proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

”o sticl? de coniac, d-aia la kil, dou? pachete de carpate ?i de restul bere!”
”de to?i banii?”
”de to?i. a murit bunicu!”

nu-i mai p?sa de bani. nu-i mai p?sa decît de el, dar ?i asta doar pentru moment. în situa?ia asta îi trebuia timp s? acumuleze durerea, s? o în?eleag?, s? o absoarb?, apoi s? se desfete cu ea ca ?i cum ar fi pl?tit o curv?. nu reu?ea s? se-adune, doar inima i se înnegrea ?i-i pompa în corp sînge plin de umbre, umbre care i se vedeau din ce în ce mai puternic pe fa??. dintr-o dat? te treze?ti f?r? nimeni ?i nu ?tii, nu cuno?ti singur?tatea. o vezi ca pe-un animal straniu, f?r? tr?s?turi, un animal de plastilin? care-ar putea fi orice. triste?ea ?i singur?tatea sunt asemenea unor pisici blînde, se tot gudur? cerînd aten?ie ?i numai c? odat? se fac imense –pantere negre care sfîrtec? din tine. iar tu – adunat în jurul inimii f?cute mici ca un înveli? care nu poate opune nici o rezisten??. ?i d-aia cred c? îi era mai bine s? se îmbete, de fapt s? ne îmb?t?m cu to?ii.
din cîte am v?zut la oameni, covîr?itoarea majoritate a c?zut în plasa asta a justific?rilor, de la ultimul ??ran care-?i prive?te ogorul cr?pat de usc?ciune ?i se explic? simplu ”ce s?-i faci maic?, dac? nu ne d? dumnez?u ploaie s? tr?im ?i noi” ?i pîn? la intelectualul rafinat sau chiar filosoful titrat care cauta întemeieri inviolabile, adev?ruri pur-sînge, scopuri în via?? ?i alte d-astea ce ofer? realit??ii o via?? cumplit? în falsitatea ei. a?a cum unul mai de?tept a spus cîndva c? despre lucrurile despre care nu se poate vorbi e mai bine s? se tac?. ?i în loc s? se tac?, ei vorbesc ?i vorbesc f?r? s? observe c? pisica prinde ?oareci ?i m?nînc? f?r? s? strîmbe din nas, c? orice corb fur? lucruri str?lucitoare ?i c? în jur mor oameni c?rora nici nu le-a p?sat vreodat? de diferen?a dintre numen ?i fenomen. pur ?i simplu mor ?i nici o justificare pe lumea asta nu mai are vreun sens, decît dac? e cineva suficient de cretin s? dea un sens unei enormit??i precum aceea c? ne na?tem, tr?im ?i murim. adic? ar spune c? asta nu e decît o chestie a?a ?i c? în realitate e altceva, mult mai m?re?. m?re? pe m?-sa, ia s? vedem ce are de zis cînd va veni vremea s-o-ngroape!
a?a c? f?r? s? ne mai întreb?m de ce, cînd oleg ne-a spus c? i-a murit bunicul ?i trebuie s? facem ceva s?-l petrecem, am strîns to?i ni?te bani ?i am luat de b?ut. înainte de asta a trebuit s?-i ducem trupul la crematoriu, c? tot spunea el c? e mai bine s? te arz? decît s? te m?nînce viermii sau, a?a cum ne povestea c? v?zuse prin vremea r?zboiului, s? te dezgroape vreun cîine. cic? se întîmpla des pe atunci pentru c? n-avea nimeni timp la dispozi?ie s? te bage mai adînc, ?i a?a ap?reau ca hienele cîini numai piele ?i os gata s? te împart? cu haita lor la fel de înfometat?. a?a c? ne-am bucurat într-un fel c? n-a fost cazul s? mergem la o înmormîntare dintr-aia mizer?, c?utînd locuri de veci în cimitire pe la marginea ora?ului, negociind pre?uri de îngrop?ciune, tocmind gropari care se îmbat? ?i rîd, ?i împ?r?ind apoi lumîn?ri vin sau pîine unor babe care trebuiau de mult s?-l a?tepte pe bunicu’ dar care vin s? se hlizeasc? prin cimitire, sperînd la ceva poman? ?i bîrfind s?r?cia sau bun?starea unuia sau a altuia ?i punînd-o pe seama zgîrceniei.
cel pu?in la crematoriu se adun? mult mai pu?in? lume, nu te cer?i c? vrei mai în fa?a sau mai în fundul cuptorului, cum se mai întîmpl? prin cimitire, cînd aproape c?-?i vine s? te îngropi în locul mortului cînd vezi c? ?ia cer o gr?mad? de lovele ?i sunt gata s? te îngroape chiar ?i dincolo de gard, apoi nici n-ai nevoie de cine ?tie ce cript? de marmur? sau de un co?ciug din lemn masiv. e suficient unul de brad uscat care nu las? mult? cenu??, o slujb? scurt?, dup? un priveghi de cîteva ore, f?r? jelanii sau le?inuri, f?r? plînsete isterice ?i f?r? tone de lacrimi, eram b?rba?i, ne f?ceam datoria ?i nu ne interesa decît urna, ?la era scopul pentru care venisem, recipientul în care adunau circa un kilogram de cenu??, cîteva oase de dimensiuni mici, ca de pas?re ?i un proces verbal c? bunicu a c?l?torit cu bine pe co?ul crematoriului ?i, a?a îmi imaginam eu, s-a fixat pe cîteva pic?turi de ap? formînd un nor ?i o s?-i sim?im mirosul de viu la prima ploaie.
nu ?tiu ce credea oleg, nu era prea vorb?re? dar îmi închipuiam c? dincolo de t?cerea lui vorbele se rostogolesc ca ni?te bile de o?el ?i-l lovesc în piept, îi provoac? ame?eli ?i un zgomot infernal în c?p??în?. n-avea cum s? fac? prea mult pe viteazul, îl cuno?team, dac? se apuca de b?ut î?i revenea ?i se apuca s? proceseze golurile n?scute brusc în cap, în stomac ?i în piept ?i ca urmare va vrea s? bea ?i mai mult, s? ne simt? aproape ?i s? povesteasc? în ne?tire, d-ale lui, aducînd aminte din cînd în cînd, cu o sticlire ascu?it? în priviri, de bunicu’ ?i pove?tile lui, dar nu pentru c? a?a sim?ea, ci mai degrab? dintr-o datorie fa?? de noi, s? nu-l credem insensibil, s? ne arate c? e b?rbat ?i face ceea ce trebuie.
la început eram ?ase, dar curînd au mai venit trei, buze cu capac ?i în spatele lor morbidu, cam be?i, mi s-a p?rut mie, ?i c?rînd cu ei o sticl? d-aia mare aproape plin? de jack. era o cas? veche, cu tavan înalt ?i cu pere?ii ce p?reau tot timpul reci ?i distan?i, ca un vecin de palier sobru, care nu salut? niciodat?. mobila era cam de-o vîrst? cu bunicu’, dar era trainic?, nuc veritabil, mobil? adev?rat? din lemn adev?rat, nu f?c?turile astea din vremea noastr?, cum spunea el. parc?-i ?i auzeam vocea tabagic? sp?rgîndu-se de pere?ii da?i cu un var ce fusese alb pe vremuri, acum era cenu?iu amestecat pe alocuri cu galben, de la fumul de ?igar? ?i poate de la u?oara umbr? de igrasie ce se sim?ea ?i în aer ?i care d?dea casei un aspect puternic, înc?rcat de respect. bunicu’ murise acolo, fumînd probabil, iar moartea nu-i schimbase expresia fe?ei, era înc? blajin? ?i p?rea cald?, prietenoas?. cred c? trecuser? ore bune pîn? nepotu’ s? realizeze c? b?trînu’ se dusese, mai ales c? ajunsese rupt de beat acas? ?i pe la vreo 5 diminea?a ?i dup? cum îi era obiceiul d?dea drumu’ la muzic? ?i adormea cu capul pe masa din buc?t?rie, de cele mai multe ori înainte s? apuce s? bage ceva în gur?.
buze ?i capac veniser? mai degrab? la b?ut decît la petrecerea bunicului, dar nim?nu-i nu-i p?sa. doar mie, ?i nu din cauza bunicului, m? a?teptam în orice clip? s? m? trezesc ori cu unu’ ori cu cel?lalt ca s? d?m cîteva vorbe, a?a ca între prieteni. cu buze abia dac? a? fi vrut s? mai vorbesc, dar înc? sim?eam ceva acolo ?i preferam mai degrab?, ?i eu ca toat? lumea, s? m? îmb?t. a?a îmi era ?i mie mai u?or ?i cred c? da, asta e cea mai bun? solu?ie pentru durere. de capac mi se rupea, nu-mi p?sa prea tare, îns? vorbisem ceva cu el ?i de discu?ia aia se legau lucruri importante, atît de stricte ?i de importante încît nu m? a?teptam s? aduc? vorba despre asta aici. dar m? a?teptam s? vin? s?-?i fandoseasc? curul gras prin fa?a mea, s?-mi povesteasc? pe unde a mai fost ?i cum s-a distrat, de?i ?tiam foarte bine cu cine am de-a face. ai pl?tit, m?nînci!
pîn? urma sau nu s?-mi confrunt destinul, îmi doream foarte tare s? dep??esc sobrietatea momentului. aveam nevoie de energizantul meu favorit, distilabil aproape din orice. fusese o vreme cînd îmi închipuiam omul atît de inventiv încît e capabil s? extrag? alcool din orice, pîn? ?i din aer sau piatr?. acum ?tiam c? sunt cîteva lucruri din care nu se poate scoate alcool, dar mai ?tiu la fel de bine c? exist? alchimi?ti pricepu?i care scot grade din orice, fie g?ina? de pas?re, tren?e, past? de din?i, pantofi sau crem? pentru ei, asta ca s? nu mai vorbim de sfecl? sau frunze de ar?ar sau alte plante. ce e viu e la îndemîn? pentru alcool, dar poate p?rea dificil pentru unii s? te îmbe?i cu un tub de oj?. deh, noi suntem ni?te privilegia?i, nu e nevoie s? ne rupem creierii sau portofelele ca s? avem cu ce ne-o trage de st? mî?a-n coad?. plus c? nici munca nu ne prea place, dar tot avem în fiecare zi ce ne trebuie. e suficient? o mic? sclipire ?i gata, deveneam dintr-o dat? monopol, trafican?i sau cine mai ?tie ce, îns? banii curgeau ca dintr-o artezian?. bi?ni?a era pentru noi mai sfînt? decît biblia, asta cînd nu f?ceam trafic cu biblii. pentru c? atunci cînd am f?cut chiar credeam c?-ntr-adev?r e cea mai sfînt? carte din lume.
îi priveam pe ceilal?i prin buza paharului, dezvelit? de o înghi?itur? serioas? care îmi înc?lzea pîntecul. vodka mi se pare mai bun?, mai curat? decît distilatul de mal?. asta cînd am de ales, c? la nevoie beau ?i whisky ?i bourbon ?i cogniac, beau ?i ra?pinc? f?cut? în cad?, beau aproape orice. dar m? bucuram c? descoperisem prin cas? o sticl? de vodka ruseasc?, de la mama ei, p?strat? de bunicu’ pentru un moment mai special. iat?-l bunicule, a venit soroci, dar nu m? ierta c?ci ?tiu ce fac. ?i-mi place, îmi place al draculului sau al dumnezeului de tare, who cares? restul poporului se înfrupta cu bere, vreo doi b?gau coniac sau mai corect b?utur? spirtoas? cu arom? de. ??tia de veniser? la urm? îl aveau pe tata jack ?i noi aveam pentru prima oar? în ziua aceea o stare de bine, o u?oar? euforie care ne amor?ea sim?urile. atunci cineva a strigat: chef cu femei sau f?r??
pe bunicu’ poate îl respirase un pesc?ru? în zbor deasupra crematoriului. sau poate îl culesese un curent de aer f?cînd parte dintr-un anticiclon care emigra spre est, în rusia, acolo unde-?i pierduse tinere?ea ?i î?i g?sise b?rb??ia. acolo unde fusese pe jos ?i de unde venise tot per pedes, acum plecase în zbor. io n-apucasem s? povestesc foarte multe cu el, dar în ultimii doi ani, cît o frecasem cu oleg ?i ne deschisesem o mic? re?ea de bizni??, avusesem parte al?turi de el de cîteva pove?ti ?i ceva r?chie de calitate. avea mo?u’ pe unu’ la o bodeg? d-astea cu vin ?i ?uic? la butoi iar ?la-i d?dea marf? bun?, d-aia nef?cut?. nu-l iubeam ?i nu m? iubea, cel pu?in a?a l?sam s? se cread? dar credeam ?i noi a?ijderea, îns? era om, unul adev?rat. era un b?rbat stra?nic ?i asta se vedea pe el, m? f?cea s-o simt, în ciuda vîrstei sale destul de înaintate. ?i pe b?rba?ii adev?ra?i îi respec?i chiar ?i-atunci cînd î?i fut una-n moac?.
s? vin? femeile, urlau ??tia, ?i deja îmi închipuiam c-o s? fie iure?. probabil c? va urma partea în care oleg va mai cere ni?te bani cu-mprumut, c? e petrecerea bunicului ?i n-am ce face, nu pot refuza, îi dau. ?i i-am dat. s-au dat ?i telefoanele de rigoare, natura vie ?i-a pus din nou ro?oaiele în mi?care. parc? auzeam trosnetul mecanismelor schimbînd pu?in cîte pu?in destinele, trecîndu-le pe alt macaz. a?a pare c? e via?a, o infinitate de linii de manevr? ?i la final o linie moart?, ultima pe care e?ti tras, a?a ca bunicu’. sau poate c? nu, poate c? nu e vorba de o linie moart? ci de-o linie care se învîrte în cerc cu posibilit??i infinite de manevrare. mo?u’ se putea duce oriunde avea el chef, ?i dac? tot îi pl?ceau co?urile putea s? se transforme în mo? cr?ciun, s? ne aduc? daruri. eu voiam o gagic? tare ?i o vodk? ?i mai tare. voiam s?-mi las b?rb??ia în disputa tîrfelor mele preferate, s? d?m o petrece ca s? s? vedem cine pe cine adoarme mai întîi... de parc? n-a? fi ?tiut r?spunsul. m?car pentru asta trebuie s? înve?i s? bei în via??. s? pui întotdeauna tîrfele cu botul pe labe.
cred c? se f?cuse vreo 10 seara ?i au începu s? apar? femeile. cîrduri, cîrduri, dup? cum se l?uda buze c-or s? vin?, dar în total au venit patru, dintre care numai pe una n-aveam chef s-o v?d. ?i nu pentru c? era cu buze acum, ci a?a, pentru c? aveam un moment de bine ?i de împ?care cu mine însumi ?i m? sim?eam excelent ?i n-aveam chef s?-mi deraieze gîndurile. dar ce b?rbat se poate opune ispitei atunci cînd e b?utur? ?i cînd disponibilit??ile strecoar? între ele ?i probabilit??i? am citit despre unu’ care a rezistat ispitelor dar a sfîr?it prost, tr?dat, ucis pe cruce ?i virgin pe deasupra. în nici un caz nu mi-a? fi dorit un astfel de sfîr?it, dar cic? a fost pentru binele nostru al tuturor. dar nimeni nu ?tie cît adev?r ?i cît? mistificare e în asta ?i în clipa aceea ?tiam c? doar bunicu’ îmi poate spune dac? a meritat sau nu. dar pîn? am s? aflu r?spunsul, prefer s? decid singur ce merit? ?i ce nu, vreau s?-mi aleg eu ispitele ?i s? le dau curs, s? regrete el cu împotrivirile lui, nu eu.
oricum în capul meu se limpezea tot mai mult ce urma s? fac ?i asta merita orice. chiar ?i o ?ust? mai mult sau mai pu?in vinovat?, la o petrecere cu un bunic zbur?tor spre ceruri, chiar ?i cu riscul de a-mi înc?lca promisiuni sau alte manevre de natur? moral?. ce pula mea e morala cînd iube?ti sau cînd mori? nu e nici o diferen?? - cuvîntul, ideea, substratul acesta al moralei nu-?i g?sesc sens. cînd faci ceva egoist, ceva care s? te ajute s? te bucuri de tine, de clipa ta, de momentul t?u, de o secund? plin? de neînsemn?tate din via?a ta dar care secund? te face s? sim?i c? tr?ie?ti, ce sens mai are atunci s? vorbe?ti despre moral?? o faci sau n-o faci, tr?ie?ti sau nu. iubirea e din alt? categorie, ?i se conjug? cu moartea cu depresiile cu nega?iile. cînd iube?ti nu mai tr?ie?ti, doar iube?ti ?i asta î?i ocup? tot timpul, la fel ca ?i credin?a ?luia de s-a sacrificat pentru iubire. iar asta e a doua latur?, iube?ti ?i mori, tot iubire este, fiindc? iubirea nu are leg?tura cu via?a sau moartea. iubirea exist? prin sine doar pentru sine. ea are doar nevoie de sclavi, de adep?i, de credincio?i. la fel ca un tîmpit cum eram eu.
am terminat vodka bunicului ?i m-am dus s? sug de la al?ii. de la capac ?i buze, c? ??tia erau cei mai avu?i dintre noi. de fapt aveau bani s? ne cumpere cu tot cu p?rin?i sau cu locurile lor de veci, dar eram suficient de mîndri s? ne vindem scump ?i doar cu juma’ de inim?. lucru pe care ochii lor orbi?i de bani nu-l vedeau. ce? n-ai de b?ut? du-te ?i cump?r?, spune buze. nu c-ar fi zgîrcit, e doar o masc? de dur ca s?-?i ascund? la?itatea. bine c? m?car el are, pe lîng? aia proverbial?, ?i un soi de la?itate sufleteasc?, o ascunde mereu, dar e b?iat bun ?i ?ine la pretenari ?i chiar ?i la prietenie, ce-o fi aia. n-am ?tiut niciodat? ce-i mai important, ?ia care fac prietenia sau prietenia ca atare, leg?mîntul ce leag? doi oameni? la fel ca dragostea: sunt mai importan?i iubi?ii sau starea lor de iubire, iubirea în forma ei pur?? chiar ?i în cazul în care gre?eam r?spunsul, tot aveam s? aflu, singur ?i într-un mod cît se poate de empiric, care-i faza cu leg?turile. pîn? atunci îns?, m? ploconeam la ni?te b?utur? ?i fosta mea gagic? f?cea pe interesanta, cu d-alea c? a?a ai fost mereu, un cer?etor. cinci mi-a zis s?-mi aduc un pahar c?-mi toarn? pu?in. specific genului de oameni pe care-l reprezint?: î?i d? ceva cu împrumut ?i-?i ia înapoi de mai multe ori, lui îi place de 5. nu d-aia s-a inventat bijni?a? ba da, ?i d-aia credeam în ea.
am vîndut de toate în via?a mea, aur, vorbe, alcool, muzic?, aer, femei, prieteni, casete, CD-uri, CD-rom-uri, parfumuri, b??ini, frunze, iarb?, minciuni, dragoste, sufletul, pe dumnezeul meu ?i pe al altora, ?i chiar ?i min?ile. am vîndut pentru c? am avut atîtea de vîndut, pentru c? am ?tiut cum, cui, am ?tiut pre?ul am c?zut la învoial?, am vîndut pentru c? n-am vrut s? mi se ofere niciodat? nimic gratis, nici m?car dragoste, întotdeauna am dat la schimb, atît cît m-am priceput ?i cît a fost s? fie. am vîndut pietre pentru lini?tea din ele ?i mi-am luat primul meu stereo dublu casetofon la care ascultam heavy metal. am vîndut dragostea p?rin?ilor ?i mi-am luat de b?ut ?i ceva l??ei. eram un proscris dar ?tiam s? vînd ?i chiar ?i acum cînd nu mai aveam decît datorii, ?tiam s? vînd la fel de bine. ?i nici m?car nu doream s?-mi cump?r cas?. pentru dragoste n-ai nevoie de cas?, ai nevoie de o femeie. doar femeile cred invers.
?tiam c? va trebui s? m? duc în curînd dup? b?utur?, noroc c?-mi mai r?m?seser? ni?te bani. ?i mai ?tiam c? buze n-o s? vrea s? vin? cu mine, c? vrea s? fie comod ?i s? se distreze, dar oricum mai bine mergeam cu capac, s? punem afacerile pe primul loc. a?a c? atunci cînd a fost momentul i-am zis s? mergem împreun?, da’ ?sta se tot scuza; la cum era el de chitros ?tia c? trebuie s? pl?teasc? b?utura, da’ i-a zis morbidu c? e penibil, ce dracu suntem la înmormîntare, a?a c? a venit. pe drum i-am spus despre ce mai vorbiser?m odat? ?i i-am zis c? m-am hot?rît. c?-s gata. ?sta spunea c?-s nebun, cum s? fac a?a ceva, c? nu se poate, c? mai sunt solu?ii, c? a?a ?i pe dincolo. dar ?tiam c?-s doar ni?te scuze de fa?ad?, doar vorbe aruncate-n vînt, pentru a-?i salva sufletul. nu în fa?a mea, c? nu-l credeam, îi citeam ochii lipicio?i, îl vedeam cum simte în palme teancul de bani, cum exult?, cum se bucur?. îi auzeam respira?ia gr?bit? ?i am ?tiut dinainte s?-mi spun? care e r?spunsul. nici un risc în plus, da? sigur ca da, i-am zis eu, de?i nu prea ?tiam ce vrea s? însemne asta.
ne-am reintegrat în peisajul petrecerii ?i parc? sim?eam în aer mirosul bunicului. se petrecea cu noi. ?i nu în?elegeam cum, apoi am v?zut urna. vrei s? dansezi cu bunicu’? i-am zis atunci singurei femei de care n-aveam chef în momentul ?la, maya. maya ?i cu mine fusesem o vreme împreun?, dar dup? vreo doi ani ne-am certat o dat? ?i dup-aia a ap?rut sub umbrela lu’ buze. m-a r?nit asta, m-a r?nit fiindc? buze era pretenaru meu ?i nu se fac d-astea. oricum în clipa în care dansam cu urna lu’ bunicu, nici un regret sau p?rere nu mai conta, intram din nou pe f?ga?ul care m? consacrase, ?i acel ceva al meu irumpe ca un fir de iarb? care cre?te sub stern ?i arunc lumini verzi, proaspete împrejur iar lumea e încîntat?. o ?ineam de mîn? preg?tit s-o iau la ?op?ial?. nu, chiar deloc, omu’ ?sta tocmai ce-a murit ?i tu-i profanezi lini?tea, zice ea, cu jum?tate de glas. am sim?it-o c? nici ea nu crede ce spune. profanez pe dracu’, omu ?sta a fost tot timpul fericit s?-l ?tie pe nepo’su fericit. ?i pe noi, ??tia care ne-am strîns. ?tii c? nu-i p?sa de babele din cartier, c? n-avea chef de nimeni ?i nimic. doar de b?utur? ?i de chefurile pe care le tr?geam p-aci. dac? ar fi tr?it ar fi dansat ?i cu mine ?i cu tine, fiindc? a fost numai bucurie de cînd îl ?tiu, de ce crezi c? acum n-ar mai vrea s? danseze?
se cl?tina pe picioare dar nu era beat?, doar nehot?rît?. am tras-o de mîn? ?i am început s? dansez cu ea, ?inînd urna de dup? mijloc, la încheietura celuilalt bra?. sexi, mama!! no shit! beee, ai grij? ce faci cu prietena mea, l-am auzit strigînd pe patru, dar nu mi-a p?sat. d?-l în pula mea, el n-a ?tiut niciodat? d-astea, niciodata la fel de bine ca mine. dac? am fost vreodat? bun la ceva, am fost la pierdut femei. dar c? s? po?i face asta, trebuie ?i neap?rat trebuie s? le ai mai întîi. iar el a profitat întotdeauna de talentele mele, el a avut întotdeauna r?bdarea s? a?tepte momentul oportun, s? a?tepte pîn? gre?esc ?i/sau dezam?gesc. ?i în loc s? am parte de-o ?ans? nou? apare el s? le ofere o nou? perspectiv?. ?tie el prea bine c? ?sta e scenariul: eu o dau în bar?, el profit?. ?i ar mai fi o chestie pe care cu greu m? chinui s?-l înv??: ai grij? ce-?i dore?ti fiindc? se întoarce împotriva ta.
iar atunci eram într-o situa?ie dintr-asta, el avea chef de b?ut, eu aveam chef de distrat iar maya se sim?ea neglijat?. am predat urna lu’ oleg ?i morbidu, care au început un dans ame?itor cu bunicu’ ?i mi-am v?zut de-ale mele. mai o b?utur?, mai un dans, mai o ?igar? mai retras?. adic? un fel de îmi pare rau c? ne-am desp?r?it, dar tu ai fost un dobitoc, bine asta exprimat în termeni de genul m? simt minunat, n-am nici o problem?, m? în?eleg bine cu patru, e atent ?i afectuos... da, da ?i veveri?a învelea ciocolata-n staniol, cînd ar putea s?-mi înveleasc? mie motanu-n ciocolat?. o sim?eam aprins? ca un sat în urma t?tarilor ?i f?r? nici o ru?ine sau regret i-am luat temperatura în cel mai fierbinte ?i mai umed loc al trupului. a gemut un stejar care sprijin? cerul de sute de ani. hai cu mine undeva, oriunde, dar s? fie repede ca nu mai pot! ok, hai, c? am deja o erec?ie cît k2 ?i tot mai cre?te. unde? hai în camera lu bunicu’, nu cred c?-?i mai bag? cineva nasu’ pe-acolo.
ne-am întors cît am putut de repede, a? spune chiar la ?anc, c? deja începuse s? se prind? lumea. noroc c? pastil?, un alt tovar??, d?duse buzna peste buze ?i îl provocase la discu?ii ?i ?la nu accepta niciodat? p?rerile altora. a?a c? a fost o pav?z? bun?. ?i a meritat, n-a fost chiar r?u, dar acum c? eram satisc?fut, nu-mi mai ardea de ea, ba chiar sim?eam cum îmi cre?te pe fa?? zîmbetul jigodiei. ea era u?or ru?inat?, nu prea î?i g?sea locul, dar era o bun? actri??, ?tia s? se ascund? bine. oricum mai bine c? nu se mai fî?îia prin preajm?, c? acum deja îmi venise cheful s-o iau la mi?to. nu c? n-ar ?ine asta la maya, dar de data asta ar fi luat-o ca pe-o nesim?ire ?i culmea, pîn? ?i io ?tiam c? asta era. ?tiam îns?, sim?isem asta, c? de?i n-ar recunoa?te vreodat?, cer?e?te cu toat? fiin?a o urm? de aten?ie din partea mea, mai ales acum cînd nu mai suntem împreun?, mai ales acum c? i-am tras la bijboac? ?i fac pe duru. ?tiu c? nu-i pas? atît de tare de buze, dar e femeie, crede în case, nu în dragoste. noroc cu buze care e prea fraier sau poate prea nep?s?tor. ori nu în?elege ori nu-l afecteaz? chestiile astea. oricum ar fi e bine, se face diminea?? ?i în patul bunicului am sim?it pentru o clip? c? avem ceva în comun. cred c? suntem oameni buni, nu-i a?a?
dup? cinci lumea a început s? se care. patru femei care trebuiau înso?ite acas?, am mai r?mas cinci handral?i cu chef de b?ut. ni?te b?rba?i care se respect?, las’ pe al?ii s? aib? grij? de femei. problema e c? nu prea mai aveam de b?ut, dar problema a rezolvat-o oleg, c?ruia i-am zis s? fac? rost de la buze sau capac ?i ?sta a alergat aproape un stop dup? taxiul cu care plecaser?. iar buze, b?iat fin, a f?cut o dona?ie cu titlu de datorie, suficient pentru ni?te vodka ieftin? ?i ni?te peturi de bere. vreo 10. cred ca am b?ut cam pîn? pe la prînz ?i apoi am adormit. nu ?tiu ce s-a întîmplat în exteriorul meu, dar în mine g?sisem pozi?ia perfect?, st?team cuib?rit comod în propriul trup ?i nimic nu m? deranja ?i nimic nu m? durea. nici m?car inima. am visat cum ilona se va face bine ?i poate vom fi din nou împreun?. fie ?i un poate mic de tot cît un pui de pisic în stare s? distrug? toat? casa în mai pu?in de o zi.
cînd m-am trezit am aflat c? am adormit pe scaun, cu ?igara în mîn?, la fel ca bunicu, ?i eram inert ca o halc? de carne, de i-am speriat pe to?i. abia dup? 5 minute, cînd am început s? sfor?i s-au lini?tit. ei mai b?user?, mai dormiser?, haos total. între timp ap?ruse ?i vierme, el tot timpul apare mai tîrziu c? are treab? ?i avea cu el vreo dou? kile de p?linc? moro?eneasc?. pe care, evident, ne-am apucat s-o bem cu încredere ?i pl?cere, cu urna bunicului pe mas?. ?i s-a f?cut sear?, apoi noapte iar din p?linca aia ?i din ce mai aveam noi, ne-am f?cut pe din?i cu to?ii. ?i atunci ne-a lovit o foame cumplit?, camera se rotea cu noi cu tot ?i ne ardea stomacul la fiecare gur? de t?rie. oleg cic? avea ceva parizer în frigider, dar de fapt nu mai avea, cineva d?duse deja atacul cu o sear? înainte. l-am b?nuit pe capac, el era marele mînc?tor de parizer, ba chiar f?cuse ?i avere din asta, ?i am început s? rîdem cu to?ii. pîn? la urm? ne-am apucat s? facem o sup? din ce am g?sit la o foarte am?nun?it? c?utare. o ceap?, doi cartofi mucegai?i, un rest de fidea, un cub de knorr ?i ni?te ulei de pr?jeal?, foarte pu?in, într-o tigaie. eram 6 masculi feroce ?i p?rea cam pu?in pentru noi, dar am zis c? mai bine ceva decît nimic.
?i-am b?ut ?i-am p?zit oala s? fiarb? pe flac?ra mic? a focului. aburii începeau s? apar? îns? nici un fel de miros nu venea dinspre ea, dar nu ne p?sa prea tare, aveam de b?ut, cît mai era, c? din cele dou? kile de horinc? de prun? calitatea-ntîia mai r?m?seser? vreo cîteva înghi?ituri. cred c? aveam cea?? pe ochi de la foame ?i b?utur?, dar era pl?cut? ?i aveam impresia c? m? face mai u?or. ??tia tr?geau de sticl? cu gîndul s?-?i adjudece ultima gur? ?i masa se tot cl?tina, c? f?ceau asta peste mas? ?i la un moment dat bunicu’ ?i-a pierdut echilibrul cu urn? cu tot ?i sub privirile noastre înlemnite s-a trîntit de podea. poate în semn de protest. recipientul s-a f?cut ??nd?ri ?i pe linoleumul din buc?t?rie z?cea bunicu’ într-o pozi?ie nu tocmai comod?. ni?te oase mici, ca de pui, îi ie?eau din trup ?i un nori?or mic, ca de fum de ?igar? era deasupra lui ca ?i cum fuma. nimeni n-a zis nimic, doar oleg a remarcat: uite, oase. ?i f?r? s? mai a?tepte vreun r?spuns a adunat în c?u?ul palmelor partea cea mai consistent? din bunicu’ ?i a pus-o în oal?. ciorb? cu bunicu’, ciorb? de bunicu’, spunea pe un ton calm, lini?tit, ca un paranoic ie?it din criz?. am ?i sare.
supa a fost gata ?i apoi am mîncat. to?i 6, înghesui?i în jurul unei mese mici, sorbind o zeam? p?mîntie, în lini?te, ca la un ritual. sorbeam încet dar tot produceam zgomote, era fierbinte ?i aburi cu forme fantastice de p?s?ri spa?iale se ridicau din vasele noastre. nu-mi p?sa de gust, tot ce în?elegeam era felul inimaginabil în care interiorul meu rece reac?iona la contactul cu acea fierbin?eal? pl?cut?, ca o îmbr??i?are pe plaj?, a zemei de culoarea cenu?ii. m? mole?eam încet ca un motan în c?ldura sobei ?i încercam s? în?eleg cît era de bine, c? nu se putea mai bine de-atît, s?-l îngrop?m pe bunicu’ în noi. o f?cusem ?i ne sim?eam deja mai bine. îi priveam pe ceilal?i, aproape c? zîmbeau, fusese doar un moment de intimitate, de retragere, acum se risipea, lucrurile î?i reveneau la normal. deja nu mai eram singuri, dansaser?m cu bunicu’, îl mîncasem, ?i starea de bine înflorea în noi. petrecerea începea s? revin? pe un f?ga? mai normal. ce mai bem?, tot întreba morbidu. ce mai bem? are bunicu ni?te frec?ie cu care se d? seara, i-a r?spuns oleg.