Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Alarm? fals?

de Grig Salvan

Cheful e în toi. Ce pandemie? Ce restric?ii? Muzica de la Sala de Protocol de pe deal r?sun? peste toat? valea. Prin geamurile larg deschise se revars? în valuri manele la mod? ?i glasuri vesele, amestecate cu valuri de fum de la gr?tarele încinse ?i de la ?ig?rile fumate în du?m?nie, una dup? alta.
Suntem invita?i de onoare, eu ?i so?ia, la nunta fiicei amicului meu Bo?toac?, interlop vestit pe valea noastr? ?i ?ef de clan din tat?-n fiu. Ilie Bo?toac? e o figur? carismatic? ?i legendar? în zon?, prieten cu toat? lumea, de la cel mai s?r?ntoc ?i am?rât de pe strad? c?ruia îi arunc? o sut? de lei ?i pân? la îmbog??i?ii de dup? a?a-zisa „revolu?ie”. Tovar?? la toart? cu to?i infractorii ?i pu?c?ria?ii, dar ?i cu toate autorit??ile statului „de drept”, de la poli?istul de sector pân? la ?efii din poli?ie ?i procuratur?, din prim?rie ori din prefectur?.
Bo?toac? are o simpatie deosebit? pentru mine, pentru c? sunt prost de cinstit ?i de corect, modest ?i f?r? ambi?ii de parvenire, de?i mi-a f?cut de-a lungul timpului tot soiul de propuneri oneroase de a deveni ?i eu „om cu stare”, s? m? bage în afacerile lui dubioase ori în politic?, unde are leg?turi ?i pile numeroase. „B?, tu nu ?ti s? câ?tigi banul decât ca boul, prin munc?!” m? admonesteaz? el. Da' eu, nu ?i nu, spre dezam?girea amicului meu interlop, dar care se pare c? m? iube?te ?i mai mult pentru naivitatea ?i inocen?a mea de copil provenind din p?rin?i ??rani cinsti?i.
Întâlnindu-m? într-o zi, în vizit? la ni?te prieteni comuni, m? îmbr??i?eaz? în stilul s?u n?valnic, dup? care-mi zice cu glas tun?tor, obi?nuit s? porunceasc?:
- B?i, fratele meu, fii atent c? pe 27, luna asta, am nunt? mare cu fiic?-mea! E?ti invitatul meu de onoare! S? nu faci cumva s? nu vii, c? m? sup?r r?u de tot!
?i-mi zâmbe?te ??galnic cu gura lui larg? ?i plin? de din?i auri?i.
- Amice, î?i mul?umesc pentru invita?ie, dar, în primul rând, n-am eu nas de nunta voastr? de barosani! De unde, naiba, s? fac eu rost acum de atâ?ia bani?
Amicul se încrunt? spre mine:
- ?i-a cerut cineva bani? Nici s? nu te gânde?ti s?-mi vii cu bani, c? m? sup?r. A?a vreau eu, s? fii ?i tu acolo, la nunta fetei mele, atât!
- Bine, s? zicem c? vin s? beau ?i s? m?nânc pe gratis, dar cum naiba faci tu nunt? în plin? pandemie, la restric?iile pe care le-au b?gat ??tia acum?
- Ia, mai d?-o-n m?-sa de pandemie! Asta-i pentru pro?ti, nu pentru ?mecheri ca noi. P?i, am invita?i ?efi tot unul ?i unul, din poli?ie, justi?ie, primari ?i consilieri. Hai, zi! Vii sau nu vii?
- P?i, vin, cum s? te refuz? Dar dac? iese cu scandal, cu reclama?ii de la lume ?i controale de la ?i de sus?
- Las?, b?, asta nu-i treaba ta. Tu ia-?i nevasta de toart? ?i vino la petrecere!
Zis ?i f?cut. Ne înfiin??m noi, în?oli?i ca pentru o mare ceremonie, la sala de festivit??i de pe colin?, o cl?dire cochet? ascuns? printre brazi, unde petrecerea e deja în toi, salonul e fastuos, împodobit de gal?, mesenii sunt a?eza?i pe dou? rânduri, de-o parte doar interlopi ?i afaceri?ti dubio?i din zon?, iar de cealalt? parte doar „autorit??i” locale de toate rangurile, desp?r?i?i de un culoar larg pe mijlocul s?lii. Noi r?mânem bloca?i lâng? u?a imens? larg deschis? ?i nu ?tim încotro s-o apuc?m.
- Nevast?, ce ne facem noi acum? De care parte ne a?ez?m? C? noi nu suntem nici interlopi, nici autorit??i.
So?ia d? din umeri, încurcat? ?i intimidat? de situa?ie.
Noroc cu amicul meu, Ilie, care, tronând la masa mirilor din fundul s?lii, ne vede ?i vine în pas gimnastic spre noi, s? ne ia în primire.
- Bine a?i venit, pui?orilor! ne întâmpin? el, radios. Voi veni?i lâng? mine.
?i ne conduce la masa oficial? a mirilor, cuscrilor ?i na?ilor, a?ezându-ne între el ?i ?eful poli?iei locale, na?ul mare din partea miresei. Care, fiind el în mare verv? dup? mai multe pahare b?ute, m? ia în bra?e ca pe muierea lui ?i vrea s? m? pupe pe obraz, dar eu m? eschivez ?i fac pe mironosi?a, pentru c?-mi repugn? musta?a lui ?epoas? ?i mirosul de after-shave abundent, amestecat cu mirosul de alcool.
M? uit în jur ?i parc? am picat aici dintr-o alt? lume, din lumea în care masca de protec?ie a devenit o parte din figura uman? cea de toate zilele, pe când aici nimeni nu poart? masc?, de parc? am fi f?cut un salt miraculos în timp.
La un moment dat, peste g?l?gia infernal? din jur, se aude sunând strident telefonul ?efului de poli?ie. Omul se uit? cu ochii mari la ecran, se ridic? solemn în picioare ?i strig?, cu glas de tunet, s? se aud? peste întreaga adunare:
- B?i, stop! Înceta?i cu g?l?gia!
Lumea se uit? mirat? spre ?eful poli?iei, dar treptat se face lini?te. Apoi omul se întoarce spre dj-ul care mixeaz? la masa lui plin? cu aparate.
- Opre?te muzica!
Muzica înceteaz? instantaneu ?i se face o lini?te incredibil? dup? h?rm?laia de adineauri.
?eful duce telefonul la ureche:
- Da, am re?inut. Voi face verific?ri de urgen??! Voi merge personal la sala din deal, s? v?d ce ?i cum. Am s? v? dau r?spuns la reclama?ia dumneavoastr?. Fi?i f?r? grij?, facem verific?rile de rigoare ?i aplic?m legea. V? sun ceva mai încolo, dup? efectuarea controlului.
Dup? care închide telefonul ?i zâmbe?te larg c?tre toat? adunarea:
- Continua?i!
?i muzica ?i discu?iile pornesc din nou, mai abitir ca înainte.
- Cine a fost ?i ce a vrut? întreab?, nedumerit, Bo?toac?, pe ?eful de poli?ie.
- Unul, Ion Podarc?, de jos, din comun?, consilier de la nu ?tiu care partid, un reclamagiu împu?it care mereu m? bate la cap cu reclama?iile lui. Cic? se aude muzic? ?i ar fi ceva chef p-aci pe la sala de protocol ?i s? lu?m m?suri, s?-i amend?m pe cheflii.
Izbucnesc to?i într-un râs dezl?n?uit.
- Hai s? mai bem ?i s? ne mai veselim m?car vreun ceas, dar nu mai mult, c? ??tia, reclamagii infec?i, sunt în stare s? sune ?i la al?ii mai sus.
?i cheful continu? mai bine de o or?, dup? care ?eful de poli?ie cere iar??i lini?te în sal?. Dup? ce se instaleaz? lini?tea deplin?, sun? pe cineva.
- Alo, domnu' Podarc?! Alarm? fals?, domnule! Nici vorb? de vreun chef la sala de festivit??i. Doar ni?te pu?tani ascultau manele la ni?te boxe date la maxim, aici pe deal, dar i-am re?inut ?i i-am amendat. Noi respect?m întru totul starea de alert? ?i aplic?m legea f?r? ezitare! Da, a?a s? ?ti?i, domnule Podarc?! Mul?umim pentru reclama?ie ?i pentru c? ne mul?umi?i pentru efortul depus! O noapte bun? v? dorim!
Se întoarce apoi spre mul?imea de nunta?i:
- Gata, b?ie?i! Distrac?ia s-a cam terminat, mai bem ?i mai mânc?m ce a mai r?mas, dar f?r? muzic?. Dup? care cinstim mirele ?i mireasa dup? datin? ?i ne r?spândim cu to?ii pe la casele noastre. Poft? bun? în continuare!

Grig Salvan (Benedictus) | Scriitori Români

motto: inca nu-i prea tirziu

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro