Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Falimentul r??oiului gonflabil

de Sorin Stoica

Opresc ma?ina pe autostrad?, la kilometrul la care era dintotdeauna patiseria mea favorit? de ?osea. În road-movie-ul vie?ii mele de singuratic, micul stabiliment cu ?ase mese ?i un r??oi gonflabil la intrare juca rol principal la ora cafelei. O gr?mad? de moloz se afl? acum în locul patiseriei. Al?turi, benzin?ria înc? fumeg?. Unda exploziei de ieri a trecut ?i pe aici. Auzisem asta de la un soldat care-mi controlase pa?aportul la filtrul dintre regiuni ?i mi-a dat un kit de supravie?uire în caz de atac nuclear. Masca o am de atunci pus?. De acum 14 ore, mai exact. E incomod? la ?ofat dar vital? date fiind condi?iile. Coborâsem dup? asfin?it s? fac un pipi pe autostrada M6 ?i am sesizat c? aerul era verde în b?taia farurilor. ?i eu care aveam de gând s? iau o gur? de aer proasp?t... Conduc de ieri ?i nu ?tiu spre unde. ?tiu de ce, îns?: s? m? îndep?rtez de zona radioactiv? creat? de teribila explozie nuclear? care a topit ora?ul vecin cu tot cu vie?ile celor 264.000 de locuitori, o catedral? din 1325, un stadion ultramodern, patru parcuri, un lac cu vapora?e ?i lebede ?i dealuri domoale, verzi ?i dulci care ad?posteau totul. Nu ?tiu nimic de nimeni. Nu mai exist? internet, radio ?i nici TV. Curent electric v?d c? doar pe alocuri, pe câte un stâlp izolat ?i pe la vreun geam în dep?rtare. Îmi trebuie urgent benzin? ?i ceva de mâncat. Ap? a? mai avea pentru o jum?tate de zi. De noapte nuclear?, mai bine zis. E aproape 11 diminea?a ?i înc? e bezn?. Tot explozia de ieri a f?cut ?i asta. A ascuns soarele. Fug spre est, mereu spre est, conduc speriat, murdar, fl?mând ?i cu sim?urile camuflându-mi prost panica ?i triste?ea. A? vrea s? aud ceva bun de cineva drag. Orice de oricine. V?d o ma?in? oprit? în spatele ruinelor patiseriei, are motorul pornit ?i farurile aprinse. Am nevoie s? vorbesc cu o fiin??, a? accepta ?i un câine, o gâz?, un vierme. În ma?in?, un Golf, g?sesc un cadavru. Nu are masc?, nu are decât un motan al?turi, mort ?i el. Îi iau din portbagaj cele 4 beri ?i kilul de mere iar din rezervor toat? benzina. Fug spre est, mereu spre est, conduc speriat, cu ochii cât cepele de nesomn ?i de apropiere a sfâr?itului. Din boxele ma?inii se aude Debbie Harry. Doar pe ea o mai am. Cu "Heart of glass". În dep?rtare, exact în fa?a mea, la vreo sut? de kilometri, soarele apare brusc înconjurat imediat de o fust?, de un guler mai bine zis. Nu e soare, e o nou? explozie nuclear?, realizez în secunda 3 ?i intru cu toat? viteza pe câmpul reav?n din stânga. Lasciate ogni speranza, zice Dante în mintea mea. Scot nenorocita de masc? de pe chip, scot berile ?i încep s? le beau cu poft?. Dup? calculele mele, în maxim jum?tate de or? o s? mor. Unda de ?oc m? va lovi mai întâi apoi caldura extrem? ?i radia?iile, asta dac? aerul otr?vit de ieri nu m? va l?sa lat înainte de orice. Mi-e dor de ceva, de cineva, de tot. Simt o lacrim?, dou?, trei. Îmi amintesc de prima zi de ?coal? ?i de o glum? de-a lui taic?-meu. Asta e tot. E ultima dezamagire. Crezusem întotdeauna c? sfâr?itul îmi va fi mai în?l??tor. Vax.

Sorin Stoica (sorinucu) | Scriitori Români

motto: S? m? la?i!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro