Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Dup? 28 de ani

de Mihai-Athanasie Petrescu

– Ce s-o fi întâmplat? Ha, ce or? interesant?, ora “pi”, 3.14 … remarc? Sanda Pârvulescu, trezit? brusc de un zgomot din parcarea blocului.
Ca majoritatea vârstnicilor, femeia dormea iepure?te, iar micile incidente zgomotoase care aveau loc în preajma cl?dirii o f?ceau întotdeauna s? tresar?.
De data asta, fusese deranjat? de trântirea unei portiere. Dac? ne amintim care era porecla ?i renumele de care se bucura Sanda Pîrvulescu, administratorul Asocia?iei de Proprietari “Fabrica de Pâine”, ?erloc, datorate nenum?ratelor sale calit??i de detectiv, recunoscute de toat? suflarea cartierului de blocuri, nu ne vom mira c? femeia ?i-a dat imediat seama, chiar ?i în starea de semitrezie în care se afla la ora 3.14, c? portiera trântit? nu apar?inea parc?rii din fa?a ferestrei ei. De aceea, ?erloc nu ?inu seama nici de reumatism, nici de sciatic?, în demersul ei de a-?i verifica acuitatea ?i competen?a.
Intui?ia nu o în?elase. Dincolo de geam ap?ruse o ma?in? pe care nimeni n-o v?zuse pe-acolo. Sigur nimeni, dac? nu o observase nici m?car ?erloc. Un fel de camion mai mic se distingea în lumina l?mpilor cu sodiu dintre blocuri. Iar lâng? ma?in?, un tip înalt ?i voinic se învârtea de zor, desc?rcând ni?te cutii mari de carton, pe care, apoi, le c?r? pe rând în scara C a blocului de vis-ŕ-vis.
Atent?, ?erloc î?i not?: ora 3.32, b?rbat, îmbr?cat în blugi ?i geac? de culoare nedefinit? din cauza întunericului; nu fumeaz?; intrat în scara C; v?zut lumini aprinse la etajul 2, apartamentul din stânga, posibil 22; de verificat.
Mul?umit? ?i cu con?tiin?a datoriei împlinite, Sanda Pîrvulescu se b?g? la loc sub plapum?. Dar somnul nu se mai lipi de ea. Î?i asum? misiunea de a afla cine era b?rbatul misterios care n-a l?sa-o s? doarm? ?i ce anume a adus el în cele trei cutii mari de carton. Dac? era vreun traficant de ceva, sau vreun chinez. C? doar se ?tie c? chinejii au obiceiul s? se omoare între ei ?i s? se transporte apoi în tot felul de valize ?i de cutii de carton. Era datoria ei de administrator ?i de detectiv, amator, dar priceput ?i recuoscut de comunitate.
Ner?bd?toare s? dezlege enigma, ?erloc î?i lu? cafeaua în termos ?i, pe la ?apte ?i ceva, plec? deja spre birou.
Desigur, prima etap? a anchetei era, obligatoriu, mai ales c? era în drum, cercetarea ma?inii. ?erloc se duse la parcare ?i îi d?du târcoale: o camioneta mare, cabin? spa?ioas?, cu patru locuri, vopseaua neagr? acoperit? cu noroi, dar era vizibil? înscrip?ia “TACUMA”. Rotindu-se în jurul ma?inii, Sanda în?elese ?i de ce nu-?i putuse aerisi casa de diminea??: ma?ina mirosea îngrozitor a a porci, iar motivul era evident pentru un detective cu spirit de observa?ie: pe lâng? noroi, vopseaua neagr? avea ?i urme de balig? de porc.
– A c?zut cu ma?ina într-o bud? pentru porci, concluzion? ?erloc. Ce neglijent! Ar trebui amendat c? umb? a?a jegos pe strad?!
La birou, scriptele erau în cea mai bun? stare. În câteva clipe, administratorul ?tia exact cine locuie?te la apartamentul 22 de la scara C. Sigur, numele nu i se p?rea relevant: familia Pandelescu Stana. Patru persoane la între?inere, toate pl??ile executate la timp, nici o restan?? niciodat?. Consumul de ap? mai mare decât media locatarilor, semn c? în apartament locuiau multe femei, sau fete, se ?tie c? femeile consum? mult cu sp?latul ?i du?ul. În rest, nimic nu atr?gea aten?ia; o familie banal?, corect?, care nu merita s? fie pus? în pericol de persoane suspecte. Vorba e c? atât de banal? era familia asta, încât ?erloc nici nu-?i aducea aminte cine venea la birou s? pl?teasc? între?inerea.
– S? m? înv?? minte s? fiu mai atent? la detalii de acum înainte, se mustr? Sanda. Uite, exact cine nu te a?tep?i î?i face probleme.
Trebuia luate m?suri. Primii pa?i ai anchetei erau cei men?iona?i în manuale. Adic? ??tia ar trebui s? fie men?iona?i, dar ?erloc e doar detectiv amator, nu a citit manuale de specialitate ?i nu avea nevoie, talentul ei era suficient. Deci: trebuia culese informa?ii de la persoane susceptibile s? cunoasc? am?nunte despre familia Pandelescu Stana. ?i cine s?-I cunoasc? mai bine decât ?eful de scar? ?i femeia care f?cea scara.
– Alo! Marian, tu e?ti? Ai timp s? treci pe la mine? Cum nu? A, e?ti plecat? Unde?
Pentru o clip?, ?erloc a fost tentat? s? noteze în registrul special actul de indisciplin? a lui Marian: era plecat la Bucure?ti ?i nu o anun?ase. Hm!
– A, te-a trimis directorul? P?i sigur c? am treab? cu tine, uite, avem o situa?ie deosebit? ?i trebuie s? o rezolv?m. Cum? Peste o or?? Bine, te sun peste o or?, dar s? … Bine, la revedere. Da, m?, pa!
– C? ?i ?sta, toat? ziua conduce! Când ai nevoie de el, el conduce. Cred c? ar trebui s? îmi caut alt ?ef de scar?, nu fac eu treab? cu ?sta …
În schimb, Ionela era la datorie.
– S?rumâna, coan? ?erloc. Ce am f?cut de m-ai chemat la matale?
– Stai colea, jos, c? trebuie s? te întreb ceva, tu trebuie s? ?tii.
– Sigur c? ?tiu, dar ce anume?
– A?a, deci tu ?tii cine e familia Pandelescu Stana? C? tu faci scara la ei, nu se poate s? nu îi ?tii.
– Pandelescu Stana? Cum s? nu le ?tiu, e alea de la doi, baba aia cu o fat? ?i cu dou? nepoate. P?i nu le ?tiu io?
– Bab?? ?aptezeci, optzeci de ani?
– Io zic c? are nou?zeci, coan? ?erloc. Sigur are, ce mai! E o bab? rea, da’ ?tii cum? Le-a terorizat tot timpul pe-alea, vai de mama lor!
– Dac? ea are 90 de ani, atunci fiic?-sa câ?i o avea? 60?
– Cam p-acolea. ?i mai sunt domni?oarele alea tinere, s?racele, sigur are vreo 30 de ani. ?i nu le las? s? umble cu b?ie?i, c? e prea tinere. O s? r?mân? fete b?trâne, o s? vede?i.
– Stai a?a, c?-?i merge gura ca curu’ g?inii ?i nu apuc s? notez nimica. Hai s? repet?m … Deci, baba e Pandelescu Stana, s? zicem 90 de ani, a tân?r? e de 60 de ani, cum zici c? o cheam??
– Coana St?nica.
– St?-ni-ca … St?nica ?i mai cum?
– Nu prea ?tiu. Parc? am v?zut odat? o scrisoare pe care scria Ro?u, dar nu-s sigur?, c? n-am citit-o.
– Bine, s? zicem c? Ro?u. A?a, mai departe, hai cu alea mici.
– Ce mici, coan? ?erloc, sunt ni?te fete mari de zici c? joac? sport, a?a frumoase e. Dar de, dac? st? toat? ziua în cas? … c? de când a termenat facult??ile nu le las? baba nici s? duc? gunoiu, v? zic eu c? e nebun?.
– Aha. Deci: Pandelescu Stana, 90 de ani, nebun? … s? scriem aici. Dar a tân?ra, St?nica aia? Lucreaz? pe undeva?
– Acum nu, o fi ie?it la pensie, nu se ?tie. A fost profesoar? la ?coala aia de lâng? Complexu mare, da’ nu mai merge la lucru de mai mul?i ani. Are bani, nu trebuie s? lucre.
– Deci are b … Dar de unde are bani? Îi aduce cineva, se duce ea?
– Îi vine prin po?t?, coan? ?erloc. Eu zic c? are pensie. ?i b?trâna are pensie, c?-i aduce po?ta?u lunar o dat? pe lun?.
– Ia stai, c? am vrut s? te întreb: b?rbat n-are?
– Cine? A b?trân?? Cred c? i-a murit, c? umbl? numa-n negreu tot timpu. Io a?a zic, c? i-a murit.
– Dar a tân?r?? Nici ea nu are b?rbat?
– Nu prea. Am întrebat-o odat?, când mi-a dat bani s?-?i aduc la între?inere …
– Aoleu, a?a e, acum îmi dau seama, tu ai pl?tit mereu între?inerea lor … b?i, ce uitasem ?i m? tot chinuiam s?-mi aduc aminte cum arat? … A?a, ai întrebat-o; ?i ce-a zis?
– P?i ce s? zic?, cic? n-are om. A p?r?sit-o când era fetele mici, când s-a mutat aici cu mam?-sa. Adic? acum vreo 25-30 de ani, c? eu nu le ?tiu când s-a mutat, c? eram mic?.
– A p?r?sit-o, al dracu! C-a?a sunt ??tia, ni?te nenoroci?i … Aha … nemernicul … s? scriem aici, familie p?r?sit? de b?rbat, a crescut singur? doi copii, iar el ….
– Da, a?a a zis. A l?sat-o singur? cu copiii mici. Dar ea a fost cuminte ?i uite ce fete faine a crescut … Numai c?-i p?cat de ele, frumoase ?i degeaba, c? nu iese în lume … st? ca proastele în cas? toat? ziua. ?i nu e proaste de loc, coan? ?erloc, c-a scris ?i c?r?i, mi-a ar?tat ?i mie, d-alea cu probleme nu ?tiu cum, de face copiii la ?coal?.
– Ce spui, a?a de?tepte sunt? ?i stau în cas??
– Stau în cas?, c? le p?ze?te baba.
– A naibii de bab? … Ce familie!… Auzi tu, dar cine a venit la ele azi-noapte?
– Nu ?tiu. A venit cineva la ele? Aoleu, le omoar? baba dac? aude. ?i sigur aude, c? are urechi ?i ochi peste tot, nu-I scap? nimic.
– Deci nu ?tii … Ionela, uite cum facem. Te duci ?i faci scara ?i vezi dac? auzi cine a venit la ele azi-noapte. Am v?zut eu, a venit un b?rbat voinic, cu o ma?in? mare, neagr? ?i a urcat la ele. ?i dac? auzi, treci pe la mine sau m? suni ?i-mi spui, c? nu e lucru curat. ?i-or fi g?sit fetele alea pe cineva?… S? nu fie vreun ho?, ceva.
R?mas? singur?, ?erloc se concentr? asupra cazului.
– E uimitor câte chestii se pot întâmpla prin blocurile astea, î?i spuse ea. ?i ??tia pe-aicea tot au noroc cu mine, c? sunt atent? ?i previn fatele rele, dar pe la alte asocia?ii …
Aten?ia îi fu distras? de intrarea brusc? a unui necunoscut. Un b?rbat înalt, în vârst? de vreo 62-65 de ani, neb?rbierit, dar cu o ?inut? aranjat? ?i foarte politicos.
– S?rut mâinile, doamn?, doresc s? înaintez o cerere c?tre pre?edintele Asocia?iei.
– Domnul pre?edinte Popescu nu e aici, momentan, dar pute?i s? o l?sa?i la mine. Eu sunt doamna administrator, eu m? ocup de chestiile astea. ???? … locui?i aici, la blocuri?
– Da, am un apartament ?i …
– Bine, bine, l?sa?i cererea, îl zori Sanda Pîrvulescu, ner?bd?toare s? se întoarc? la cazul ei.
Salutând politicos, necunoscutul l?s? foaia pe mas? ?i ie?i.
– Numai de ??tia cu cererile lor nu aveam eu acum timp ?i chef, morm?i femeia. O fi vreo restan?? la ap? …
Dar flerul ei de detectiv o f?cu s? devin? atent?. Cet??eanul l?sase în urma ui un miros ciudat, care r?zb?tea prin cel al parfumului cu care se d?duse. Un miros care îi aminti lui ?erloc de de putoarea ma?inii negre din parcare.
Încerc? s? se repead? la u?? pentru a-l opri pe omul cu mirosul, dar, de data asta, sciatica îi puse frân?. Iar când ie?i, în fa?a blocului nu mai era nimeni.
Femeia recurse la proba pe care o avea la îndemân?: cererea de pe mas?, pe care o citi cu aten?ie.
– Domnule … a?a … a?a … subsemnatul, Ro?u Valentin, proprietar al apatamentului no. 22, scara C … aha, deci am avut dreptate, te-am prins! … v? rog respectuos … ce exprimare … s? aproba?i înscrierea mea la între?inere ?i schimbarea numelui locatarului principal, Pandelescu Stana, cu cel al subsemnatului, având în vedere c? …. Ce, m?? ?sta i-a furat babei apartamentul, sau a for?at-o s? i-l vând?, c? s-au mai v?zut cazuri … Gata, îl dovedesc c? e tâlhar ?i chem poli?ia … unde eram? A?a … având în vedere faptul c? subsemnatul sunt proprietar al apatamentului, cump?rat în anul 1993 … hopa! Cump?rat în ’93? P?i cum dracu, el e proprietarul?! … dup? cum rezult? ?i din contractul de vânzare-cump?rare anexat … o laie, n-a anexat nimic, e un mincinos. Ia stai tu, c? te-am …
– Alo? Da, Mariane, tu te plimbi la capital? ?i pe mine m? la?i pe mâinile tâlharilor … Cum ce tâlhari? Pai a venit unu, cic? Ro?u Valentin, vrea s-o dea afar? din casa ei pe o bab? de pe scara ta, una, Pandeleasca … Normal c-o ?tii … da … Când vii? Dou? zile? Bine, m? Mariane, las? c? m? ocup eu. Chem poli?ia, doar n-o s? ma bat eu cu cu to?i bandi?ii … Bine, hai, pa!
– Deci, Ro?u Valentin, scara C, apartamentul 22 … morm?i Sanda Pîrvulescu în timp ce înregistra cererea. De unde dracu ?tiu eu numele ?sta?… O fi zis de el la televizor, dac? a mai dat vreo lovitur?. Dar las’ c?-l pun s? aduc? actul de proprietate ?i îl dau de gol.
– Alo, Ionelo … da, eu sunt, ai aflat ceva de ce ?i-am zis? Ia vezi, ma?ina aia mare, împu?it? mai e în parcare? Nu e? ?tii ce? bate la u?? ?i întreab? cine e ?la de-a venit la ele azi-noapte. Hai, c? te sun eu mai încolo. Da, ?i chem poli?ia, dac? e …
– S?rut mâinile, doamna administrator! B?rbatul neb?rbierit (Ce mutr? de pu?c?ria? are, cu s?rumâna lui! aprecie ?erloc), m? ierta?i, am vrut s? v? las copia contractului, am uitat adiniauri, l-am adus acum s?-l pune?i la dosar.
– Contract? Ce contract? Ave?i contract?
– Da, c? eu am cump?rat apartamentul în ’93, de la un fost mii?ian … dar n-am mai fost de-atunci pe-aici.
– Domne! Uite ce-i! Pe mine nu m? duci cu acte de-astea false. Eu chem poli?ia!
– Alo? Ce vrei Ionelo? Cum? Cine? Aia tân?r?? A, fie-sa? Ce-a zis? C? ?sta a zis c?-I tac-su? E pe m?-sa, nu e, c? uite, chem acum poli?ia! Lasa-m?, domne, s? chem po … Cum? Ce zici Ionelo? C? coana St?nica ce? Plânge? Clar, chem poli?ia … Alo! Cum care e urgen?a? Pai dumneata nu vezi c? ne omoar? ?sta? S? vin? repede poli?ia … repede!
– Doamn?, nu v? sup?ra?i, dumneavoastr? nu sunte?i cumva tovar??a Pîrvulescu Sanda, din comuna Crângurile?
În clipele urm?toare, lini?tea din birou deveni atât de profund? încât se putea auzi tic?itul ceasului digital de la etajul patru. Detectiva uit? s? închid? telefonul, iar vizitatorul ei neb?rbierit gura.
?erloc î?i reveni prima, auzind în telefon: “Venim imediat!”
– De unde ?ti?i dumneavoastr?? Aaaaa … Ro?u Valentin! Valentine, tu e?ti, m??
– Da, tovar??a … doamna Sanda. Valentin Ro?u, studentul în practic?.
Sigur, au fost necesare ?i pup?turile revederii, dup? care ?erloc trecu la rezolvarea enigmei.
– Bine, m?, Valentine, cum dracu ai ajuns tu din student eminent, un criminal?
– Eu, criminal?! Doamna Sanda, dar ce-am f?cut? Cum s? fiu criminal?
– P?i de ce umbli, m?, s? le umfli apartamentul la femeile astea? Ce? N-ai bani? N-ai cas??
– Dar cum s? n-am? Am cas? la ?ar?, la Vladimirescu, palat, ce mai. ?i am apartamentul ?sta, e al nostru, cump?rat cu banii jos în 1993. Primii mei bani din afacere.
– Ce afacere, m??
– Avem o ferm? mare la Tudor Vladimirescu, ?ti?i dumneavoastr?, lâng? Crângurile. Nu ?tii matale c? era acolo un IAS pe vremea lui Ceau?escu?
– Ei, cum s? nu ?tiu …
– ?la, l-am cump?rat noi în 1992, când s-a dat drumul la privatiz?ri. Eu ?i cu Alin, îl ?ti?i, Alin Pandelescu, ?la de a înv??at copiii s? cânte goange. Cumnatul meu.
– Alin? Cum s? nu-l ?tiu, c? ?i-au b?tut ?ia copiii ca la balamuc. Adica coana St?nica e sora lui Alin … ce chestie …
– Da, e sora lui. ?i am luat tot patrimoniul IAS-ului ?i l-am dezvoltat, acum e o ferm? la standarde europene, facem de toate, produc?ie vegetal? ?i animal?. Merge perfect, bani facem o gr?mad?, suntem mul?umi?i.
– A?a, dar cu apartamentul ?sta cum e treaba?
– S? vede?i, în 93 am zis cu nevast?mea, St?nica, s? ne lu?m un apartament într-un ora? mare s? aib? fetele ?coal? ca lumea. ?i am cump?rat aici, apartamentul 22. St?nica s-a mutat aici cu alea micile, dar eu nu am putut s? vin imediat, eram cu ferma, tocmai începea s? se mi?te treaba.
– Deci St?nica e nevasta ta. ?i baba? Pardon, coana Stana?
– E mama ei, soacr?-mea, de.
– Deci mama lui tovar??u Alin? Domnu … hai …
– Da, am l?sat-o s? vin? ?i ea, s-o ajute cu fetele, c? îi era greu sigur?. Plus c? îi murise ?i ei b?rbatul atunci …
– Tovar??ul activist?
– Da, i-a picat greu c? n-a mai avut func?ii mari ?i a murit de inim?, atunci, în ’91. Am zis c? e bine pentru amândou? ?i am adus-o pe soacr?-mea aici. Numai c? …
– Pandelescu Stana, de 90 de ani, titulara apartamentului.
– 91, dar nu e ea titular, era nevast?-mea, dar maic?-sa a pus monopol. A zis peste tot c? ea e proprietara, c? face ?i drege. Pe fie-sa a for?at-o s? tac?, iar pe alea mici le-a convins c? eu am fugit cu una ?i am uitat de ele. Numai c? eu le-am dat banii pentru toate alea. Au avut bani s? arunce ?i pe geam, a dat fetele la ?coal?, dar le-a ?inut sub papuc.
– Valentine, deci tu le dai bani? Eu am crezut c? au pensie.
– Au ?i pensie, dar a b?trânei e mic? de tot, c? socru-meu, de?i avea bani, nu prea îi lua oficial. Iar ea n-a lucrat niciodat?, c? n-a trebuit. St?nica are o pensie normal? de profesoar?, cu vechime complet? ?i limit? de vârst?, dar nu ?inea ea fetele la facultate dintr-o pensie. Au avut bani de la mine, din ferma noastr?. Am avut grij? s? nu duc? lips?.
– M?, acum le în?eleg pe toate. Ba nu, tot nu pricep un lucru: de ce n-ai mai venit p-aici, s?-?i vezi familia?
– Ba am fost, am încercat, numai c? fetele m-au alungat cu dispre?. Ele a?a ?tiau, c? tr?iesc cu alt? femeie, cum le-a zis mamaia lor. Am plecat, doar nu era s? m? bat cu ele ?i cu soacr?-mea.
– Tot nu-i în regul?. Nu e clar de ce te-a gonit baba … asta, coana Stana.
– Cum de ce? P?i … îi era ru?ine cu mine. ?ti?i, eu m-am ocupat tot timpul de ferma noastr? de porci. Dac? stau toat? ziua printre ei, normal c? miros a porci. Ce s? fac, riscurile meseriei …
- Poli?ia! Culcat! Culcat!
- Alarm? fals?, domn’ ?ef, nu e criminal, e …
- Nimic! Culcat!
- Dar ce-am f?cut!
- Nu ?tii ce-ai f?cut? Culcat! Amend? 2500 de lei, la legea 55/2020, articolul 65, litera h!

Mihai-Athanasie Petrescu (mihai-athanasie) | Scriitori Români

motto: bine-am venit!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro