Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Revizie

de Daniela Luminita Teleoaca

Dar chipul meu refuza s? mai apar?. În lumea celor v?zute, m? înf??i?am eu... în absen?a mea. Nu m-am gândit atunci Ce o s? zic? lumea? – mult mai greu îmi era mie cu mine s? m? împac, mie s? m? înf??i?ez. Eu, care m? credeam, eu care sim?eam, eu care, mai exact, eram,... r?mâneam o „femeie frumoas?”. Una ce de mult? vreme î?i f?cuse un obicei din a se privi în câte o oglind?! Când lumea devenea deodat? posedat?, hidoas? în n?lucirile ei. ?i atunci îmi pl?ceau ochii mei, nu ?tiu prin ce întâmplare f?cu?i a nu le oglindi lor vreodat? hido?enia, r?ut??ile! Cel mai mult îmi pl?cea felul în care nu puteam, nu era cazul, cel pu?in deocamdat?, s? m? predau timpului, pr?d?lniciilor lui! Era ceva catifelat. Ceva cu miros de miere sau de vanilie ?i acea consisten?? de cr?i?e prelungindu-?i, mântuitoare, gra?ia în vecin?tatea picioarelor deraiate, f?cute instantaneu s?-?i reia calea. ERAM EU, CEA DINTOTDEAUNA! ?I ASTA ÎN MOD CERT M? F?CEA FRUMOAS?, O PACOSTE CHIAR PENTRU TIMP, DE SEMENI NU MAI VORBESC!


C?ldura m? n?ucise cel mai probabil: f?cusem eforturi supraomene?ti s?-mi duc la cap?t exemplar ziua: ?sta s? fi fost pre?ul? Îmi priveam florile de Mama cândva d?ruite, într-un birou, într-un fel „la mine”, ducându-?i zilele... pân? când... o alt? mân? avea s? le îmblânzeasc? seceta..., destinul. Dar ele se recuno?teau fiecare pe sine, una pe cealalt?, toate la un loc! De bun? seam?, vina trebuie s-o fi purtat aceast? trezie continu?, când, cu orice pre?, cu luciditate suprem?, î?i ?ii neadormite sim?urile, vigilen?a, trupul, pân? la acea ie?ire-din-sine, pân? la nerecunoa?tere: zâmbesc: dau cealalt? fil?: un pesc?ru? str?punge f?r? de durere cântecul amurgului: o feti?? pe trotinet?. un c??el debarasându-se de les?. fânul cosit pe Dealul Academiei ?i ?ipetele surde ale unor p?s?ri colorate pe care, din lips? de imagina?ie sau din preaplinul ei, le-am confundat constant cu dezn?dejdea alb? a unui mistre?.


În?eleg: trebuie s? reîncep s? m? iubesc.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro