proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Se însereaz? peste sat ?i peste toat? valea Some?ului, e o sear? canicular?, de?i soarele s-a scurs dup? dealul dinspre apus, aerul e înc? încins ?i tremur? ca o perdea str?vezie în lumina slab? a înser?rii. Noi, ceata de b?ie?i, ne întoarcem veseli ?i g?l?gio?i de la sc?ldat, r?cori?i oarecum de apa Some?ului, dup? o zi torid? în care am treb?luit cu p?rin?ii la câmp, la adunat de fân, iar apoi am primit drept recompens? dou?-trei ceasuri de scald? în apa aproape fiart? a b?trânului nostru râu.
Suntem ner?bd?tori s? mânc?m ceva pe apucate ?i s? lu?m niscaiva haine pe noi, mai de doamne-ajut?, c? e nunt? în sat ?i vrem s? lu?m ?i noi parte, de pe margine, la procesiunea mirilor de-a lungul uli?ei ?i apoi la slujba de cununie de la biserica din sat. Noi, b?ie?ii, aduna?i ciotc?, ne uit?m la cei doi miri, ?epeni în hainele lor de gal?, încin?i de c?ldur?, ro?ii ?i frumo?i ca doi trandafiri, la lumea pestri?? în straie de s?rb?toare adunat? în uli??, la fetele bronzate ?i mai mult dezbr?cate ce-?i înso?esc p?rin?ii ori bunicii la ceremonie.
Eu sunt îndr?gostit lulea, pentru prima oar? în via?a mea, de mai bine de o lun?, de una dintre fete, domni?oar? venit? de la Cluj în vacan?? la bunicii ei, va merge ?i ea în toamn? la liceu ca ?i mine, mereu îi arunc priviri pline de în?eles ?i fac gesturi îndr?zne?e de amorez, dar ea nu prea d? mare aten?ie str?daniilor mele de b?iat s?r?cu? ?i vis?tor de la ?ar?, ceea ce m? face mereu melancolic în ultima vreme, suferind din dragoste neîmp?rt??it?.
Cea pe care o socotesc viitoarea mea iubit? e într-o rochi?? albastr? ca cerul, scurt? ?i foarte decoltat?, care-i vine de minune, a?a cum e ea, ca o p?pu?? blond? cu ochi alba?tri, bronzat? ?i frumos coafat?, ca în revistele cu actri?e de film pe care le ?in ascunse în cuf?rul cu secrete din camera mea.
Tinerii miri sunt de o frumuse?e de poveste, iubirea lor e ?i ea de poveste, toat? lumea îi admir? pentru frumuse?ea ?i mândria vârstei lor, dar ?i pentru dragostea ne??rmurit? ce ?i-o arat?. „A?a vom fi ?i noi”, îi spun în gând celei pe care o consider de pe acum iubita mea. „Ne vom iubi infinit! Dragostea cea mare e nemuritoare, ea nu va avea sfâr?it!” Sunt entuziasmat la gândul c?, într-un viitor oarecare, ne vom c?s?tori cu siguran?? ?i noi, la fel ca mirii de fa??, sunt absolut convins c? suntem predestina?i unul altuia, pentru vecie!
M? uit intens în direc?ia ei, a? vrea s?-i întorc privirile spre mine prin telepatie, dar ochii ei privesc larg deschi?i la mireasa în rochia ei alb?, învoalt?, probabil se vede ?i ea mireas? peste ani, dar nu sunt deloc sigur c? se vede cu mine. Poate cu altul! Cine ?tie... Asta îmi stârne?te din nou triste?ea mea de copil mare cu capul plin de pove?ti ?i romane de dragoste citite sub umbra b?trânului nuc din gr?din?, ori în fânul din ?ur?, atunci când plou? ?i r?p?ie pic?turile pe acoperi?ul de drani??, iar eu visez cu ochii deschi?i.
Intr?m cu tot alaiul în biseric?, totul e preg?tit pentru ceremonia de cununie, pe care o ?tiu pe de rost de la alte nun?i din sat, nu urm?resc prea mult cânt?rile preotului ?i cânt?re?ilor din stran?, admir doar perechea de tineri ?i din când în când trag cu coada ochiului spre iubita sufletului meu, care nu-mi arunc? nici m?car o privire cu ochii ei alba?tri de peruzea. La un moment dat are loc depunerea jur?mintelor tinerilor miri în fa?a preotului ?i aud clar, în rostirea lui solemn? ?i grav?, cuvintele: „?i te voi iubi, pân? când moartea ne va desp?r?i!”
Simt undeva, în pieptul meu firav de pu?tan de nici cinsprezece ani, o lovitur? rece ?i dureroas? ca de cu?it. Cum adic?? Iubirea nu e ve?nic?? Ea nu e nemuritoare? Nu ne face ?i pe noi nemuritori odat? cu ea? Ce fel de iubire e aceea care se sfâr?e?te în orice clip? în moarte? De ce? De ce? Parc?-mi r?sun? ca ni?te dang?te de clopot întreb?rile în mintea mea înc? fraged?, de adolescent. Dac? moartea va t?ia totul la un moment dat, atunci ce sens mai are o iubire trec?toare? Ce folos s? iube?ti cu o d?ruire total? ?i o patim? nesfâr?it?, dac? iubirea nu e infinit?? „Iubirea e mai tare ca moartea”, citeam eu undeva în epistolele Noului Testament ?i în romanele mele de dragoste. „Iubi?ii se vor reg?si ?i se vor iubi ?i dincolo de mormânt!”,„Iubirea trece ?i dincolo de moarte ?i ne face nemuritori!” citeam eu de atâtea ori. ?i atunci? Cum poate spune p?rintele: „Te voi iubi pân? într-o zi, pân? când moartea ne va desp?r?i!”
Dintr-o dat? îmi scade entuziasmul pân? la p?mânt. ?i pentru nunt? ?i pentru viitoarea mea iubit? ?i pentru iubirea noastr? infinit?. Ies gr?bit ?i agitat din biseric?, strecurându-m? cu greu prin mul?ime, enervez câ?iva mo?i simandico?i ?i câteva babe cernite, umblu o vreme hai-hui pe uli?ele satului luminate de becurile din stâlpi ?i de luna palid? ap?rut? de dup? Dealul Cet??ii. „Pân? când moartea ne va desp?r?i...” îmi reverbereaz? mereu în minte. Deci, moartea ne va desp?r?i într-o bun? zi... în oricare zi... ?i atunci totul se va topi în neant ?i iubirea noastr? cea mare se va destr?ma ca o pânz? de p?ianjen iluzorie...
Ajung acas? mai devreme decât se a?teptau ai mei. ”Ce-ai p??it? Ce ai, de parc? ?i s-au înecat toate cor?biile în Some?? De ce n-ai mai stat la cununie, c? ?ie î?i pl?cea?” „Nu-mi mai place!”, arunc eu vorbele în treac?t, spre uimirea p?rin?ilor mei ?i m? duc direct în ?ura cu fân unde m? arunc pe burt?, m? îngrop în fânul proasp?t adus de la câmp, mirosind înc? tare a flori s?lbatice ?i plâng îndelung, cu suspine, pân? adorm ?i visez o fat? cu p?rul de aur prins cu un ac de argint împodobit cu perle, într-o rochi?? albastr? ca cerul fluturând pe trupul frumos bronzat lucind în soarele amiezii, s?ltând vesel? prin iarba înalt? ?i florile multicolore din poian?, venind spre mine cu bra?ele deschise, o cuprind apoi toat?, cu tot sufletul meu ?i o iubesc îndelung, în lumina soarelui arz?tor, în zborul de fluturi s?ltând peste tot, în zumzetul lin al albinelor printre flori ?i în clipocitul vesel al izvorului de sub copaci, un timp nesfâr?it, ca pentru ve?nicie...