Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ir Lic? ?i Es Pic?

de George Pa?a

Personaje:

IR LIC?, poetul f?r? de timp

ES PIC?, poet epic, membru al UPBP (Uniunea Poe?ilor B?utori Profesioni?ti)

MUZA 1 (a poeziei lirice)

MUZA 2 (a poeziei epice)

MIGRENA 1

Decorul

Ir Lic? se afl? într-o înc?pere luminoas?, un fel de anticamer? a poeziei, decorat? cu diverse figuri de stil, scrise pe pere?i cu un marker de culoare albastr?. Es Pic? st? ab?tut într-un ungher, are o privire mefistofelic?, aruncând, din când în când, câte un fulger plin de ur? c?tre Ir Lic?. Dialogul lor se desf??oar? pe un ton domol, îns?, actorii au libertatea de a-?i declama replicile ?i pe un ton ridicat, patetic sau melodramatic.

Personaje: IR LIC?, ES PIC?

IR LIC? (cu un ton melancolic): Îmi plac cifrele magice: 7, 17, 21.

ES PIC? (pu?in contrariat): De prima ?i de ultima ?tiam. Din când în când, mai joc o ?eptic? sau un 21. Dar ce e cu 17? E tot un joc de c?r?i?

IR LIC? (nostalgic): E din c?r?i, dar nu-i un joc de c?r?i. E una dintre m?surile mele preferate în poezie. Dar ce-?i spun ?ie, tu nu ?tii ce-i m?sura!

ES PIC? (dispre?uitor): O-ho-ho! De-ai ?ti câte m?suri preferate am eu! Ba cinzeaca, ba jumatea, ba litrul. Dac-a? aduna, cine ?tie câ?i hectolitri de t?rie poetic? voi fi consumat pân? acum. (Arunc? un fulger din privire spre Es Pic?, apoi un laser din privirea sa se fixeaz? pe un înscris de pe perete.) Uite ?i tu ce figuri de stil am creat despre be?ia poetic?! Asta-i adev?rata be?ie de cuvinte: C-un geam?t stins, eu m? ridic din ?an?. / Bag mâna-n buzunar: n-am niciun sfan?.

IR LIC? (zâmbe?te amar): Uite a?a se ajunge la moartea poeziei, c? aproape to?i uit? m?sura. Nu-i nevoie s? numeri silabele, doar dac? n-ai altceva mai bun de f?cut, c? doar nu dai vreun test la literatura, unde sunt ?i asemenea cerin?e absurde. Cine are ureche muzical? ?tie c? m?sura e bun?. Cine nu, ori e într-o ureche, pe care trebuie s? o orienteze atent spre direc?ia de unde vine sunetul, ori trebuie s?-?i destupe mai bine urechile, prea pline de o cear? poetic? de slab? calitate.

ES PIC?: P?i ce, tu crezi c? eu sunt vreun contabil de silabe? Sunt doar unul de cuvinte, adic? un combinator destoinic.

IR LIC?: Adic? un fel de robot care ia de colo, ia de dincolo ?i, cu inteligen?a-i artificial?, creeaz? poeme la fel de artificiale.

ES PIC? (zeflemitor): Ce robot, dom’le? Oi fi eu zero, dar nu m?-mpac bine cu 1. Nu te ui?i ce mu?chi poetici am? (Î?i umfl? bicep?ii.) Dac? m?-ncordez pu?in, rup toate z?gazurile poeziei.

IR LIC? (ironic): A, da, ?tiu ?i eu! Crezi c? e?ti singurul care se rupe-n figuri? Apropo de versurile alea pe care mi le-ai indicat pe perete, unde vezi tu figuri de stil? E doar un epitet am?rât, deja tocit de-atâta amar de poezie.

ES PIC?: Tot nu te ui?i ce mu?chi poetici am. (Î?i încordeaz?, înc? o dat?, bicep?ii.) Privitor la versuri, habar n-ai tu cât au contat ele s? intru în UPBP.

IR LIC?: Ce naiba mai e ?i UPBP?

ES PIC?: Uniunea Poe?ilor B?utori Profesioni?ti, fraiere!

IR LIC? (îl imit? pe Dandanache): Aaa... asa, neicusorule. Nu stiam.

ES PIC?: Ce ?tii tu... Toat? ziua lira-lira, liru-liru, s-a umplut de somn claviru’. Totul e s? scrii din realitate, fraiere, ?i din corazon. Inima ta poetic? s? fie neîntrerupt gestant?.

IR LIC? (c?zut pe gânduri): Dar asta nu e grafomanie, textul ca pretext pentru a da o form? sc?lâmb? furnic?turilor din degete? Vax gândire, vax sim?ire. Doar piruete de cuvinte f?r? noim?.

ES PIC? (ironic): P?i asta înseamn? s? fii profesionist.

IR LIC? (tot ironic): A?a, a?a! S? dai glas unei manele.

ES PIC? (sup?rat): Ce-ai, dom’le, cu manelele?

IR LIC?: Eu? Nimic. Ziceam ?i eu.

ES PIC?: Ia nu mai zice, c? te fac pe loc ar?ice!

IR LIC?: Asta e! Unii se impun prin violen?? verbal?; al?ii, prin puterea cuvântului.

ES PIC?: Puterea e la mine. Cei ca mine vor st?pâni lumea, dac? nu deja o st?pânesc.

IR LIC?: Nu te contrazic, mediocrii se g?sesc u?or unul pe altul, doar dintr-o privire se recunosc. Pe când oamenii cu un fel de a fi aparte rareori g?sesc pe cineva asemenea lor. Dar nu în mul?ime e puterea adev?rat?. Puterea adev?rat? e nev?zut?.

ES PIC?: Tu e?ti Ir Lic?, ?i eu sunt Es Pic?. Mai tare cine-i? (Î?i umfl? iar mu?chii.)

IR LIC?: M? uit în sufletul t?u ?i v?d un mare gol. Nefericitule!

ES PIC?: Vai, Doamne, vei fi fiind tu vreun fericit! De-aia te-au p?r?sit toate muzele.

IR LIC?: ?i se pare. Au libertatea s? vin? când vor. Nu le for?ez ca tine. Într-un fel, ele te pedepsesc fiindc? nu le dai liber deloc. Ce s? mai spun de vacan?e! Se r?zbun?, adic? suflându-?i în urechea poetic? (?i a?a înfundat?) doar enormit??i. Degeaba î?i umfl? mândria câte unul sau altul asemenea ?ie. Te comp?timesc, n-a? vrea s? fiu în pielea ta.

ES PIC? (Mai arunc? un fulger de ur? spre Ir Lic?.): Vaai! Uite unde era milostenia!

IR LIC?: P?i vezi?!

Ir Lic? iese din scen?.

MIGRENA 2

Acela?i decor.

Personaje: IR LIC?, ES PIC?, MUZA 1, MUZA 2

Un moment de t?cere. Reapare Ir Lic?, urmat de Muza 1 ?i Muza 2.

MUZA 2 (c?tre Es Pic?): Aaa, frumos decor! (Se apropie de perete ?i cite?te un înscris aflat chiar în centru.): „Destinul meu e ca s? fiu poet / c? sunt iubit de muz? în secret.” Min?i, n-am f?cut un secret din faptul c? te iubesc. De?i, recunosc, sunt pu?in masochist? dac? accept s? te folose?ti de mine zi ?i noapte. De-aia-?i mai arunc a?a câte o gogom?nie, s? râd? ?i curcile de tine.

IR LIC? (c?tre Es Pic?): Ce-?i spuneam!

ES PIC? (c?tre Muza 2): Cum, tu ai râs de mine pân? acum, f?r? ca s?-mi dau seama?

MUZA 2: P?i, dac? zero intui?ie, zero medita?ie, doar pove?ti porcoase care, e drept, ?i-au intrat pân?-n oase!

ES PIC? (dezam?git): ?i eu care credeam c?-?i plac mu?chii mei poetici! (Î?i arat? iar bicep?ii.)

IR LIC?: Da, dar poezia e altceva, nu e culturism.

MUZA 2 (c?tre Es Pic?): Are dreptate, iubire. Te mai enervez pu?in, pân? îmi dai ?i mie vacan??. O merit. Chiar te-ar ajuta s? scrii ?i tu mai bine, s? treci la un stil mai de doamne-ajut?. Cum s? scrii a?a, f?r? un r?gaz de medita?ie?

ES PIC?: De-a?i ?ti voi cât meditez! E drept, cum dau paharul pe gât, cum m? ia a?a un fel de tremurici poetic. ?i nu m? mai pot ab?ine.

MUZA 1 (c?tre Ir Lic?): Ia uite la el cât e de viteaz! Dac? i-ai da o lir? în mân?, sigur i-ar rupe corzile.

ES PIC? (c?tre Muza 1): Ei, da, tu ?i cu Ir Lic?, toat? ziua liru-liru, pân? vi se rupe firu’.

MUZA 1 (c?tre Es Pic?): P?i ce treab? avem noi cu firul t?u epic? Între noi fie vorba, ?i ?la se rupe brusc, odat? ce ?i s-a t?iat filmul. C? bei pân? nu mai ?tii de tine!

ES PIC?: ?i eu ce treab? am cu tremuriciul vostru poetic? Eu am fibr? poetic?. Ia uite-aici! (Iar î?i umfl? bicep?ii.)

MUZA 1: Degeaba, fibrele nu te ajut? s? ajungi la vreun deznod?mânt.

ES PIC? (c?tre Muza 2): I-auzi ce zice!

MUZA 2: Are ?i ea dreptate. Ei nu se în?al? unul pe cel?lalt, pe când noi... o-ho-ho!

ES PIC?: Vrei s? spui c? tu m? în?eli, te dai cu liricii ??tia, iar mie îmi spui numai gogo?i, s? râd? toat? uniunea de mine.

IR LIC? (c?tre Es Pic?): Ai ajuns r?u dac? ?i nasolii ?ia din UPBP râd de tine!

ES PIC?: M?, tu vrei s? te bat? (Iar î?i umfl? mu?chii.)

IR LIC?: Mai bine s? ne lupt?m în versuri. Uite, ele dou? (arat? spre Muza 1 ?i Muza 2) sunt în juriu.

ES PIC?: Bine, începe tu! Muza mea te critic? pe tine, iar a ta, pe mine.

IR LIC?: De acord.

Urmeaz? o pauz? în care muzele ?u?otesc la urechea poetului pe care îl inspir?, iar poe?ii transcriu pe o foaie versurile auzite. Regizorul poate hot?rî cu de la sine putere durata acestei pauze.

MIGRENA 3

Personajele: acelea?i ca în migrena precedent?

Acela?i decor.

IR LIC? (cite?te de pe o foaie):

De parc? totul s-ar fi oprit într-un strig?t în?bu?it,

toate lucrurile din jur p?reau s? filtreze povara

acestei m?suri a singur?t??ii, un farmec inuman,

dureros pân?-n tâmplele cerului, de care se lovesc

inimile alegându-?i s?ge?ile mistuitoare.

Eu vin din alt veac, în care toate reg?sirile noastre

erau prilej de s?rb?toare a sufletului ?i a min?ii,

ne strângeam f?r? de c?in?? la piept, p?ream icoane vii

în care Dumnezeu ?i-a proiectat a?tept?rile Sale.

Nu b?nuiam c? a?a de repede Îl vom dezam?gi,

la fel, unul pe altul, r?t?ci?i de propria esen??.

Cine s? mai bat? atunci m?sura însingur?rilor

pân? s-ar domoli ar?i?a din sânge, fierberea crud?

ca de vulcan erupând s? ne acopere visele vii?

A trecut ?i cump?na dintre veacuri, tot aievea te v?d

cum treci în sunete de vioar?, în rochia vaporoas?

ce-?i acoper? trupul t?u lir?, adorat ?i de epici.

F?-le în ciud? epicilor s? te sl?veasc?-n balade,

în epopei, ca pe frumoasa Elena, blânda mea muz?!

Eu nu am decât oda aceasta întârziat? în timp,

spre stupefac?ia zeilor zilei r?t?ci?i în Olimp.

MUZA 1 (c?tre Muza 2): Ei, ce zici, nu-i fain textul ?sta?

MUZA 2: Sigur n-ai gre?it timpul?

MUZA 1: Cum a?a?

MUZA 2: P?i îmi pare c? ar fi un fel de „amor” al lui Ovidiu c?tre a sa Corinn?.

ES PIC?: E a?a de languros, dulceag ?i retoric, încât mi-e team? c? dau în diabet dac?-l mai aud înc? o dat?.

MUZA 2: Da, îns? ar trebui s? recuno?ti c? ?i se lipe?te de suflet.

ES PIC? (adresându-se Muzei 2): Pe naiba! Ce lipici s? aib? la mine? N-are un fir epic, ni?te personaje credibile, pare ceva scris la voia întâmpl?rii. ?i tu ce faci, m? tr?dezi?

MUZA 2: Trebuie s? fiu corect?, n-am încotro.

ES PIC?: Acum e rândul meu. Ia fii atent, me?tere liric! Ia fii atent?, muz? liru-liru! Sigur o s? v? dau pe spate cu poemul ?sta, chiar a?a de scurt. (Intoneaz? cu pauze mari între versuri, fie ca s? impresioneze, fie c? nu prea vede bine de la aburii alcoolului.)

Mexicanu e un nume

printre b?ie?ii de lume.

D? cu banul, iese marca,

?i apoi, câ?tig? barca.

Ia în barc? pe o muz?

ce-i frumoas?, dar obtuz?.

Mexicanu zice tare:

- Hai s?-?i prind un pe?te mare.

Crapu-ar fi la c?utare,

dar ?i-o ?tiuc? ar fi bine,

nu m-oi face de ru?ine.

Muza blond? intervine:

- Mai bine m-ai duce-n s?lcii,

nu s? umpli fundul b?rcii.

Hai, te rog, nu vreau la pe?te

(zic încet: Doamne fere?te!).

- Uf, de mofturile tale

sunt s?tul. Hai mai la vale

unde salcia te-a?teapt?.

Dar, de-ai fi mai în?eleapt?,

ai prefera pescuitul,

c?-i vecin prea bun cu mitul.

?i-au vâslit pân? la s?lcii,

tot în tremuratul b?rcii.

Sus, pe mal, pe-o creang? joas?,

o vrabie curajoas?

îi privea cu ochi de miere

s? le dea mult? putere.

De-aici, s-a-ntrerupt ?i firul,

nu mai ?tiu care e ?pilul,

c? muza lui cea glumea??

s-a pierdut, u?or, în cea??.

MUZA 1 (c?tre Es Pic?): Vezi, ce-?i spuneam, n-ajungi niciodat? la un deznod?mânt.

MUZA 2: P?i cam mereu i se rupe firul, chiar ?i atunci când pescuie?te.

IR LIC?: ?i cum de prinde pe?te?

MUZA 2: Nu prinde nimic, cump?r? de la hala de pe?te.

IR LIC?: A, a?a!

(Es Pic? e foarte nervos. Se repede s?-?i loveasc? muza, dar se interpun Ir Lic? ?i Muza 1.)

IR LIC?: Ce-i cu tine, frate, de reac?ionezi a?a de violent? Nicio poezie, fie ?i o glum? poetic?, nu merit? s? duc? la dezbinare. Suntem oameni, ce naiba!

ES PIC?: Da, am gre?it, mânia m-a cople?it. S? facem pace!

(Ir, Lic? d? mâna cu Es Pic?, apoi î?i îmbr??i?eaz? muza. Es Pic? face la fel.)

IR LIC?: Frate, n-ar fi bine s? mai facem, din când în când, schimb de muze?

ES PIC? (iar??i enervat): Ce zici? (Î?i umfl? iar mu?chii ?i se repede la Ir Lic?.)

MUZA 2 (c?tre Es Pic?): Stai, ce-ai înnebunit?! (c?tre to?i cei prezen?i) Uite ce v? propun: noi, Muza 1 ?i Muza 2, s? st?m una la o ureche a lui Ir Lic?, alta, la cealalt? ureche. Apoi ne ducem la Es Pic? ?i proced?m la fel. Ar rezulta ni?te poeme epico-lirice de toat? isprava.


ES PIC? (oarecum nel?murit): ?i eu ce fac în timp ce voi îl inspira?i pe Ir Lic??

MUZA 2: Meditezi, iubire, meditezi. Doar n-o s? scrii f?r? întrerupere. (C?tre ceilal?i) Sunte?i de acord?

To?i î?i exprim? acordul ?i se îmbr??i?eaz? unul cu cel?lalt. Apoi se strâng într-o hor? a bucuriei.

Sfâr?it

18 aprilie 2023,

Moara


George Pa?a (Pasa) | Scriitori Români

motto: „Libertatea omului e partea divin? din el.” (Petre ?u?ea)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro