Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Spectre lila ?i miros de vanilie

de Amur Vasilian

A?ipisem doar câteva clipe. Mie a?a îmi p?rea.
Lumina lila de la lampa ta preferat?, cea de la care umpli casa cu miresme aromoterapeutice potrivite pentru a rezolva orice mic dezechilibru, umplea toat? înc?perea. Nu am crezut niciodat? cu adev?rat în puterea cu care tu le-ai încredin?at, uneori cu vehemen??. ?i câte miresme. ?i câte probleme....
M? înconjura un fel de aur? tulbure, asemeni cercurilor Lunii în nop?ile reci, ce?oase. Parc? mai mult o p?rere decàt o imagine clar? dar bine definit?, asemeni unei marame prin care vrei s? vezi lumea de dincolo dar de foarte aproape.
Am clipit de câteva ori în încercarea de a-mi limpezi privirea. Aveam senza?ia ca m-am trezit într-un budoir. Camera cu pere?i albi ?i doar un pat dublu ?i o noptier?, care satisface de fiecare dat? lini?tea somnului profund, inundat? de o saraband? de nuan?e, de penumbre lila, îmi dadeau o stare greu de definit ?i care m? obligau parc? s?-mi verific trupul, s? îmi simt p?rul printre degete, s? îmi mângâi pieptul în c?utarea singurului lucru care putea tr?da c? este real ce simt: b?t?ile inimii. Le-am g?sit, gr?bite parc? s? îmi spun? ceva ce eu nu a? reu?i s? în?eleg din prima încercare, într-o agita?ie nefireasc?, zglobie, ca un c??el loial care încearc? prin toate gesturile lui s? te fac? s? în?elegi o bucurie sau un pericol, cu gesturi în plus, de?i din prima lui privire ai fi putut în?elege imediat ce dore?te de la tine.
M-am întors pe partea stâng?, cu fa?a spre peretele în cap?tul c?ruia este decupat? u?a întredeschis?, c?utând o cale s? evadez din acel mister, dac? se întâmpla s? m? cople?ea cumva. Aveam nevoie s? simt c? ?i spa?iul, patul dublu cu singura lui noptier? de pe care lipsea obi?nuitul pahar cu ap?, sunt reale.
Câteva raze au g?sit loc s? evadeze prin fanta u?ii, plutind pe trepte, în jos. Strâng cear?aful cu putere în palme ?i simt bumbacul cum se îmbib? de transpira?ia palmelor.
Î?i aud respira?ia. Întind mâna dreapt? ?i te g?sesc lâng? mine. Îmi amintesc c? eram singur când c?zusem secerat de oboseal?. M? întorc pe partea dreapt? ?i te g?sesc. Nici nu îmi p?sa acum în ce fel ai ajuns acolo. Erai lâng? mine nici nu mai conta altceva. ?i totu?i era diferit totul. Eu, tu ?i budoir-ul în care ne aflam. Un spa?iu nou, o stare nou? cu timpul ei limitat parca de scurgerea ca printr-o clepsidr? a atmosferei lila prin u?a întredeschis?. Un fel de portal care urma s? se închid? daca nu a? fi exploatat magia lui.
Simt o dorin?? imens?. Totul în jur este senzualitate. Acest sentimen de " acum ori niciodat?", acea stare unic?, pe care nu o po?i alunga cu ciupiturile trezirii, ?i pe care o las s? m? înv?luie.
Simt cu agi?i aerul în jurul t?u, îl v?d cu plute?te pe cercuri de unde de c?ldur?, cum danseaz? cu razele lila si se a?eaz? pe pielea ta, ca ni?te fluturi de aburi înmiresma?i pe ni?te pic?turi de rou?, ?i se transform? în aburi vanila?i. Pielea ta nu miroase niciodat? a?a. Î?i mângâi um?rul stâng care a evadat din haina de noapte pentru a se întâlni, pe ascuns parc?, cu fluturii s?i.
Nu dormeai, nu erai nici treaz?. Erai acolo ?i parc? nici nu erai. Erai tu ?i parc? totu?i nu erai tu.
Pielea îti tresare la fiecare atingere ca o mimoza pudica ?i se strânge în fiori care î?i încoard? arcurile pilozit??ilor fine încercând s? se apere de vreun atac iminent, sau s? deschid? spa?ii printre ele pentru ca mâng?ierile s? poate p?trunde cât mai aproape de suflet. Î?i s?rut gâtul prin p?rul abanos ?i te cuprid . Mâ întâmpini primitor cu fesele ferme. Dau la o parte încet, fiecare bucat? de tesatur?, ca într-o continu? descoperire a unei comori, dup? alta. Trupul t?u se încinge ?i se unduie?te asemeni unui val care î?i caut? cel mai bun loc pe o plaj? pustie. ?i mai vine un val si pe urm? înc? unul, diferit de fiecare dat?. Alt? geometrie, alt mu?chi spumeaz? mai tare cu fiecare izbire de ??rmul abdomenului meu.
Coapsele tale m? cuprind strâns ?i m? atrag în vâltoarea pasiunii. Î?i simt pulsul venelor din tot trupul în strângerea ta. Fiecare atingere, fiecare fibr? ?i curgere sangvin? a îmbr??i??rilor noastre, sau unit ca într-un dans ritualic în jurul focului l?untric. Simt cum arzi. Sim?i cum m? arzi. Fiecare buc??ic? de trup ?i-a g?sit partener în acest dans. Suntem un singur trup. Ne-am contopit parc? unul cu cel?lat, ne-am metamorfozat într-un cocon lila ce urmeaz? s? explodeze ?i s? devin? fluture, s? se a?eze lini?tit pe burboanele de transpira?ie cu miros de vanilie, s? devina clip? ?i s? moar? într-o amintire.
Aburul lila se disip?. Lampa pentru terapiile lume?ti anun?a cu un sunet ascu?it c? s-a terminat terapia. Camera a redevenit simpl? si suficient de confortabil? pentru odihn?. Patul dublu are a?ternutul r?v??it iar eu sunt singur. De?i nu erai lâng? mine, te-am sim?it, te-am visat, te-am iubit.
Pe noptier? se afl? , la locul lui, paharul cu ap?. U?a întredeschis? nu ?opte?te nimic.
M? ridic în ?ezut ?i îmi cuprind ochii cu palmele încercând s? întemni?ez ce-a mai r?mas din starea de dinainte. Nu a ramas îns? nicio continuare.
A fost doar un vis. R?mâne îns? în amintire, atât de intens încât, în timp, se va contopi cu restul amintirilor ?i va deveni întâmplare.
?i ce întâmplare, ce poveste, ce amintire. ?i ce vis...
Înc? simt mirosul de vanilie! ?i totu?i, tu nu miro?i niciodat? a?a.

Amur Vasilian (amur) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro