Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Roma, Palatul Barberini 24.10.2022

de Prodan Isabella

Drag cititor, sper ca simplele mele cuvinte s? te poarte pe meleagurile fanteziei, în aceea?i c?l?torie în care a fost ?i gândul meu cândva purtat, precum o frunz? furat? de vânt din crengile arborelui mam?, condus? în locuri în care nu ar trebui s? mearg?. M?rturisesc c? este un joc periculos, riscant, fiecare juc?tor având c?r?ile întoarse pe fa??, îns?, fiind un simplu muritor, am tânjit dup? acesta. Asta a fost prima mea gre?eal?. Te avertizez, dragul meu cititor, c? ai s? p??e?ti pe un t?râm, unde va d?inui pentru totdeauna o bucat? din inima mea, îngropat? adânc în p?mânturile aspre formate din gândurile, visele ?i dorin?ele mele.
Blândele bra?e ale soarelui îmbra?i?au cu iubire gr?dina Palatului Barberini, plasat în centrul Romei, în vârful unui deal singuratic, bucurându-se de pacea care domnea pe aceast? str?du?? din Italia. Vântul cald de toamn? era vr?jit de o serenad? melodioas? a p?mantului c?tre cer. El trecea prin por?ile primitoare ale palatului, care trezesc o curiozitate în suflet. Palele vântului treceau lent pe lâng? vechea cl?dire pentru a-i admira ve?nicia. Fiecare c?r?mid? a acestei cl?diri era înve?mântat? într-o bucat? de trecut, f?cându-te s? te sim?i ca ?i cum ai p??i prin eterna istorie a Romei.
Deodat?, briza s-a oprit, complet hipnotizat? de frumuse?ea gradinii Palatului Barberini, care poate fi v?zut? doar cu ochiul artei. Acest loc p?rea smuls dintr-o poezie melodioas? sau dintr-un basm plin de magie. Aici m?rea?a putere a timpului nu avea efect, iar grijile ?i fricile se l?sau purtate de vânt peste m?ri ?i ??ri. Suli?ele ascu?ite ale astrului g?lbui intrau intr-o stare de melodie, dansând pe toat? suprafa?a gr?dinii un dans nemuritor. Tol?nite prin toat? gradina, dormeau pisici, a?teptând s? fie lovite de dansul armonios al soarelui. O pisic? neagr?, pu?in mai dolofan?, se îndrepta, cu pa?i m?run?i, spre mijlocul gr?dinii unde se afla o fântân?. Era format? din zeci de buc??i de marmur? sculptate în capete, care îmbr?cau diferite expresii faciale ?i sentimente. Motanul s-a oprit în fa?a fântânii ?i a început s? bea ap? din aceasta, dar ?i-a întors capul pentru a privi cum dou? figuri au intrat în gr?dina aceasta sacr?.
În fa?a mea ?edea minunata gr?din? a Palatului Barberini, iar în stânga mea, st?tea ea, privindu-m? cu acela?i sentiment de dragoste cu care am privit-o ?i eu pe ea. Înainte de a înainta mai mult, ne-am împreunat mâinile, semnificând c? eu sunt a ei ?i ea este a mea, dar ?i inimile, tr?ind una pentru alta. Am început, cu pa?i m?run?i, s? cercet?m gr?dina, c?utând sursa acestui farmec, cu care era pres?rat întregul palat. Cu cât am r?t?cit mai mult pe c?r?ri, cu cât am sim?it mai tare efectul drogului suprem, numit ?i iubire. Se sim?ea ca o raz? de soare r?t?cit? care îmi curgea prin corp. M-am oprit brusc, cuprins? de dorin?a de a o privi în ochi pe fata de lâng? mine. Înapoi m-au privit orbite albastre, p?rând vr?jite în lumina orbitoare a soarelui, dar nu mai orbitoare decât frumuse?ea ochilor ei, cu care m-a privit cu atâta intensitate, de parc? via?a ei depindea de aceast? scurt? secund?. Dansând un dans al soarelui, am picat împreun? cu ea pe un petic de crini albi, îns? în acel moment, în gr?dina Palatului Barberinii, conceptul durerii sau al timpul era de mult uitat. Ea mi-a trimis un zâmbet juc?u?, uitându-se cu acei ochi albastrii ai ei în ai mei ?i am sim?it cum mi se rupe o bucat? din inim?, r?mânând pe vecie s? zac? în aceast? magnific? gr?din?, unde m-am îndr?gostit pentru prima dat?. Aceast? amintire va tr?i în continuare în aceste litere ?i sper c? ?i în sufletul cititorului ca s? nu fie luat? de vântul nemilos.

[a? aprecia p?reri dac? ave?i]

Prodan Isabella (strxreki) | Scriitori Români

motto: totul sau nimic

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro