?zusem pe gânduri despre lume, despre cât de greu se g?sesc oamenii de soi ?i cât de rari sunt sufletele frumoase ?i m? întristasem de nu mai puteam face nimic. ?i atunci a sunat ceasul în miniatur?. Cioc?nelul lui mic nu b?tea în cele dou? semisfere metalice ?i totu?i l-am auzit sunând; m-a trezit din somnul triste?ii ?i m-a pus înapoi pe drumul cotidian al robo?elului de carne ?i oase care sunt, ordonat, atent ?i con?tiincios. Nu m-am întrebat nicio secund? de ce a sunat cesule?ul ?i nici nu m-am speriat, ?tiam c? a fost puterea mamei de Dincolo care m-a trezit din triste?e. Mai apoi a sunat când m-am lovit la genunchi ?i d?deam la to?i dracii biroul de care m? lovisem, când am pierdut bani ?i nu mi-am putut-o ierta vreo or? dar ?i când o tip? m-a anun?at c? se duce cu altu' la cafea de?i îmi promisese mie, iar chestia asta mi-a aruncat la gunoi încrederea de sine. Acum dou?zeci de minute, ceasul în miniatur? a sunat din nou. Eram la baie cu inten?ia de a m? b?rbieri ?i, de lene, am zis s?-mi las barb?. Din Cer, e clar, mama m-a de?teptat din nou ?i cu gândul ei, nu doar cu cesule?ul: când dormeai ?i te s?rutam, de copil, obrazul t?u era mereu curat ?i fin; de adult, la fel, de?i de la mine abia azi afli, iat?. A?a vreau s? te g?seasc? s?ruturile mele ?i de acum înainte, pe un obraz neted ?i când dormi dar ?i când nu, ?i tu vei crede c? î?i adie un vânticel peste chip s?u c? te r?sfa?? soarele.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro