proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Înarma?i-v? cu r?bdare ?i tutun c? vreau s? v? povestesc cum am câ?tigat eu cândva un concurs, dar nu orice concurs ci unul pentru un post de gigolo.
Tân?r student fiind, bursier s?rac de la ?ar?, locuiam, ca majoritatea studen?ilor de condi?ie modest?, la c?min. Via?a la c?min avea farmecul ?i avantajele ei. Atmosfer? de camaraderie, glume ?i veselie, discu?ii pân? noapte târziu în jurul unei sticle de vin, partide de poker zile ?i nop?i la rând, de nu mai mergeam nici la mas? ?i ne aduceau colegii mâncarea cu suferta?ele, mese comune în camer? când mai primeau unii pachete cu mâncare de acas?. Pentru via?a de burlac era solu?ia ideal?, bun? ?i ieftin?, cum se spune.
Problema ap?rea îns? atunci când, b?rbat tân?r ?i nelini?tit, doreai o rela?ie cu o persoan? feminin?, care nu avea ce c?uta într-un c?min de b?ie?i, într-o camer? cu cinci locatari. Atunci, solu?ia care se impunea era o gazd? de unul singur, cu intrare separat?. Lucru mai greu de realizat pentru un student cu mijloace financiare reduse, care mai primea ?i el o sut? de lei de acas? ca bani de buzunar. Am reu?it într-un final s?-mi conving p?rin?ii c? am neap?rat? nevoie de o gazd? ca s? încep s?-mi redactez lucrarea de diplom?. Prin urmare, am primit încuviin?area lor s?-mi caut o gazd? potrivit? ?i promisiunea c? voi primi lunar banii necesari.
Am început s? iau la rând anun?urile de mic? publicitate pân? am dat de unul care suna cu adev?rat tentant: „Ofer camer? unui tân?r, condi?ii foarte avantajoase, pre? negociabil”. Am luat num?rul de telefon, am sunat ?i mi-a r?spuns o doamn? cu o voce joas?, c? pot veni s? v?d oferta mâine la ora zece. A doua zi m? aranjez eu cât pot de bine, cu ?oalele cele mai mulate ?i sexy, s?-mi pun? în valoare musculatura frumos reliefat? (f?ceam de o vreme culturism) ?i m? înfiin?ez, pe la zece f?r? zece, la adresa respectiv?, care era o scar? de bloc. Încep s? urc scara spre apartamentul cu pricina, dar, înainte s? ajung la u??, dau peste vreo patru-cinci geala?i, to?i tineri ?i frumo?i ca mine, care a?teptau ?i ei s? fie primi?i de gazd?.
Entuziasmul meu scade vertiginos, m? gândesc c? nu mai are nici un rost s? a?tept, oricum camera se va da unuia dintre b?ie?ii de dinaintea mea. Dar când s? fac stânga-mprejur ?i s?-mi v?d de drum, u?a apartamentului se deschide ?i î?i face apari?ia o doamn? între dou? vârste, brunet? ?i care pare s? fi fost cândva foarte frumoas?, într-un halat de cas? foarte decoltat pe pieptul bogat. Se uit? atent?, când la unul, când la altul dintre doritori, eu eram mai jos pe scar? ?i a?teptam s? v?d ce mai urmeaz?. Doamna ajunge cu privirea la mine, întinde o mân? alb? de div? ?i zice cu glas senten?ios: „Domnul de colo (adic? eu), pofti?i, dac? vre?i, în apartament!”
Eu r?mân consternat cu mâinile pe balustrad?, ceilal?i întorc to?i spre mine priviri distrug?toare, unii morm?ie furio?i, eu zâmbesc încrez?tor, trec printre ei ca un înving?tor ?i intru în holul apartamentului, moment în care sun? telefonul de pe hol. Doamna îmi zice: „V? rog, r?spunde?i!” Eu ridic receptorul ?i o voce de la cel?lalt cap?t m? întreab? de camera de închiriat. Îi spun doamnei c? cineva întreab? de camer?, la care ea: „Spune?i-i c? s-a dat”. Eu r?mân descump?nit ?i zic: „Atunci îmi pare r?u, eu pentru camer? venisem, dar, dac? s-a dat...” „P?i, vi s-a dat dumneavoastr?. Asta, bineîn?eles, dac? o mai dori?i, pentru c? nici n-a?i v?zut-o înc?...” R?suflu u?urat, doamna vine impetuoas? spre mine încât instinctul de autoap?rare m? face s? m? lipesc de perete, m? împunge cu pieptul ei învolt, apoi deschide u?a ?i le spune celorlal?i pretenden?i c? odaia s-a dat, ?ia, s?racii, pleac? bodog?nind, unii înjurând furio?i, dar doamna se întoarce zâmbind, facem cuno?tin??, m? ia protector de mân? ?i m? invit? s? v?d camera. Care nu e prea mare, dar e dr?gu? mobilat?, cu fereastra spre soare.
Sunt încântat de cum arat?, mai ales c? e decomandat?, cu u?a imediat lâng? u?a de intrare. Doamna Anastasia m? invit? la mas?, s? discut?m la un pahar de lichior de vi?ine. Întreb de pre?, la care doamna m? prive?te gale? cu ochii ei negri ?i-mi spune c? pentru astfel de discu?ii avem tot timpul din lume. Nu prea pricep de ce se eschiveaz?, dar cu timpul îmi d? de în?eles c? dac? voi fi b?iat dr?gu? cu ea, camera nu m? va costa nimic. ?i nici mâncarea. „Mi-a pus Dumnezeu mâna în cap”, îmi zic în sinea mea, cas?, mas?, metres?, toate la un loc, la pre?... gratis.
Seara dup? ce venea de la munc? (lucra la o tipografie), trecea la buc?t?rie, prepara cina pentru amândoi, apoi mai st?team o vreme înl?n?ui?i pe fotoliu s? vedem un film ori serial, dup? care mergeam la culcare, evident în camera mea, se culcu?ea lâng? mine ca o pu?toaic? r?zgâiat?, încerca s? m? stimuleze în fel ?i chip, dar eu eram cam de lemn-t?nase pentru c? nu m? atr?gea în mod deosebit, mai ales nu-mi pl?cea mirosul pielii ?i p?rului ei care avea ceva de chimicale, probabil de la cernelurile tipografice cu care lucra la serviciu. Treptat m-am dat pe brazd?, merita, pentru c? primeam banii de acas? regulat, dar cum nu pl?team nimic la chirie, adunasem o sum? frumu?ic? pentru cheltuieli diverse, distrac?ii, scos în ora? noua prieten?, student? la ASE.
Primul conflict cu noua mea gazd? ?i partener? de pat a ap?rut atunci când, profitând c? nu era ziua acas?, îmi aduceam în camer? prietena, cu care ne iubeam atât de pasional încât ?ifonam cumplit a?ternuturile, lucru care nu a trecut neb?gat în seam? de gazda mea. Care a intrat, normal, la cele mai negre b?nuieli: „M?, tu ai adus femeie str?in? în cas?!” „Nu, nicidecum, Sia (a?a mi-a zis s?-i zic), nu mi-a? permite a?a ceva! ?i-apoi, doar nu duc lips? de a?a ceva!” ziceam eu cu glas mieros ?i o lini?team cu o îmbr??i?are cald? ?i un s?rut prelungit. Dar în momentul în care, din neaten?ie, amica mea a p?tat cearceaful cu sânge, scandalul a luat propor?ii homerice. Degeaba încercam eu s? m? scot, cum c? m-am zgâriat de mas?, c? m-am t?iat cu lama de b?rbierit. Nimic, nici una nici alta s?-i pl?tesc chiria pe cele ?ase luni, s?-mi fac bagajele ?i s? nu m? mai vad? prin cas?.
O d?dusem în bar?. De unde chiria pe ?ase luni, când eu tocasem aproape to?i banii? Disperat?, cucoana a g?sit telefonul p?rin?ilor mei, i-a sunat ?i le-a f?cut ?i lor un scandal monstru, ei s?racii, nevinova?i, se tot scuzau c? au trimis regulat banii de chirie ?i ei nu sunt datori cu nimic. Dar tata, mai îndr?zne? de felul lui: „Bine, cucoan?, dac? n-a pl?tit chiria la timp, de ce l-ai mai ?inut atâtea luni în apartament?” Cu asta i-a închis gura femeii ?i eu am sc?pat f?r? s? pl?tesc un leu, dar am r?mas ?i f?r? gazd? gratis, f?r? mânc?ric? bun?, f?r? grija ?i aten?ia doamnei mele Anastasia. Între timp mi-am g?sit o alt? chirie, într-o cas? cu intrare separat?, dar cu plat? piperat? ?i f?r? mâncare cald? inclus?. Asta e, nu le po?i avea pe toate...